Teoria Big-Bang-ului il exclude pe Dumnezeu din Creatie

[ioanna]

În prealabil postat de neica_nimeni_altul

Intr-o carte provocatoare intitulata "The Grand Design", scrisa in colaborare cu fizicianul american Leonard Mlodinow si aparuta pe data de 9 septembrie 2010, profesorul Stephen Hawking afirma ca fizica moderna (Teoria M) ca stiinta nu trebuie sa lase niciun loc lui Dumnezeu in ecuatia aparitiei Universului, iar stiinta (Teoria M) poate explica singura originea tuturor lucrurilor.

Degeaba vor sa gaseasca explicatii pentru orice, sa excluda misterul divin, crezand ca geneza universului poate fi pe deplin cunoscuta, ca tot nu pot. Bun, nu mai exista o singularitate primordiala asupra careia s-a actionat din exterior sau din interior, ci mai multe "singularitati" care oscileaza intr-o "mare primordiala" :) Parca asa spun, ca "singularitatile" (universurile) oscileaza ca niste valuri in dimensiunea a 11-a. Ti se pare ca au explicat originea singularitatilor, cine le-a creat sau cum s-au format? Ei pot explica devenirea universului material (cele 4 dimensiuni perceptibile), nu si originea lui. Practic ei doar au impins "neantul" mai incolo de particula primordiala a big bangului, afirmand ca aceasta a aparut dintr-o alta realitate, neperceptibila, nu ex nihilo, ajungandu-se in acelasi punct mort: ce a fost inainte de "universurile-membrana" care au dus la formarea universului nostru, cum au aparut ele etc.

[neica_nimeni_altul]

Ce anume putem intelege din textul de mai jos al lui Serafim Rose, credeti ca este vreo concordanta intre acesta si noua Teorie M ?

"Dar descoperirea dumnezeiască, în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, ne spune dimpotrivă: pământul este întâi, atât ca timp, cât şi ca însemnătate, iar soarele, al doilea. Dacă mintea nu ne-ar fi aşa de încătuşată de modele intelectuale ale vremii, de nu ne-am teme aşa de tare să fim socotiţi „rămaşi în urmă”, nu ne-ar veni aşa de greu să ne deschidem minţile spre această explicaţie alternativă a începuturilor lumii. În concepţia scriptural-patristică, pământul, ca sălaş al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu, e centrul Universului. Orice altceva – indiferent de explicaţia ştiinţifică a stării şi mişcării sale prezente (a soarelui !), sau de imensitatea sa fizică în comparaţie cu pământul – este un lucru secundar şi a fost făcut întru folosul pământului, adică al omului.

O asemenea putere şi măreţie ca a Dumnezeului nostru n-ar trebui să ne mai lase nicio îndoială că într-o singură clipă de punere în lucrare a puterii Sale ziditoare a adus la fiinţare întregul pământ – mare pentru noi, dar numai o fărâmă în univers – iar într-o altă clipă a puterii Sale, a făcut întreaga imensitate a stelelor cerului. Putea să facă infinit mai mult decât atât, dacă ar fi voit. În textul insuflat al Cărţii Facerii, El ne-a lăsat doar o simplă schiţă a celor săvârşite, iar istorisirea lor nu este obligată să se conformeze cu speculaţiile şi presupunerile noastre omeneşti.

În zilele noastre, este ceva uşor şi la modă să crezi că totul a „evoluat” prin legi absolut uniforme, pe care le putem observa şi acum, dintr-un strop primordial de energie sau materie; dacă totuşi cineva are nevoie de „Dumnezeu” pentru a explica ceva, este numai pentru a-l face „creatorul” acestui strop sau iniţiatorul „Big-Bang-ului” care se presupunea că a produs tot ceea ce există. Este nevoie azi de o minte mult mai deschisă, mult mai puţin încătuşată de „opinia publică”, spre a începe să vezi măreţia lucrării ziditoare a lui Dumnezeu descrise în Cartea Facerii. Sfinţii Părinţi – minţile cele mai „sofisticate” şi mai „ştiinţifice” ale vremii lor – pot fi descuietorii minţilor noastre încuiate."

Ieromonah Serafim Rose (1934-1982)