La inceputurile crestinismului n-a existat nici un fel de zi libera sau ne-muncitoare, se muncea toata saptamana.
Se pare ca abia Constantin cel Mare a decretat ziua de duminica zi de odihna cu conotatii spirituale.
Scopul zilei de duminica ca zi de odihna nu este sa stai cu bratele incrucisate, asa cum tineau evreii Sabath -ul, ci sa te ingrijesti de cele spirituale.
Daca asta se rezuma (in cel mai fericit caz) la a participa la Sf. Liturghie, nu este cu nimic mai pacatos ca in restul zilei sa speli sau sa faci mancare decat sa stai sa te uiti la televizor la emisiuni de divertisment si nu numai.
Ba cred ca mai fericit este cel care face ceva pentru casa/familie si mai gaseste poate si timp pentru o lectura duhovniceasca decat unul care pierde timpul cu lucruri desarte sau poate chiar paguboase sufleteste.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|