In jurul vostru sunt oameni credinciosi?

[-radu-]

În cazul meu, atunci când mi-am descoperit vocația religioasă, sentimentul a fost destul de asemănător cu al tău, părându-mi-se că nu mai am cu cine să discut despre lucrurile care mă frământau pe mine. Până la urmă lucrurile s-au rezolvat ca de la sine. Poate că oamenii de care ai nevoie sunt deja în jurul tău, mai trebuie doar să-i observi şi tu. Aşa s-a întâmplat în cazul meu, pornind de la nişte detalii pe care anterior nu le-aş fi observat (cum ar fi, de ex., faptul că o colegă mănâncă legume în zi de post), am descoperit printre colegii mei de serviciu oameni credincioși, şi nu puțini. Dacă ai posibilitatea, mergi într-un pelerinaj cu un grup organizat, pentru mine prima experiență de acest gen a fost foarte plăcută, deşi nu cunoșteam pe nimeni din grup. Apoi, cărţile pot fi o mare mângâiere.
Însă cel mai important mi se pare faptul că Dumnezeu te poate auzi oriunde ai fi, îţi poate răspunde, te poate ajuta, te cunoaşte ... eu am ajuns la concluzia că nu suntem niciodată singuri.

Doamne ajută!