Harul

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de costel

In scolile teologice cand vine vorba de har, apar definitiile: energie necreata, izvoraste din fiinta lui Dumnezeu, face posibila prezenta Sa in lume ... Sunt bune si aceste informatii ca ne feresc sa cadem in diverse erezii. Dar e greu sa-i spui unui om simplu aceste lucruri.

Iata insa cat de simplu si de minunat vorbeste un parinte despre har: Pentru a pastra harul, trebuie multa grija. Harul este atat de delicat, incat si cel mai mic gand il poate alunga. "Purtati-va cu harul ca si cum v-ati afla langa o pasare care s-a asezat langa voi si nu vreti s-o speriati".

Eu unul nu-mi gasesc destule cuvinte care sa exprime notiunea de HAR. Sa vorbesti de har cuiva care nu l-a cunoscut (de fapt nu este constient, nu ca nu l-ar fi cunoscut), este ca si cum ai vrea sa-i descrii unui orb din nastere, delicatetea unei flori de 5 mm patrati. Si-apoi, imi cer iertare, dar eu cred ca harul vine cand vine si pleaca la fel, oricat am vrea noi sa-l tinem legat de suflet. E adevarat ca trebuie sa lucram pentru asta, dar, foarte pacatos fiind, mi s-a intamplat de multe ori sa spun lucruri pe care nu le gandisem eu, ci altcineva vorbise, iar eu doar am deschis gura, iar acele lucruri s-au dovedit a fi de mare folos dupa aceea. Sau sa stau de vorba cu cineva intr-o situatie conflictuala, iar din interiorul meu sa "aud" pe cineva strigand: "Fii cu bagare de seama, fii bun si bland, fii cumsecade, nu asculta sfaturile celor care te-au trimis sa judeci sub acea forma!..." Iar mai tarziu sa inteleg ca lucrurile stateau de fapt pe dos, sau ca cel pe care eu ar fi trebuit sa-l cert urma sa-mi devina... tata-socru in doar cateva luni...
De cate ori, tulburat dintr-un anumit motiv, voiam sa scriu un mesaj sub acea stare, iar cand sa dau clic, sa "mi se dea peste mana", pentru ca acel mesaj sa nu ajunga... Ori cadea netul, ori se intrerupea curentul, ori pur si simplu, apasam eu... gresit, iar eu "ma trezeam", si-i multumeam lui Dumnezeu...
Odata plecam de-acasa exact cand ieseau copii de la scoala. In mod firesc era o zi ca oricare alta. Si totusi atunci, cineva "mi-a soptit", foarte hotarat in minte: "Ai grija la copii!" Am urcat la volan, cautand din ochi sa vad din timp si sa previn orice pericol, fiindca in minte numai asta auzeam: "Ai grija la copii!" La un moment dat, urma sa trec pe langa un microbuz parcat si nimic nu parea in neregula. Si totusi am incetinit la limita posibila, iar cand am ajuns la 1 m sa-l depasesc, doi copii care se alergau, au sarit in fata masinii, iar eu am franat instantaneu, fiindca parca asteptam sa apara ceva sau cineva, desi nu vazusem absolut nimic din unghiul meu... Iar ei au ramas speriati pret de cateva secunde in mijlocul soselei, realizand ce putea sa se intample!... Dumnezeu, prin harul lui, chiar daca suntem noi pacatosi, ne mai si pazeste, fie prin rugaciunile celor care ne iubesc, fie fiindca cine-stie-ce alte planuri are cu noi... Dar toate vin prin Har!...

[dobrin7m]

"Harul vine, dar nu-i spargator de usi. Dumnezeu nu forteaza usa nimanui ca sa intre. Ai auzit ce spune la Apocalipsa ? Iata stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul Meu si va deschide, Eu si Tatal vom veni la el si lacas la el vom face ...
Harul numai atunci vine, cand ii deschidem, noi usa inimii. El bate la usa si daca suntem impietriti si nu ne silim sa facem voia Domnului, harul nu vine cu sila. Pentru ca Dumnezeu i-a dat omului voie de sine stapanitoare sa primeasca harul sau nu. Harul nu vine cu sila la noi, Nu ! Ca iata ce zice Duhul Sfant : de veti vrea si de ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar de nu veti vrea si nu ma veti asculta, sabia cea cu doua taisuri va va manca pe voi, ca gura Domnului a grait acestea.
Auzi ce spune iarasi Scriptura : Dumnezeu l-a facut pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. Si iar zice in Psaltire : Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Harul iti da in gand : " Posteste, omule, roaga-te, pazeste-ti mintea, fa milostenie, mergi la biserica, lasa si uraste pacatul, spovedeste-te curat !" Iata ce trebuie sa faci.
Harul iti da gand. Daca vrei, sa-l asculti; daca nu, Dumnezeu cu sila nu mantuieste pe nimeni. Atunci n-ar mai fi Iad si Rai daca fapta buna am face-o siliti de puterea lui Dumnezeu. Ci toate le face omul de bunavoie. Ca zice iarasi Duhul Sfant : Pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu.
Asa ca, siliti-va cu dragostea lui Dumnezeu sa faceti ce credeti ca este bine. Ca dupa moarte nu mai este mantuire pentru nimeni. Dupa moarte s-a inchis usa. Tot ce putem, sa facem cat mai avem o scanteie de viata. Caci dupa moarte nu mai este lucrare pentru fapta buna. In ce te gaseste moartea, in aceea te ia.
Zice la Ecleziast : De va cadea lemn in austru, de va cadea lemn in crivat, unde va cadea, acolo va ramane. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste pe proorocul : " De va cadea lemn in crivat ..., dar de lemne se ingrijeste Domnul ? Aici de suflet graieste ". Apoi zice : " Crivatul este nepocainta care l-a apucat si austrul este milostenia si pocainta. Caci unde va cadea sufletul dupa moarte, acolo va ramane ..." Par. Cleopa

[Demetrius]

Harul=Duhul Sfânt

În prealabil postat de costel

... Dar e greu sa-i spui unui om simplu aceste lucruri...

[tinutza]

Relatez si eu ceva, asemantor cu ce a spus Mosh-Neagu(multumesc ca ne impartasiti din experienta Dvs, respect!).
Eram in timpul unui post, nu imi amintesc acum care, si asteptam cam de o luna sa treaca pt a ma putea duce la o matusa de a mea. Nu am vrut sa ma duc in post pt ca ea nu tine post, sau cel putin atunci nu tinea, si erau multe sanse de a ma servi cu ceva de dulce iar eu daca as fi refuzat-o iar m-ar fi luat cu : ,, post, voi cu postul...” zicand ceva de genul ca nu e pacat ce bagi in gura ci altele (e ortodoxa, pt cine si-a pus intrebarea). Si ca sa nu dau prilej de a creea sentimente neplacute, nici mie, nici ei, am zis ca ma duc dupa ce se termina postul. Dupa ce s-a terminat, intr-o zi, ma dau jos din pat cu gandul de a ma schimba si de a pleca la ea, cu bucurie si cu nerabdare. Dar in momentul in care m-am sculat in picioare, m-a cuprins un sentiment ca nu vreau sa ma duc la ea, un sentiment puternic!! M-am mirat tare mult. Mi-am zis in sinea mea: cum sa nu vreau sa ma duc la ea cand eu vreau de o luna sa ma duc la ea?!! E ceva contrar ratiunii mele. Dar atunci mi-am dat seama ca mai bine as face sa dau ascultare acestui sentiment, ca s-ar putea sa fie de la Dumnezeu. Si cu o oarecare frica si nedumerire am acceptat sa nu ma mai duc. Apoi, dupa un timp, intr-o anumita imprejurare, mi-am dat seama ca intr-adevar daca m-as fi dus nu ar fi fost bine, nu intru in detalii. Nu stiu daca Dumnezeu a facut asta pt mine sau mai mult pt ea, insa tind sa cred ca pt ea cel mai mult (ea ar fi avut aceasta ,,nevoie” stringenta). Si i-am multumit lui Dumnezeu pt asta.
Citisem in Vechiul Testament ca El a dat sentimente faraonului din Egipt (si nu numai lui) in cartea Exodul/Iesirea, dar sa se mai intample si in zilele noastre...mai mare mi-a fost mirarea...De atunci nu mi s-a mai intamplat (in afara de episodul cu moastele, prin mijlocirea acelui Pr, nicidecum prin meritul meu).

Daca atunci ma aflam oarecum sub har, acum tind sa cred ca ma ocoleste sau ca eu il alung, desi nu vreau. Rugati-va, va rog, si pt mine, cine doreste, ca sa ma redresez duhovniceste...Multumesc, daca face cineva acest lucru!

[ioanna]

În prealabil postat de Demetrius

Harul=Duhul Sfânt

Harul e puterea spirituala a Duhul Sfant lucrator imprimata in cel pentru care lucreaza, dandu-i capacitatea de a conlucra cu El. Prin har suntem pusi in relatie cu Dumnezeu.