Parabolele lui Iisus

Nu m-am întrebat niciodată cine sunt acei copii şi nu cunosc vreo tâlcuire cu privire la parabola asta. Dar pare a fi un fel de a le reproşa iudeilor faptul că stăteau pe margine cârtind la tot ce li se oferea. Adecvat ar fi fost să se pocăiască la îndemnurile lui Ioan şi să se bucure la vestea cea bună a lui Hristos.

Subiectul pe care l-ai deschis îmi pare deosebit de interesant. Din păcate, însă, n-am cartea, aşa că sper că ne vei împărtăşi mai mult din ce ai citit sau reflectat în legătură cu aceasta.

Marcu 4, 10-12:
10. Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde.
11. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,
12. Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi.

Luca 8, 9-10:
9. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10. El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.

Matei 13, 10-17:
10. Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
11. Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
12. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
13. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
14. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".
15. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.
16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
17. Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.

Răspunsul lui Iisus la întrebarea ucenicilor privind vorbirea în parabole este surprinzător pentru că este discriminatoriu, ceea ce contrazice stilului hristic în genere.

În carte sunt oferite mai multe explicaţii. Mă voi opri asupra celei care mi-a plăcut mie:
"Iisus afirmă, deci, că vorbeşte în parabole, mai ales celor care nu fac parte din familia lui spirituală, pentru a amenda, de la bun început, orice tentativă de comprehensiune facilă, orice împietrire cognitivă, orice rezistenţă inerţială a minţii şi a sensibilităţii. El nu oferă, acolo unde ceea ce oferă nu e primit sau măcar aşteptat. Nu dă, fără o garanţie de receptivitate.... pentru că ştie că ceea ce are de oferit nu are nici o valoare dacă nu răspunde unor nevoi şi întrebări vii."

[nutucutu]

În prealabil postat de Annyta

Răspunsul lui Iisus la întrebarea ucenicilor privind vorbirea în parabole este surprinzător pentru că este discriminatoriu, ceea ce contrazice stilului hristic în genere.

În carte sunt oferite mai multe explicaţii. Mă voi opri asupra celei care mi-a plăcut mie:
"Iisus afirmă, deci, că vorbeşte în parabole, mai ales celor care nu fac parte din familia lui spirituală, pentru a amenda, de la bun început, orice tentativă de comprehensiune facilă, orice împietrire cognitivă, orice rezistenţă inerţială a minţii şi a sensibilităţii. El nu oferă, acolo unde ceea ce oferă nu e primit sau măcar aşteptat. Nu dă, fără o garanţie de receptivitate.... pentru că ştie că ceea ce are de oferit nu are nici o valoare dacă nu răspunde unor nevoi şi întrebări vii."

Raspunsul nu e deloc discriminatoriu, iar citatul din carte este, dupa parerea mea, pur intelectual.

Domnul nostru a vorbit in pilde dintr-un motiv evident: pentru a intelege pildele este nevoie sa lasam deoparte mandria noastra personala si sa ne lasam ghidati de Domnul nostru. Cand vom face asta DOmnul nostru ne va deschide mintea, inima, ochii. DIn momentul in care Adam si Eva au gustat din fructul oprit ei si toti urmasii lor au fost inselati de diavol ca ar fi capabili sa inteleaga diferenta dintre bine si rau. In realitate nu suntem capabili. Prin gestul de a-L ruga pe Domnul nostru sa ne conduca, El ne va invata tot ceea ce avem nevoie pentru mantuire, inclusiv sa intelegem parabolele. Din acest motiv nu intelegeau iudeii parabolele: ideea lor despre Mantuitor era deja formata si nu doreau sa accepte vointa Domnului; nefiind cu totul si cu totul deschisi la vointa Domnului, nu aveau nici cum sa inteleaga parabolele.


P.S. Nu am inteles niciodata goana oamenilor de a-i asculta conferintele lui Plesu. Mie mi se par lipsite de valoare duhovniceasca (l-am auzit la TV, nu am fost la conferintele lui).

În prealabil postat de nutucutu

Raspunsul nu e deloc discriminatoriu, iar citatul din carte este, dupa parerea mea, pur intelectual.

Domnul nostru a vorbit in pilde dintr-un motiv evident: pentru a intelege pildele este nevoie sa lasam deoparte mandria noastra personala si sa ne lasam ghidati de Domnul nostru. Cand vom face asta DOmnul nostru ne va deschide mintea, inima, ochii. DIn momentul in care Adam si Eva au gustat din fructul oprit ei si toti urmasii lor au fost inselati de diavol ca ar fi capabili sa inteleaga diferenta dintre bine si rau. In realitate nu suntem capabili. Prin gestul de a-L ruga pe Domnul nostru sa ne conduca, El ne va invata tot ceea ce avem nevoie pentru mantuire, inclusiv sa intelegem parabolele. Din acest motiv nu intelegeau iudeii parabolele: ideea lor despre Mantuitor era deja formata si nu doreau sa accepte vointa Domnului; nefiind cu totul si cu totul deschisi la vointa Domnului, nu aveau nici cum sa inteleaga parabolele.


P.S. Nu am inteles niciodata goana oamenilor de a-i asculta conferintele lui Plesu. Mie mi se par lipsite de valoare duhovniceasca (l-am auzit la TV, nu am fost la conferintele lui).

Şi eu cred că scrierile lui Andrei Pleşu, chiar în domeniul "teologic", nu au căldura scrierilor unor sfinţi părinţi, dar asta nu înseamnă că sunt lipsite de valoare, chiar şi duhovnicească. Părintele nostru ne-a recomandat să citim atât "Parabolele lui Iisus" cât şi "Despre îngeri". Evident că autorul are stilul său propriu, "mai intelectual".
Eu mă bucur la ideea că anumiţi oameni, admiratori ai scriitorului, ar putea deveni interesaţi de religie citind aceste cărţi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de nutucutu

P.S. Nu am inteles niciodata goana oamenilor de a-i asculta conferintele lui Plesu. Mie mi se par lipsite de valoare duhovniceasca (l-am auzit la TV, nu am fost la conferintele lui).

In ce fel vi se par conferintele lui Plesu lipsite de "valoare duhovniceasca" ?
Si, mai general, cum ar putea avea o conferinta asemenea valoare duhovniceasca ?

[nutucutu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In ce fel vi se par conferintele lui Plesu lipsite de "valoare duhovniceasca" ?
Si, mai general, cum ar putea avea o conferinta asemenea valoare duhovniceasca ?

Valoarea duhovniceasca (spirituala) este asemenea artei adevarate (din punctul meu de vedere): il face pe om nu numai sa simta o emotie, ci sa doreasca sa se schimbe in bine.
Poate ca dupa conferintele lui Plesu oamenii pleaca schimbati si nu stiu eu. Ar fi bine sa fie asa. Eu l-am vazut la TV intr-un dialog cu Liiceanu, era in preajma unei sarbatori si vorbeau despre rugaciunea Tatal nostru, iar ceea ce mi-au transmis mie era "ce minunati suntem noi". Poate ma insel, ca ochiul rau toate le vede rele.

În prealabil postat de nutucutu

Valoarea duhovniceasca (spirituala) este asemenea artei adevarate (din punctul meu de vedere): il face pe om nu numai sa simta o emotie, ci sa doreasca sa se schimbe in bine.

Cu siguranță Pleșu este capabil să producă emoții, și încă unele profunde, mi se pare mie. Deși nu consider că ăsta trebuie să fie criteriul de apreciere al duhovniciei unui om sau a unei opere. Duhul lucrează profund în sufletul omului, iar emoțiile sunt uneori superficiale. Cuvintele unor oameni înduhovniciți aduc roadele Duhului Sfânt în sufletele celorlalți: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea, curăția (Galateni 5, 22-23).

Schimbarea pe care o provoacă în sufletele unora ultimele cărți ale lui Andrei Pleșu este de adâncime. N-am citit „Parabolele lui Iisus”, însă „Despre Îngeri” mi s-a părut o carte deosebit de profundă, și, în nepriceperea mea poate, o consider de mare valoare teologică.
Un laic, umblând prin toate culturile, vorbește atât de bine, de avizat despre îngeri și despre realitatea nevăzută, privind cu ochi critic, de cercetător, însă luminat, totodată, de o credință pe care n-o afișează ostentativ, însă o trăiește foarte firesc, încât mă cucerește, îmi întărește credința, mă minunează. Cartea lui e o poartă deschisă către o lume uimitoare, ne arată ce a văzut cu ochii lui - nu doar ai minții (intelectuali), ci și ai credinței.
Iar cu privire la Parabolele lui Iisus, din conferința pe care am urmărit-o pe net, am văzut că abordează îneosebi modul paradoxal în care se adresează Domnul, contrariind de multe ori ascultătorii, nelăsându-și învățătura cuprinsă de vreun sistem sau ideologie, lăsând întotdeauna un semn de întrebare, obligând oamenii să gândească, să-și pună întrebări, să înțeleagă dumnezeiește, cu alte cuvinte să se pocăiască, întrucât metanoia asta înseamnă în primul rând: schimbarea gândirii.
Din analiza parabolelor lui Iisus făcută de Pleșu reiese, în cele din urmă, că ele sunt cu adevărat dumnezeiești, că Domnul n-a vorbit omenește, deși s-a folosit de cuvinte și moduri de exprimare omenești.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de nutucutu

Valoarea duhovniceasca (spirituala) este asemenea artei adevarate (din punctul meu de vedere): il face pe om nu numai sa simta o emotie, ci sa doreasca sa se schimbe in bine.
Poate ca dupa conferintele lui Plesu oamenii pleaca schimbati si nu stiu eu. Ar fi bine sa fie asa. Eu l-am vazut la TV intr-un dialog cu Liiceanu, era in preajma unei sarbatori si vorbeau despre rugaciunea Tatal nostru, iar ceea ce mi-au transmis mie era "ce minunati suntem noi". Poate ma insel, ca ochiul rau toate le vede rele.

Am vazut la TV, in urma cu 2-3 luni, un dialog intre domnii Plesu si Liiceanu pe tema credintei.
Pe masura ce se derula dialogul am constientizat (in felul meu pacatos, desigur) cel putin doua lucruri:
a) doi domni vorbeau despre credinta, dupa cina;
b) cuvantul Dumnezeu suna in gura unora ca o injuratura scrisnita printre dinti. Sau ca o vorba pe care o rostesti mereu repezit, pentru a trece la lucruri mereu mai importante, de fapt (despre care cunosti, cu adevarat, o filosofie intreaga si chiar mai mult de-atat)...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de nutucutu

Poate ma insel, ca ochiul rau toate le vede rele.

Aceasta este, fara suparare, partea in care va dau dreptate. Imi place sa cred ca dv constientizati ca nu ati adus nicio observatie cat de cat consistenta in contra prestatiei celor doi. "Argumente" de tip "senzatia pe care mi-o trezeste cutarica" nu ar trebui sa faca parte din recuzita unui catolic. Avem, totusi, o mie de ani de scolastica si de dezbateri riguroase in spate. Daca doriti sa continuam discutia pe aceasta tema, cu toata inima va insotesc. Dar, veniti cu ceva care sa nu sune a "de gustibus et coloribus". Daca nu doriti sa continuam discutia, atunci e bine sa nu mai acuzati oameni fara, de fapt, sa nu oferiti nici macar un exemplu.

Este, dealtfel, interesant ca intotdeauna oameni de exceptie au trezit nu numai simpatii, dar si antipatiile cele mai viscerale cu putinta.