Defaimarea numelor Sfintilor

La acest pacat nu este nici o explicatie si nu este nici oprire de la Sf.Impartasanie. Banuiesc ca Avva Cleopa a crezut ca este destul de clar la ce se refera si poate ca este clar, dar nu inteleg eu. Nu prea pot marturisi un pacat daca nu inteleg exact la ce se refera, plus ca la o spovada generala te ajuta indreptarul sa iti amintesti pacate vechi si nespuse. Mie mi-ar ajuta sa inteleg la ce se refera si consider ca am voie sa ma dumiresc. Am sa imi intreb duhovnicul ca sa fiu sigura.

Nu este deloc vb. daca impiedica mantuirea sau ba, daca e bun indreptarul sau ba, daca sa folosesti diminutive cand te adresezi unei persoane e bine sau nu(aici consider ca depinde de persoane; eu nu cred ca as prefera sa mi se spuna cu amblele nume, nici nu cred ca as raspunde caci nu m-a strigat nimeni niciodata pe al doilea nume; imi place cum sunta numele Nicoleta la alte persoane, dar mi se pare ciudat cand numele Nicoleta imi este atribuit mie; sau sa ma strige cineva Laura-Nicoleta din nou, mi se pare mie personal, putin ciudat), ci este vorba despre explicarea acestui pacat, care banuiesc ca este pacat din moment ce este trecut de Avva Cleopa, altfel nu era trecut acolo si nu sunt eu induhovnicita sa imi dau cu parerea si sa spun ca nu ar fi.

Eu gasesc doua interpretari.
1. Se refera la diminutive, cand ii spui unui prieten Gigi in loc de Gheorghe, si astfel nu cinstesti numele Sfantului pe care acel prieten il poarte
2. Se refera strict la modul de adresare catre Sfinti si nu la persoanele de langa tine.

Chiar duhovnicii indeamna sa se alinte sotii intre ei, sa isi alinte copii.

[Yasmina]

Cand alinti un copil sau esti familiar cu un membru al familiei nu-i totuna cu a defaima numele Sfintilor.
Defaimarea vine din ironizare,iar apelarea diminutivelor se face din dragoste ,dragalasenie.
Dupa felul in care imi pronuntau numele cand eram copil,stiam in ce situatie sunt:daca spuneau Tinuta sau Tinica era de bine,daca ma strigau Cristina insemna ca era vb de ceva serios sau de nu prea bine :))

În prealabil postat de Yasmina

Cand alinti un copil sau esti familiar cu un membru al familiei nu-i totuna cu a defaima numele Sfintilor.
Defaimarea vine din ironizare,iar apelarea diminutivelor se face din dragoste ,dragalasenie.
Dupa felul in care imi pronuntau numele cand eram copil,stiam in ce situatie sunt:daca spuneau Tinuta sau Tinica era de bine,daca ma strigau Cristina insemna ca era vb de ceva serios sau de nu prea bine :))

Da, asa se intampla si la mine. :) Cred ca multi parinti fac asa. Simteam numaidecat conditia "meteo-emotionala" mocnind in vocea alor mei.

DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi

Daca s-ar apuca cineva sa defaime numele unui sfant, atunci ar defaima amintirea acelui sfant, nefiind posibil sa-l defaime chiar pe sfant.
Deci, din punctul meu de vedere, e vorbirea de rau a sfantului, a ceea ce a facut si a zis.
Nu vad cum ar fi defaimat Sf. Gheorghe, daca copilului ii spui Gigi si nu Gheorghe.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu vad cum ar fi defaimat Sf. Gheorghe, daca copilului ii spui Gigi si nu Gheorghe.

asta este o prostie.

În prealabil postat de Dumitru73

asta este o prostie.

Multumesc, Dumitru, asa ma gandeam si eu, ca nu asta inseamna a defaima numele sfantului.

[Yasmina]

Si eu sunt de aceeasi parere .

[DragosP]

În prealabil postat de celestial_pottery

Da, asa se intampla si la mine. :) Cred ca multi parinti fac asa. Simteam numaidecat conditia "meteo-emotionala" mocnind in vocea alor mei.

Te numesti Cristina?