O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

http://www.ovrlnd.com/Universalism/U...yclopedia.html

http://christianspiritualism.org/dow...versalism.html

http://chriscarrollsmith.blogspot.ro...h-fathers.html

http://www.christianspiritualism.org...iversalism.htm

Cam despre asta este vorba, ca solutie intrezarita de mai multi ganditori, dinlauntrul si dinafara Bisericii, la aceasta problema dureroasa si profund umana.

[Lucian008]

În prealabil postat de ioanna

Raiul/Iadul sunt stari existentiale; parintii raman parinti si ne vegheaza, chiar daca s-au dus.

Si asta se bazeaza pe ....? Concret ce fac?
Nu exista persoane care sa fi ajuns in Rai si copii in Iad? Ba da. Pentru ca exista liberul arbitru. Altfel am fi vorbit de o lume perfecta, ideala. Ca parintii crestini ar fi nascut sfinti si asa mai departe si toti am fi fost buni. Dar lucrurile sunt departe de a sta asa.

[Demetrius]

În prealabil postat de Lucian008

Si asta se bazeaza pe ....? Concret ce fac?
Nu exista persoane care sa fi ajuns in Rai si copii in Iad? Ba da. Pentru ca exista liberul arbitru. Altfel am fi vorbit de o lume perfecta, ideala. Ca parintii crestini ar fi nascut sfinti si asa mai departe si toti am fi fost buni. Dar lucrurile sunt departe de a sta asa.

Ba nu.
Nu exista parinti "care sa fi ajuns in Rai si copii in Iad"; vorbim despre Imparatia lui Dumnezeu(din care face parte si pamantul) si ea este perfecta si pentru asta dreptatea lui Dumnezeu se face incontinuu cu rabdare dumnezeiasca si pe Pamant chiar daca noi n-o percepem la fel din cauza "timpului"(nerbdarii).

[MihaiG]

În prealabil postat de celestial_pottery

http://www.ovrlnd.com/Universalism/U...yclopedia.html

http://christianspiritualism.org/dow...versalism.html

http://chriscarrollsmith.blogspot.ro...h-fathers.html

http://www.christianspiritualism.org...iversalism.htm

Cam despre asta este vorba, ca solutie intrezarita de mai multi ganditori, dinlauntrul si dinafara Bisericii, la aceasta problema dureroasa si profund umana.

Mulţumesc. Problema este că universalismul nu este acceptat nici de BO, nici de BC.

Se pare că există oameni pentru care credinţa şi religia trebuie neapărat să implice existenţa chinurilor veşnice - ei nu-L pot concepe pe Dumnezeu separat de această idee monstruoasă.

[ioanna]

Credeti ca diavolul este supus unui chin vesnic, neputand iesi din starea de nedeplina personalizare, neputandu-se imbogati (spiritual)?

[MihaiG]

În prealabil postat de ioanna

Credeti ca diavolul este supus unui chin vesnic, neputand iesi din starea de nedeplina personalizare, neputandu-se imbogati (spiritual)?

Nu.

Mai nuanţat: în momentul actual, nu mai cred în ceea ce creştinismul (ortodox, catolic, protestant etc.) înţelege prin "diavol".

[MihaiG]

În prealabil postat de N.Priceputu

Iată că m-am dus la culcare şi m-am şi trezit, însă răspunsul e tot cel pe care îl găsisem aseară:
N-aş putea fi fericit. Şi cred că nici Dumnezeu n-ar putea fi fericit cu nefericirea mea şi a altora („pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”). Şi această nefericire, durere a mea pentru ceilalţi ar fi mai mult decât orice rugăciune pentru ei şi o legătură între inima mea şi inima lor. Iar această legătură ar putea fi funia pe care ei să se cocoaţe, înainte de Judecata Universală, în Rai. Cel mai dureros pentru ei ar fi să-i uiţi, să-ţi întorci faţa, să-i renegi. Atunci s-ar prăbuşi în iadul deznădejdii.
Pe de altă parte, nici ceilalţi nu pot fi cu totul opaci. Nu cunosc pe nimeni care să se opună cu încrâncenare oricărei chemări a lui Dumnezeu. Poate nu se duce la biserică, dar poate Îi răspunde altfel. Nici nu cred că aş putea iubi pe cineva cu o inimă împietrită cu totul.
De aceea am speranţă pentru toţi.
Iadul şi raiul cred că pot fi cunoscute încă din viaţa asta, în sufletele noastre. Un suflet liniştit, împăcat cu Dumnezeu, pregustă Împărăţia, răspândind lumină în jurul lui. Cel stăpânit de păcatele, de egoismul lui, e neliniştit şi chinuit, aducând tulburare, răceală, întuneric în jur. Dacă el se învârtoşează în starea asta şi moare în ea, dacă nu mai are nicio licărire de pocăinţă sau de milă pentru cineva, în ea se va adânci, probabil, şi după moarte.
Dar, din nou, cred că nimeni nu poate fi atât de bolnav de moarte. Nici măcar de l-ar chema Stalin sau Hitler.
Însă încep să speculez, aşa că mă opresc aici, păstrând, cum am spus, speranţa.

Nepriceputule, îţi mulţumesc pentru acest mesaj. Nu cred că este în perfectă concordanţă cu dogma Bisericii (Ortodoxă sau Catolică), care respinge în mod oficial universalismul sau apocatastaza.

Dar este mai frumos decât dogma. Îţi mulţumesc.

[ioanna]

În prealabil postat de MihaiG

nu mai cred în ceea ce creştinismul (ortodox, catolic, protestant etc.) înţelege prin "diavol".

Adica? Nu credeti in existenta raului ci in absenta binelui?

[MihaiG]

În prealabil postat de ioanna

Adica? Nu credeti in existenta raului ci in absenta binelui?

Nu cred în existenţa unei personificări a răului. Rău facem cu toţii. Dar facem şi bine. Este o problemă de echilibru.

[ioanna]

Raul apare sub diferite forme, fiind o realitate ce insoteste fiintarea umana, atingand-o personal. Omul personifica raul pentru ca percepe caracterul intentional al raului, ce implica un act volitiv.Daca raul ar fi fost legat in mod fiintial de trup, intruparea lui Hristos n-ar fi avut niciun rost.