O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[MihaiG]

În prealabil postat de N.Priceputu

E greu să trăieşti cu gândul ăsta, într-adevăr, că cineva iubit de tine ar putea avea o astfel de soartă.
Dar dacă-l iubeşti, nu se poate ca măcar un pic să nu te iubească şi el, şi atunci iubirea asta să-l mântuiască, să-l scoată din izolarea întunecată.
Ce-ar fi dacă iadul ar fi doar pentru cei cu totul lipsiţi de inimă, incapabili de vreun sentiment omenesc? Sau, şi mai bine: ce-ar fi dacă iadul ar rămâne gol?

Înseamnă că susţineţi apocatastaza. În opinia mea, singura opţiune creştină teologică validă, vis-a-vis de "problema iadului", dar, din păcate, condamnată ca erezie de nu mai ştiu care Sinod ortodox.

În prealabil postat de N.Priceputu

Eu cred că e o taină; nu ne este dat să aflăm răspunsul în viaţa asta, cel puţin. Şi e mai bine să rămână învăluită în mister.

Mai bine, mai rău, greu de spus; dar, până una alta, uite că sunt oameni care îşi pun problema şi pentru care credinţa creştină se poate să atârne de un răspuns clar şi inechivoc.

Nu îmi permit, nu îmi îngădui ca problema suferinţei şi chinului şi caznelor veşnice a aproapelui meu - a tatălui meu, a fiului meu, a fratelui meu, a prietenului meu să rămână un mister.... nu în măsura în care mi se cere să achiesez la ideea că asemenea chinuri, dacă s-ar întâmpla să se actualizeze, sunt justificate, şi drepte, şi de dorit (pentru că dreptatea divnă e de dorit, nu-i aşa ? ).....

Doamna Diana a scris, mai devreme: Sau ce a trebui, si persoana sa vrea sa ajunga in iad ca sa sufere impreuna cu persoana iubita? - este o problemă reală, spun eu... Eu nu m-am considerat niciodată un candidat real la Rai - dar, având de ales între a suferi împreună cu persoana iubită şi a fi fericit în lipsa ei (şi aici mă refer la un număr de persoane, părinţi, soţia mea, fiul meu, prietenii mei), cred că aş alege prima variantă... sau - îmi cere divinitatea să aleg între Rai şi cei iubiţi ? Atunci care este înţelesul şi semnificaţia Raiului ? Să fiu cu Hristos, în vreme ce fiul meu, sau fratele meu, sau tatăl meu arde în Iad ?!!!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de MihaiG

Înseamnă că susţineţi apocatastaza. În opinia mea, singura opţiune creştină teologică validă, vis-a-vis de "problema iadului", dar, din păcate, condamnată ca erezie de nu mai ştiu care Sinod ortodox.

Omiteți o altă opțiune creștină și anume aceea că Iadul nu este etern - cel puțin nu atât de ”etern” cât este Raiul, iar această opțiune este teoretic posibilă și teologic validă.

În prealabil postat de osutafaraunu

Omiteți o altă opțiune creștină și anume aceea că Iadul nu este etern - cel puțin nu atât de ”etern” cât este Raiul, iar această opțiune este teoretic posibilă și teologic validă.

O optiune in care iadul nu este etern ci perpelirea va fi cu atat mai lunga cu cat oamenii au fost mai pacatosi? Iar satana se va chinui in flacari mai mult decat orice alta creatura?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de UNNOOM

O optiune in care iadul nu este etern ci perpelirea va fi cu atat mai lunga cu cat oamenii au fost mai pacatosi? Iar satana se va chinui in flacari mai mult decat orice alta creatura?

Pare cumva nelogic? Cel puțin din perspectiva justiției omenești...

În prealabil postat de osutafaraunu

Pare cumva nelogic? Cel puțin din perspectiva justiției omenești...

Este la fel de dura ca si perpelirea intr-un foc vesnic... La scara justitiei divine (cand zeul este atotputernic) nu conteaza aceste diferente...

Daca exista Dumnezeu asa cum este descris el in crestinism, nu cred ca s-ar preta la o abordare umana a justitiei.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de UNNOOM

Este la fel de dura ca si perpelirea intr-un foc vesnic... La scara justitiei divine (cand zeul este atotputernic) nu conteaza aceste diferente...

Din perspectiva umană (cel puțin a condamnatului), n-aș zice că n-ar conta diferențele...

În prealabil postat de UNNOOM

Daca exista Dumnezeu asa cum este descris el in crestinism, nu cred ca s-ar preta la o abordare umana a justitiei.

Desigur, însă cu atât mai odios să ni-L imaginăm capabil de atrocități eterne!

În prealabil postat de osutafaraunu

Din perspectiva umană (cel puțin a condamnatului), n-aș zice că n-ar conta diferențele...

Nici macar din perspectiva umana a celor mantuiti care devin nemuritori nu conteaza diferentele...

De la analiza matematica am invatat ca un numar finit impartit la infinit este 0! Din punct de vedere a unui om nemuritor, un timp finit de pedeapsa este egal cu 0 comparativ cu eternitatea!

Cum argumentezi biblic ca omul pacatos este chinuit o perioada de timp pentru a-si ispasi pacatele, apoi este omorat pentru a nu mai exista?

[MihaiG]

În prealabil postat de osutafaraunu

Omiteți o altă opțiune creștină și anume aceea că Iadul nu este etern - cel puțin nu atât de ”etern” cât este Raiul, iar această opțiune este teoretic posibilă și teologic validă.

Nu, nu omit opţiunea anihilaţionismului. Mi se pare la fel de absurdă.

Ce-i drept, opţiunea lui "cei pe care tu îi iubeşti au nu mai există, au fost distruşi/anihilaţi de Dumnezeu" mi se pare mai puţin groaznică decât "cei pe care îi iubeşti suferă şi vor suferi veşnic în focul iadului".

Dar la fel de absurdă, şi la fel de incompatibilă cu ideea de fericire veşnică în Rai.

Iar din punct de vedere creştin, "mai puţin groaznic" nu ar trebui să fie un criteriu.

Ar trebui să vă gândiţi şi dumneavoasatră, prin prisma teologiei adventiste: Cum veţi putea fi fericit când cei pe care îi iubiţi acum vor fi fost anihilaţi de Dumnezeu ?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de MihaiG

Nu, nu omit opţiunea anihilaţionismului. Mi se pare la fel de absurdă. Nemaivorbind de restul de teologumene cu care vine la pachet.

E absurdă chiar și când o rostește Hristos?

Ce scrie domnul MihaiG ma copleseste. Este atata durere in ce si cum scrie, incat ingenunchez mental in fata suferintei umanitatii, prin care vorbeste un frate al nostru. Un om ca dansul este un cautator adevarat. Este un om care isi ia viata si devenirea in serios. Cati suntem asa?
Cititi operele Sf. Theodor, episcop al Mopsuestiei (condamnat pe nedrept, datorita masinatiunilor coptilor si fostei prostituate, sotia lui Justinian) la latrociniumul, nedefinit ca atare, din 553 era curenta. Da, este sfintit, in Biserica Asiriana, numita "a Rasaritului". Si da, a avut dreptate. O organizatie care ia decizia monstruoasa de acondamna si persoana, si inca postum, si nu doar ideile, nu are dreptul sa dicteze adevaruri de credinta. Cum era cu monotelismul? Formaula "parutu-sa Sf. Spirit si noua..." a fost rostita si atunci. Faza cu Sinoadele Ecumenice mie unuia imi evoca un soi de omenire innebunitor de obedienta, care este alergata din un loc in altul al unui imens stadion, iar cei care o duc si o conduc, la un momenta dat pot fi inlocuiti de altii, ca re le zic "Ce! sunteti aici? sa fie belstemat cine v-a adus aici (aluzie la anateme, adica). Hai in partea cealalta a stadionului. Si cine mai vrea sa ajunga aici cade sub blestem". Si turma se supune, ca de, vrea sa se mantuiasca.
Sf. Theodor bar Mopsuestia a rezolvat perfect aceste nelinsisti, abuzuri si contradictii. Tocmai de aceea, prostia colectiva l-a pedespsit.
Concluzia e una: oricine si orice, in afara de Dumnezeu, Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul poate gresi, uneori cumplit. Inclusiv Biserica, in etapa asa-numit "Luptatoare".