Tradatorii lui Hristos - cei care-si abandoneaza copiii sau parintii!

[sophia]

Ati venit aici cu exemple de la altii. E usor sa vorbesti din afara si sa spui vorbe mari. Si mai ales in familii cu multi frati si surori si alti membri.
Eu astept sa-mi povestiti pe aceeasi tema dupa ce veti fi trecut voi insiva, direct si personal prin asta.
Sa va ingrijiti parintele sau copilul bolnav si sa renuntati la serviciu, sa nu aveti din ce trai.

Eu vorbesc in urma experientei personale. Am ingrijit singura pe mama mea, acasa si numai eu stiu prin ce am trecut.
Si nu, nu existau ingrijitori sa vina acasa sa stea cu omul bolnav.
Mama era la pat si eu lasam usa deschisa ca sa poata s-o auda vreun vecin daca striga, sau sa poata intra asistenta care ii facea injectii.
Si ingrijit in spital si de toate. Abia la sfarsit am chemat o ruda sa ma ajute, pentru ca nu mai puteam s-o las singura, era prea rau. Iar eu eram in prag sa ma prabusesc eu. Nu mai aveam putere...
Si aveam multa munca la serviciu si a trebuit sa renunt la unele lucruri si am avut discutii.
Si am mai cunoscut oameni in asa situatii. Au reusit pana la urma, dar cu ce pret si cu ce traume pe viata.

Si n-as dori ca altii sa aibe asa experienta, ci sa aibe ajutor. Sa nu se chinuiasca nici unii si nici altii. Nici bolnavii si nici cei care ingrijesc.

Mai multe nu mai spun. Cine nu a trecut personal printr-o situatie nu stie...
Si nu doresc nimanui nici sa cunoasca ce inseamna somajul si umilinta ca sa gasesti un loc de munca sa ai din ce trai.

Mai degraba luptati si gasiti solutii. Viata este tot mai grea...
Da, Dumnezeu ne ajuta, dar noi trebuie sa ne zbatem.

Laura19 - nu exista in Romania azile si nici alte ajutoare. Nu mai vorbi asa. Or fi 1-2 unde trebuie sa dai bani grei.
Toti se duc sa ingrijeasca in strainatate.
Este mare nevoie de ajutor in multe privinte.

Si oamenii care nu pot avea copii sau care le mor, pe ei cine ii ingrijeste si unde? Sa moara singuri acasa, nestiuti de nimeni?


Si nu consider rau ca cei care au multi copii sa dea din ei altora care au conditii sa-i creasca. Inainte vreme chiar se facea asa. Nu insemna abandon. Copilul avea doua familii. Am cunoscut si astfel de cazuri. Si era mai bine decat sa sfarseasca in saracie sau cine stie cum. Si nici cei fara copii n-ar sfarsi singuri si abandonati.
Cati n-ar vrea sa preia un copil sa-l creasca si sa-i asigure o viata buna! Dar azi nu mai stim ce piedici sa mai punem si cum sa ne mai insiguram si izolam.
Trebuie sa stim totusi sa delimitam si aceasta jertfire.

Am cunoscut cu ani in urma o femeie batrana si bolnava. Nu va spun in ce conditii traia. Nu vreau sa spun aici ce am facut eu pentru ea, ci altceva. Mi-a povestit ca ea s-a jertift pentru parintii ei. Nu s-a maritat, a lucrat undeva modest. A stat acasa cu parintii ei ca sa-i ingrijeasca pana la moarte. Si mi-a spus cu lacrimi in ochi sa nu faca nimeni ce a facut ea si in ce conditii mizere ajunsese.

Ehei, voi sunteti tinere...


Articolul de azi de pe prima pagina a site-ului este foarte graitor in acest sens.
Va rog sa-l cititi. Acolo scrie un preot sa nu ne apucam sa judecam si sa lovim unde nu stim. Citit-l neaparat. Este superb.

http://www.crestinortodox.ro/editori...os-138458.html