Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[ixlucian]

În prealabil postat de AlinB

Pai ce sa zic, probabil ca urma o lista cu metodele contraceptive indicate de Sf. Apostol, dar din pacate acea parte s-a pierdut fara doar si poate in negura istoriei, o parte fiind redescoperita de romano-catolici, secole mai tarziu si o parte mult mai substantiala de lumea neoprotestanta, "Sola Scriptura" ("Sola" - inclusiv in partile care lipsesc - completam, ca imaginatie avem si este istoric dovedit - cu istoria ereziilor inclusiv ispitirea lui Hristos din pustiu - ca din textul sacru se poate deriva orice, la o adica chiar si blasfemii, toate cu citate si pretentii de legitimitate duhovniceasca).

Nu stiu unde ai vazut tu ca am propus sau lasat sa se inteleaga faptul ca sunt permise metodele contraceptive. Eu am facut referire al ceea ce spune Sfanta Scriptura.

Cred ca "Sola Scriptura" se refera la exact ceea ce inseamna, iar tu te afli intr-o pozitie care accepta, spre deosebire de altii, si alte scrieri ca fiind inspirate de Dumnezeu sau avand o autoritate cel putin egala cu Sfintele Scripturi (canonice).

Sper sa nu mai citesti printre randuri. Vad ca vrei motive de disputa dar, daca vei continua, ma opresc.
Fii binecuvantat!

[vsovivivi]

Noi zicem că postim îndelung sau că ne abţinem în posturi de la perversiuni, abţinându-ne mai întâi de la mâncaruri nesăţioase... defapt omul când posteşte posteşte viceversa şi doar ca să se mândrească în taină, îi place lui să moară de foame ca să se laude... în realitate însă nici măcar o clipă nu poate să postească el la privire, nu poate să nu-şi fure el singur privirea după cum este scris să nu-ţi furi singur căciula, deci nu poate şi fiindcă nu poate, el singur îşi poartă privirea de parcă i-o poartă un robot programat şi el se face că nu ştie deşi ştie foarte bine că el îşi face întâmplarea şi se mândreşte apoi că cică poate, ştiţi voi, decât să-l vadă careva că nu poate posti şi că e neputincios cu privirea, mai bine o dă la întors şi susţine că el vrea şi că el poate să-şi plaseze instantaneu privirea unde vrea muşchii lui, total întâmplător şi că cică nici nu ştie ce face.

'Se laudă mândruleţul că cică s-a smerit', plecându-şi privirea acolo unde nu e voie, când colo neputincos fiind, căci nu poate posti tainic nici măcar o clipă scurtă, nu face altceva decât să ia slavă de la oameni, pe calea uşoară, confundă şi se încurcă, rămânând încurcat în genunea în care s-a înflirtat.

Deci dragul Domnului, pleacă ochişorii mai jos când posteşti, până la pământ, sau mai jos, până în groapă, ca să nu vezi nici cu coada ochilor, nici printre gene locul ăla pe care-l cauţi din neputinţă ca să te arăţi că defapt nu e neputinţă ci iată că tu poţi! Pleacă-i jos la urme şi ţine-i acolo, însă ai grijă să nu confunzi urmele! Caută urmele de copită despicată şi locurile unde a fost iarba rumegată, şi ia-te după ele dacă vrei să te ţii drept după Mielul Dumnului căci tot ceea ce bagi în guriţă contează, iar ce iese din guriţă poate fi chiar fatal... pentru veşnicia ta dacă-ţi intră în Credinţă.

[AlinB]

În prealabil postat de ixlucian

Nu stiu unde ai vazut tu ca am propus sau lasat sa se inteleaga faptul ca sunt permise metodele contraceptive. Eu am facut referire al ceea ce spune Sfanta Scriptura.

Atunci spune-ne cum intelegi tu acest aspect.
Adica daca este permisa planificarea familiala care include contraceptia si ce forme de contraceptie sunt permise.

Cred ca "Sola Scriptura" se refera la exact ceea ce inseamna, iar tu te afli intr-o pozitie care accepta, spre deosebire de altii, si alte scrieri ca fiind inspirate de Dumnezeu sau avand o autoritate cel putin egala cu Sfintele Scripturi (canonice).

Greu de spus ce inseamna de fapt, avand in vedere ca sloganul neoprotestant "Scriptura se explica pe sine" este lipsit de substanta si fiecare este in ultima instanta de capul sau vizavi de ce intelege (si ce nu) din Sf. Scriptura.

Ca sa nu mai vorbim ca neoprotestantii accepta sub lozinca "Sola Scriptura" interpretari ale Scripturii care sunt considerate ca avand o autoritate egala cu cea a Sf. Scripturi (asa inteleg ei de fapt "Sola Scriptura").

[ixlucian]

Nu vreau sa para ca am inclinatii pe consiliere maritala/conjugala asa ca ma abtin in a da o directie in acest sens.
Ca principiu, merg pe ceea ce afirma Sfanta Scriptura. Dar, a utiliza metode contraceptive, cu acesta nu sunt de acord.
Sunt de acord, intr-o anumita masura cu planificarea familiala, dar numai in ceea ce priveste numarul de membrii noi (in sensul ca trebuie sa te abtii daca nu mai vrei sa ai copii, datorita, sa spunem, situatiei financiare precare. Avem ratiune si trebuie folosita, nu sa dam nastere la multi copii pe care mai apoi sa nu fim capabili sa ii educam (in spirit crestin)...).

[AlinB]

În prealabil postat de ixlucian

Nu vreau sa para ca am inclinatii pe consiliere maritala/conjugala asa ca ma abtin in a da o directie in acest sens.
Ca principiu, merg pe ceea ce afirma Sfanta Scriptura. Dar, a utiliza metode contraceptive, cu acesta nu sunt de acord.
Sunt de acord, intr-o anumita masura cu planificarea familiala, dar numai in ceea ce priveste numarul de membrii noi (in sensul ca trebuie sa te abtii daca nu mai vrei sa ai copii, datorita, sa spunem, situatiei financiare precare. Avem ratiune si trebuie folosita, nu sa dam nastere la multi copii pe care mai apoi sa nu fim capabili sa ii educam (in spirit crestin)...).

Corect.
De acord.

[DragosP]

Nu e corect absolut deloc.
Dacă o faci cu dragoste de Dumnezeu, va avea grijă El de toate.

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

Nu e corect absolut deloc.
Dacă o faci cu dragoste de Dumnezeu, va avea grijă El de toate.

Daca, daca, daca..
Hai sa zicem ca tu poate bagi mana in foc pentru tine.
Dar pentru partenerul de viata?
Hai sa zicem ca si cu el treaba e sigura.

Dar vecinul Cutarescu caruia ii spui sa faca copii cat incape (sau poate nu mai incap si stau claie gramada intr-o camera de apartament confort II), ca asa e frumos si ii place lui Dumnezeu, esti sigur ca are ce ii trebuie?

[vsovivivi]

''Vai de bărbatul care-i umple mâinile femeii sale de plozi', adică vai de cel ce o pune să nască pe femeie în fiecare an!

'Practic n-ai voie să te împreunezi cu femeia gravidă sau cu femeia care alăptează', căci se poate traduce a fi un fel de incest, şi e spurcăciune şi trebuie să vă îngreţoşaţi de toate faptele astea păgâne! Greaţa asta şi scârba nu trebuie să vă vină de la stomac sau mâncăruri stricate aşa cum vă vine din fire sau de la gustul ochilor trupeşti ci mai ales trebuie să vă vină greaţă şi scârbă din sfânta înduhovnicie, din gustul Adevărului şi Dreptăţii căci 'vai de cel ce spune dulcelui amar şi amarului dulce sau face din alb negru şi din negru alb...'

Iar mintea prin rugăciunea săracă a lui Iisus trebuie s-o curăţiţi şi s-o menţineţi curată adică să nu fiţi ca şi câinii învârtoşaţi căci câinii ca toate animalele şi dobitoacele caută şi adulmecă spurcăciunile socotindu-le spurcăciuni şi acolo unde găsesc ei că este spurcat acolo spurcă şi ei mai departe pe când oamenii ce se aseamănă cu câinii ei caută cu mintea curioasă şi cu ochii trupeşti spurcăciunile pentru ca să le considere dulceţuri şi făcându-le şi împărtăşindu-se de spurcăciuni ei se mândresc şi se laudă că cică sunt ca gLumea, pot face răul socotindu-se buni, indulgenţi, miloşi, potenţi, politicoşi, făcând pe placul gLumii aşa încât toată închipuirera şi visul şi idealul omului merge numai spre rău.

Deci nu ca lumea trebuie să fiţi, fricoşi, necredincioşi, disperaţi, pârâcioşi şi învinovăţitori ca să scăpaţi de răspundere căci lumea nu e lumina deşi aşa ar fi trebuit ci voi fiţi ca Lumina lumii!.. aşa cumva e porunca sfântă, ca sfinţenia să fiţi dar nu mimând-o şi făţărind-o îmbrăcând credinţa dar tăgăduind-o în inimă ci trăind-o, adică asemănaţi-vă cu ea însă nu pentru slavă de la oameni, de la voi înşivă sau de la plăcerile drăceşti ci pentru 'ca să plăceţi aproapelui la ce este bine şi de folos spre zidirea lui şi a voastră împreună în Dumnezeu!.. adică purtaţi-vă ca nişte înţelepţi smeriţi în taină.'

Adică încercaţi să fiţi foarte nemulţumiţi de mulţumirea de sine care vine de la poftele trupeşti şi de la neascultare, adică de la pofta ochiului trupesc al minţii pe plăcerea poftei rele a inimii şi vine de la trufia vieţii cea plină de averi deşarte: slavă de la oameni şi toate bogăţiile necredinţei întru mărirea mincinoasă de sine: păcate, curiozităţi spurcate, iar apoi neputinţa răbdării sub ascultare, învârtoşată în lăudăroşenia puterii şi libertăţii fărădelegii socotită ca mângâiere şi alint şi privirilegiu meritat.

Deci într-un cuvânt nu vă mângâiaţi şi nu vă mituiţi singuri cu hoţia, minciuna, şi mărirea nedreaptă de sine ci fiţi cuminte şi nu cuminţi, cu mintea lui Dumnezeu, minte îngerească şi nu cu din aia trupească şi zgârcioarbă!.. care a decăzut din demnitate şi-şi găseşte tot felul de alte strâmbe demnităţi şi răsplătiri şi laude şi premii şi medalii şi recompense, căci toate minţile decăzute la un loc nu pot să vă dea nimic bun'

[Yasmina]

În prealabil postat de DragosP

Nu e corect absolut deloc.
Dacă o faci cu dragoste de Dumnezeu, va avea grijă El de toate.

Bine este sa nu te culci pe-o ureche si sa-L ispitesti pe Dumnezeu.
Crestinul traieste cu masura si nu ajunge la excese.
Iar Dumnezeu nu se supara daca practici abstinenta.

[andreicosmovici]

Incerc niste concluzii preliminare pentru acest topic, sarcina grea pentru mine, recunosc.

1. In primul rand, multumesc tuturor pentru interventii. In masura in care au fost echilibrate, nepătimaşe, argumentate şi respectuoase, ele au clădit. În măsura în care nu au fost astfel, au clădit mai puţin. Au fost şi de unele, şi de altele.

2. Mântuirea este un dar gratuit de la Dumnezeu, oferit celui care-l cere cu libertate şi voinţă deplină. Înainte de orice, să ne rugăm lui Dumnezeu cu stăruinţă, cerându-i mântuirea sufletelor noastre. Acesta este cel mai important lucru, lumina pentru celelalte întrebări ale noastre decurgând din alegerea noastră iniţială. Să fim convinşi de puterea şi necesitatea rugăciunii, despre care cineva spunea că este respiraţia sufletului.

3. Poruncile lui Dumnezeu nu sunt date să ne provoace nelinişte sufletească. Subiectul pe care l-am dezbătut aici se dovedeşte a fi de o complexitate care, cel puţin pe mine, m-a depăşit. Este o mare responsabilitate să alegă să asculţi poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii, dar cel puţin la fel de mare responsabilitate este să le explici altora. Dacă greşesc, rog iertare. dar au existat intervenţii prin care am simţit că nu cunoştinţele (sau harul) au vorbit, ci lipsa unei deschideri, al unui time out în care să ai curajul să-ţi reconsideri cele ştiute, să admiţi că poţi învăţa lucruri noi, şi că Dumnezeu ne ajută să-i înţelegem cuvintele într-un mod viu, care poate fi înnoit cu înţelegeri noi, fără a se altera ceva din învăţătura deja revelată. Ne sună cunoscut: "Porunca noua va dau voua...", sau "Ati auzit că s-a spus, însă Eu vă zuc:...". Niciodată nu a existat schimbare de poziţie, ci re-explicare, re-aşezare tot mai aproape de Dumnezeu, a cărui esenţă este bunătatea (printre altele, cu siguranţă).

4. Abstinenţa reprezintă, de fapt, un subiect în sine. Orice discuţie ar trebui să înceapă de aici, şi să se aplice la: mâncare, bunuri, sexualitate etc. Aici ar trebui să intre şi clarificările despre natura umană, cât de căzută este ea după păcatul originar, cum trebuie să considerăm ceea ce trăim noi acum, în starea de păcat originar: plăcerile, simţurile etc. Sunt ele ceva rău în sine, un rezultat al căderii originare, sau trebuie să ştim doar să calibrăm folosirea acestor date în scopul mânturii? Etc. La acest punct, nu am primit clarificări, ci doar scenarii: persoane care pretind că Adam şi Eva aveau relaţii conjugale altfel decât avem noi acum. Şi atunci?... Iată un punct nu (doar) controversat, ci cu puţine şanse de îzbândă, dacă este abordat pe partea asta. Ne lipsesc cunoştinţele despre teologia trupului (cel puţin mie).

5. Cazul Bisericii Ortodoxe, din care lipseşte o sursă unică şi incontestabilă în ce priveşte catehizarea credincioşilor, reprezintă pentru mine o sursă de stress şi neîncredere în autenticitatea poziţiei lui x sau y. "Sistemul duhovnicilor" este unul subiectiv, după părerea mea, şi cred că pe mine m-ar confuza mai mult decât m-ar ajuta. Dacă aş dori să am progrese pe un anumit drum spiritual, de părerea cărui duhovnic ar trebui să ţin cont, până la urmă? În Biserica Catolică există Catehismul, un lucru simplu şi clar pentru toţi. Orice abatere de litera catehismului, care se bazează - evident - pe o solidă exegeză a Bibliei şi a altor surse autorizate, este uşor identificabilă. Astfel încât rămâne doar problema personală a voinţei de a urma cuvântul lui Cristos, conform celor explicitate şi arătate în Catehism. La ortodocşi, nu există un astfel de document. Deci, cel puţin în materie de sexualitate conjugală, este dificil să te bazezi pe ceva solid, să construieşti pornind de la Poziţia Bisericii (cu P sau B MARE, intenţionat am, scris aşa).

6. Încep să înţeleg de ce, în BO, ar fi greu să fie acceptată vreodată perioada de infertilitate din cadrul fiecărui ciclu feminin, ca perioadă permisă pentru relaţii conjugale legitime dpdv moral între soţ şi soţie. Făcând abstracţie de relaţia istorică dintre BO şi BC, cu toate legile ei diplomatice implicite, de faptul că unele persoane nici nu ştiu că există perioadă de infertilitate lunară la femeie, şi de faptul că, inclusiv în BC, se face o confuzie nepermisă între contracepţie şi metodele naturale de reglare a concepţiei, există impedimente de ordin teologic pur, dar care pe mine nu m-au convins. Spre exemplu, există ideea de fond că plăcerea este ceva rău, care îndepărtează de Dumnezeu şi mântuire. Oricum, nefolosind aşa de direct mântuirii, cum foloseşte, spre exemplu, rugăciunea, atunci orice este legat de plăcere ridică din prima semne mari de întrebare. Apoi, există chestiunea modului efectiv în care se fac copiii. Unii ortodocşi (cu siguranţă şi catolici) spun că modul în care Adam şi Eva au avut copii a fost altfel, iar modul în care facem noi acum copiii este expresia căderii din Paradis, deci - încă o dată, dacă mai era nevoie -, în mod intrinsec, relaţiile conjugale reprezintă o problemă.

In concluzie, grea nu ar fi abstinenţa, ci toată această umbră care planează asupra plăcerii, asupra modului de concepere a copiilor după căderea din Rai. Negăsind o poziţie Oficială, Una, a BO în această chestiune, confuzia personală se instalează. Repet: pe ce criterii aleg un duhovnic? După ce-mi spune, sau după ce şi cum este? Ceea ce spune, în principiu, ar trebui să ştie tot creştinul (ortodox, catolic), pornind de la textele unice ale bisericii din care face parte. Iar relaţia cu duhovnicul ar trebui să fie doar pentru a discuta Cum trebuie să facă ceea ce Trebuie să facă?

Vă mulţumesc încă o dată, spor tuturor în creştere spirituală, şi ne mai auzim.