Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Fani71

Nu am citit discutia voastra pro si contra despre hipnoza (este interesant, dar nu am timp acum) dar vreau sa dau doar urmatoarea marturie, ca raspuns direct la intrebarea Laurei: Acum doi ani cand ar fi trebuit sa fac o operatie (la care am renuntat pana la urma, deci nu va pot spune cum este) mi s-a propus, la spitalul universitar de aici, sa imi faca in loc de anestezie generala anestezie prin hipnoza. Mi s-a parut ciudat si m-am informat. Intr-adevar, se practicaasta. Cica efectul este statistic tot atat de bun ca la anestezia generala si nu are efecte secundare. Se practica foarte mult. Se face si anestezie locala, desigur.
Nu prea cred ca saracii pacienti operati ar putea sa se prefaca hipnotizati ;-)

Da, Fani, se practica si in Romania, iar treaba asta cu anestezia e cat se poate de simpla: fara ea nu se poate face interventia chirurgicala, iar fara asta omul moare. Unii intra in soc anafilactic si alte complicatii daca li se administreaza o anumita substanta. Ca urmare, pentru cei care nu tolereaza o anestezie de un fel sau altul, s-a gasit solutia sugestiei hipnotice.
Dar noi nu stim mai nimic despre cele sufletesti (suntem dulapuri pline cu tratate despre vrute si nevrute, insa nu avem experienta si lucru cu sine, bine condus, cu pricepere), despre psihologie, eventual si despre hipnoza. Si atunci, fireste, cand omul intalneste necunoscutul (in raport cu propriile repere, limite, resurse), are reactia naturala de a fugi, de a nega, de a iscodi etc. Mai rau e cand oameni carora le lipsesc cunostintele si experienta, fug si in acelasi timp injura. Arunca cu vorbe tari si cu manie multa, facindu-i pe cei care au oarecare stiinta (din mila Domnului precum si prin eforturi personale si prin priceperea dascalilor lor), sarlatani si nebuni, uzurpatori ai bisericii, lupi in blana de oaie, eretici, indraciti, posedati etc.
Dupa acest mod de a vedea lucrurile, nu m-as mira ca, in romanica viitorului apropiat, inca de la gradinita sa aflam ca orice lucru pe care nu il cunoastem e de la dracu.
Cand, dimpotriva, natura copilului este, asa cum a harazit Dumnezeu, sa caute o cale sau alta de a se informa, de a cunoaste. Abia apoi sa isi dea cu parerea.
Consider ca se abuzeaza de povestea caderii protoparintilor, adica se extinde cu totul nejustificat sensul si rostul mentiunii biblice asupra unor domenii ale umanului care nu au nici o legatura cu pacaleala sarpelui. Amestecam borcanele la greu si ne credem savanti si buni crestini. Prin asta, insa, demonstram ca nu suntem nici una nici alta.

Romanii au reusit performanta cu totul nebuneasca, unica in istoria lumii, de a-si alunga invatatorii, descoperitorii, intelectualii de marca si creatorii, pana hat-departe, in toate colturile lumii si chiar pana-n mormanturi.
Cred ca nu exista tarisoara pe lumea asta care sa aiba un asa mare apetit de centrifugare a mierii pe pereti...
Temnitele comuniste si asasinatele interbelice vor ramane mereu ca o dovada a tendintei acestui popor care se lauda ca e crestin prin vocatie. O fi si chiar cred ca este, insa imi pare ca intre timp, luat de tot felul de intamplari si atractii, a cam uitat de sine. Si de Dumnezeu.
La noi, Biserica a devenit, in mintea multora, locul unde te ascunzi si bati cu pumnii in piept, ca urangutanul, de cate ori intalnesti vreun om, cu atat mai mult un om de la care ai ceva de invatat cu adevarat. Cred ca putem vorbi de un consumism de masa al pseudo-credintei crestine, in Romania. Si e doar boala a mentalitatii colective, nu credinta stramoseasca, aia de galgaia vitalitate si prosperitate si care zamislea geniul anonim sau recunoscut public. Acea credinta simpla prin care s-a tinut turcimea si erezia dincolo de granite. Aceea a bunului-simt, a rostului in toate, a capului plecat si a inimii infrante si smerite. Acea credinta simpla a omului strunit in simplitate.
De ce oare? Pentru ca romanului i s-a urcat propaganda la cap si crede cu tarie ca el le stie pe toate si ca el e cel mai destept. Daca mai bolboroseste si vreo zece rugaciuni (fara sa le traiasca miezul) cu atat mai vartos se crede indreptatit sa faca legea (junglei).
Cand mai treci prin romanica, intr-o vacanta de la Bruxelles, vei simti aceste mici adevaruri ceva mai concret, daca ai vreme cateva saptamani sa vietuiesti din resursele autohtone. Lasa-te pe mana bunilor nostri "crestini" autohtoni (ma refer desigur la consumismul pseudo-crestin de massa, acesta care-i la tot pasul alimentat de reclame si superstitii, de leacuri babesti, de agentii de turism pentru pelerinaje cu multe zerouri in coada la tarifele in lei, ma refer la ceea ce se vinde ca fiind produs crestin, iar nu la credinta simpla si dreapta, discreta, care inca respira, cu Mila Domnului, in Biserica) si, daca mai reusesti sa inchegi o conversatie coerenta dupa acest mic experiment, spune-mi si mie cum a fost, cum te-ai simtit si cam cum mai vezi omul, lumea, pe tine insati, eventual si pe Dumnezeu.
Him, incep sa cred ca avem nevoie de o sedinta de ...hipnoza colectiva! ...:))