Problema de suflet...mica?

[AlinB]

În prealabil postat de jalina

Toti din jurul meu mi-au spus asta, ca daca el nu se poate desparti de mama lui atunci voi avea de suferit mai tarziu.
Nu pot sa gandesc rau despre el, ar fi bine pentru ca m-ar ajuta sa ma detasez si sa merg mai departe. Simt doar ca parca am pierdut o bucata din suflet.... sa caut un barbat? Cum as putea....cred ca primul lucru l-as compara cu el si nu stiu cum ar putea cineva sa fie mai deosebit.
E groaznic, nu stiu cum as putea sa descriu ce simt. Stiu ca pentru ceilalti poate totul pare exagerat, asa as fi zis si eu inainte

Realitatea este ca te-ai hranit cu vise si iluzii si dupa ele plangi de fapt.

Realitatea vizavi de acest barbat este ca probabil nu va fi niciodata in stare sa se casatoreasca si sa sustina o familie.

Din pacate, suntem nu de putine ori victima unor perspective limitate. Ne concentram pe anumite aspecte si nu vrem sa vedem nimic altceva, eventual diferenta o umplem cu vise si sperante.

Respectivul fara doar si poate a avut ceva bun, dar nu suficient pentru a fi un sot si tata responsabil.

Nu are rost sa plangi dupa ceva care nu ai avut niciodata la fel cum nu are rost sa plangi dupa iluzia a ceea ce ai crezut ca ai putea avea de la cineva care de fapt prea mult nu avea ce-ti oferi.

Daca era un barbat cu capul pe umeri si chiar isi dorea relatia asta, el trebuia sa plece de acasa, sa vina dupa tine, etc., mai ales ca intuiti imi spune ca avea mai mult de 35 ani.

Daca avea cu 10 ani mai putin, pasivitatea si lipsa lui de personalitate era mai scuzabila, dar asa.. o sa fie toata viata un intretinut sub aripioara ocrotitoare si autoritara a mamei langa care o sa imbatraneasca fara o sotie si o familie.

Sa fii indragostita de asa ceva mi se pare o teribila lipsa de persepectiva ca sa nu mai zic si altceva.

Ridica ochii si uita-te mai bine in jur, nu doar la zeci si sute de km, s-ar putea sa ai si suprize placute.