Cum sarbatorim Nasterea Domnului?

[Yasmina]

În prealabil postat de distinctflow

Eu cred ca cel mai important este ca sarbatoarea Nasterii Domnului sa o intampinam in familie, alaturi de cei dragi si sa incercam sa vedem mai departe de o masa imbelsugata, de un brad impodobit, de zapada etc. Sa ne gandim mai exact la Nasterea Domnului.

O fi o sarbatoare care subliniaza caracterul intim al familiei,insa toata sarbatoarea in sine se reduce doar la mesele prea imbelsugate si risipa de bautura,galagie,glume desantate si rasete grohaitoare.
Chair si-au anuntat vizita niste rude,si nu-s fericita de loc!!!
Pt asemea petreceri si deranj avem tot timpul din an,acum simteam nevoia sa am in Craciun linistit,meditativ si mai ales sa nu fiu amfitrioana!

[Ekaterina]

În prealabil postat de Yasmina

O fi o sarbatoare care subliniaza caracterul intim al familiei,insa toata sarbatoarea in sine se reduce doar la mesele prea imbelsugate si risipa de bautura,galagie,glume desantate si rasete grohaitoare.
Chair si-au anuntat vizita niste rude,si nu-s fericita de loc!!!
Pt asemea petreceri si deranj avem tot timpul din an,acum simteam nevoia sa am in Craciun linistit,meditativ si mai ales sa nu fiu amfitrioana!

Fiecare persoana in parte isi pune amprenta asupra atmosferei, in special gazda care poate intr-o mare masura sa influenteze modul in care se desfasoara intalnirea. Cunosc situatia descrisa mai sus, cam asa sarbatoreau parintii nostri. Si noi avem uneori musafiri, iar pentru mine este o adevarata placere, totul mi se pare odihnitor, placut, vorbim, mai spune fiecare cate ceva interesant. Mancarea este nici prea multa, nici putina. Am ajuns sa apreciez altfel vizitele de cand am nascut. De atunci stau cam mult in casa (ies mai rar, de cele mai multe ori in parc si la cumparaturi) si cand se anunta cineva sunt tare incantata.

Incearca sa organizezi seara asa cum vrei. Desigur, depinde si de invitati, dar eu sunt pentru o seara alaturi de musafiri decat sa fiu singura in seara de Craciun. Cu siguranta dupa plecarea lor (sau dupa ce se vor culca, daca raman la tine) vei avea un moment de meditatie pe care il vei simti mult mai intens. Mi-a placut ce spunea un Parinte, si anume ca noi oamenii suntem mereu grabiti, mereu pe fuga si nu mai avem timp sa pretuim persoana, nu ne mai bucura intalnirea cu omul, fie ea si intamplatoare. Nu este cazul la tine, am inteles ca doresti sa simti mai intens si mai duhovniceste aceasta sarbatoare deosebita, dar pe mine aceste cuvinte m-au ajutat sa inteleg cat de valoros este omul, persoana.

[Yasmina]

În prealabil postat de Ekaterina

Fiecare persoana in parte isi pune amprenta asupra atmosferei, in special gazda care poate intr-o mare masura sa influenteze modul in care se desfasoara intalnirea. Cunosc situatia descrisa mai sus, cam asa sarbatoreau parintii nostri. Si noi avem uneori musafiri, iar pentru mine este o adevarata placere, totul mi se pare odihnitor, placut, vorbim, mai spune fiecare cate ceva interesant. Mancarea este nici prea multa, nici putina. Am ajuns sa apreciez altfel vizitele de cand am nascut. De atunci stau cam mult in casa (ies mai rar, de cele mai multe ori in parc si la cumparaturi) si cand se anunta cineva sunt tare incantata.

Incearca sa organizezi seara asa cum vrei. Desigur, depinde si de invitati, dar eu sunt pentru o seara alaturi de musafiri decat sa fiu singura in seara de Craciun. Cu siguranta dupa plecarea lor (sau dupa ce se vor culca, daca raman la tine) vei avea un moment de meditatie pe care il vei simti mult mai intens. Mi-a placut ce spunea un Parinte, si anume ca noi oamenii suntem mereu grabiti, mereu pe fuga si nu mai avem timp sa pretuim persoana, nu ne mai bucura intalnirea cu omul, fie ea si intamplatoare. Nu este cazul la tine, am inteles ca doresti sa simti mai intens si mai duhovniceste aceasta sarbatoare deosebita, dar pe mine aceste cuvinte m-au ajutat sa inteleg cat de valoros este omul, persoana.

Ma descurc cu prezenta lor in afara sarbatorilor religioase,in rest tocmai pt faptul ca sunt"oameni de lume",care se incing la baute si barfe despre alti membrii ai familiei care nu sunt prezenti,deci tocmai acest fapt ma deprima.
Caci sunt satula de ambientul asta din viata de toate zilele,barfe si ranchiuna la serviciu,angajati care se drogheaza si vb non-sensuri.

Sunt si rude mai indepartate cu care nu-mi permit prea multe,mai incerc sa le schimb discutia cand se pornesc impotriva cuiva dar nu reusesc mare lucru.

Mie mi-ar fi placut sa petrec mai interiorizat acest moment,sa ma uit la filme toata ziua ,sa citesc ceva ,sa fie o zi relaxata,linistita si nu cu vreo 6 musafiri galagiosi,cu chef si cu deranj- pregatit mancare,loc de dormit ,chestii.
Plus ca vin de Vineri,cand suntem inca in post...

[fallen]

În prealabil postat de Yasmina

Plus ca vin de Vineri,cand suntem inca in post...

Ar fi "frumos' dar nu stiu exact ce spune eticheta, ca cei care vin in casa ta sa se conformeze regulilor. Daca gazdele sunt in post, atunci se maninca de post si nu se face mare destrabalare. Doar nu vin la hotel, sa le faci toate poftele....

Partea proasta e ca atunci cand nu faci parte dintr-o familie cu adevarat crestina, pentru care Craciunul nu e decat o zi in care se mananca sarmale si nu se merge la serviciu, nu mai e nici o placere, totulse transforma intr-o corvoada, cu mormane de vase de spalat, alergatura dupa cumparaturi, aglomeratie, carat, bani cheltuiti, plus nervi si certuri si neintelegeri in privinta meniului, cheltuilelilor, vizitelor, cadourilor.
Iarasi nimeni nu intelege de ce sarmalele, friptura si carnatii trebuie mancati neaparat pe 25 si de ce nu pot fi consumate de cadn se achizitioneaza sau se prepara. De ce se tine post si nu se maninca carne inainte de acea data? Cu alte cuvinte ce ne intereseaza pe noi ca Cristos s-a nascut in ziua aia si nu cu o spatamana mai devreme, oricum asta s-a intamplat acu' 2000 de ani; si de Pasti la fel, ce ne intereseaza ca a patimit si s-a ingropat? Nici macar nu e neam cu noi, si daca ar fi, ce folos, oricum e mort... Pana la urma toate ritualurile astea crestine - nunta, botezul, mormantarea - nu sunt decat niste corvoade inutile si consumatoare de bani, timp, si energie, doar asa ca sa nu rada lumea de noi, in cel mai rau caz... asta cui ii mai pasa.
Si inafara de asta colac peste pupaza tot eu au fost aia mustrata pt ca am propus sa mancam de post pana marti, mi s-a zis ce e pacat mai mare sa maninci carne sau sa te certi cu noi??? Si bomboana de pe coliva ca daca oricum nu am voie sa ma imparatasesc, ce rost are sa mai tin post??? pai acuma hai sa le fac pe toate daca tot sunt pacatoasa, nu? Ce rost are sa-ti mai fiu fidela? De ce sa nu-ti fur bani din portofel cadn vreau ceva si tu nu vrei sa-mi iei? Dece sa nu ma intalnesc si cu alti barbati? Si ce alte pacate as mai putea sa fac, ca n-am atata imaginatie? Sa beau, sa fumez, sa iau droguri?
Si nu ma trimiteti asasa la mama ca si acolo sunt exact aceleasi discutii.... Eu nu inteleg de ce in conditiile astea s-au chinuit sa ma mai boteze si mai ales de ce cand eram mica ma trimiteau la biserica sa ma impartasesc... chiar nu inteleg...mai bine era poate daca nu as fi stiut nimic de toate astea. Chiar nu inteleg de ce m-am straduit cat am putut pe perioada postului astuia sa ma infrinez, daca trebuie sa ma spurc tocmai acum ca tiganul la mal. Daca nu ma oprea nimeni, poate reuseam macar sa primesc o gura de aghiazma mare in ziua de Craciun...

Si inca ceva : oare cei care incearca prin diverse metode , sa te determine sa renunti la post si la pocainta, sa te opreasca de la sfanta imparatasanie, nu-si fac oare un mare pacat? sau ei sunt iertati fiinca nu stiu ce fac, sunt niste simple "unelte" prin care lucreaza necuratul asupra noastra???

[glykys]

Draga Fallen, poate ar trebui sa vorbesti cu parintele tau despre acest aspect. Daca as fi in situatia ta, daca respectivele rude sunt asa cum le descrii, le-as face mancare de dulce si eu as tine post in continuare. in timpul acesta, m-as ruga sa le lumineze Domnul mintea si sa ma ajute sa tin post, sa ii imblanzeasca, sa nu se mai ia de mine... cu dragoste si cu rabdare, ca si ei sunt oameni ai lui Dumnezeu. Nu cu cearta, cu plansete, cu reprosuri si cu invinuiri.

Acum, din putina mea experienta, oamenii, cand merg la o petrecere, nu vin doar sa bea si sa manance. Amfitrioana trebuie sa fie gazda buna nu doar in sensul ca are mancare buna, ci ca
ii face pe ceilalti sa se simta bine, ca intretine o atmosfera placuta. Acum, daca tot sunt rudele barbatului tau, incearca sa ii primesti cu dragoste, sa ai mereu fata vesela si luminoasa si sa ii faci sa se simta bine, sa ai un cuvant bun pentru fiecare in parte. Gandeste-te ca nu vin des la tine, ce te faceai daca ii aveai pe cap zilnic? Intreaba-i daca e buna friptura, daca mai doresc o portie, daca doresc demisec sau dulce, ia-ti o rochie frumoasa si zambeste tot timpul, nu lua o fata obosita, care sa zica: iar au venit si astia! de s-ar cara odata mai repede! In timpul asta, roaga-te in gand: Doamne, ajuta-ma! De altfel, asa ar trebui sa fie si omul care posteste, vesel si luminos, nu posomorat si artagos. Si Dumnezeu ajuta, cand vede ca pui inainte gandul bun! Asta zicea si par. Teofil Paraian, ca inainte de orice trebuie sa pui gandul bun si Dumnezeu te ajuta. Nu asa, ca iar o sa fie certuri si ca degeaba m-am chinuit sa tin postul, ca vin astia! Nu, ci cu Doamne ajuta sa termin postul si sa ii bucur pe oamenii acestia! E tare rau sa ne chinuim unii pe altii, mai ales daca suntem crestini.

Acum... unii oameni sunt mai credinciosi, altii mai putin, altii deloc, dar noi vrem ca toti sa se mantuiasca si sa ajunga la cunostinta Adevarului. Nu ne intereseaza pe noi pacatele celuilalt, nu noi raspundem pentru ei, mai ales ca nu am facut nimic pentru mantuirea lui. Noi trebuie doar sa ne facem datoria de crestini.

Eu cred ca toti oamenii din jurul nostru, mai buni sau mai rai, sunt adusi de Dumnezeu in calea noastra cu un scop.


Am auzit de curand in jurul meu ca uite, X degeaba are atatea calitati, daca nu e om credincios! Un gand izvorat din autosuficienta, de parca noi am fi mari crestini ca tinem un post si ca mergem la biserica. Stim noi cum va lucra Dumnezeu in viata acelui om, cunoscandu-i inima buna si faptele? A se vedea exemplul Sf. Corneliu Sutasul, care era pagan, dar pentru faptele sale bune, s-a milostivit Dumnezeu de El si nu l-a lasat sa rataceasca. Si apoi, e tare aiurea sa judeci un om pentru a carui mantuire nu ai facut nimic. Macar de am reusi, cu ajutorul Domnului, sa ne crestem copii credinciosi si sa aducem lumina si bucurie in jurul nostru!


Uite, incearca sa faci o lista, aici, pe forum, cu calitatile rudelor tale, ca sigur au si asa ceva. Astfel vei reusi sa ii tratezi cu bucurie!


Sa iti ajute Domnul sa treci peste aceste ispite si sa va bucurati impreuna de Nasterea Pruncului Iisus! mare bucurie si binecuvantare e sa ai un crestin langa tine, iar de data aceasta, tu esti acel crestin, care trebuie sa ii bucure si pe ceilalti! Sa te intareasca Domnul!

[fallen]

În prealabil postat de glykys

Draga Fallen, poate ar trebui sa vorbesti cu parintele tau despre acest aspect. Daca as fi in situatia ta, daca respectivele rude sunt asa cum le descrii, le-as face mancare de dulce si eu as tine post in continuare. in timpul acesta, m-as ruga sa le lumineze Domnul mintea si sa ma ajute sa tin post, sa ii imblanzeasca, sa nu se mai ia de mine... cu dragoste si cu rabdare, ca si ei sunt oameni ai lui Dumnezeu. Nu cu cearta, cu plansete, cu reprosuri si cu invinuiri.

Acum, din putina mea experienta, oamenii, cand merg la o petrecere, nu vin doar sa bea si sa manance. Amfitrioana trebuie sa fie gazda buna nu doar in sensul ca are mancare buna, ci ca
ii face pe ceilalti sa se simta bine, ca intretine o atmosfera placuta. Acum, daca tot sunt rudele barbatului tau, incearca sa ii primesti cu dragoste, sa ai mereu fata vesela si luminoasa si sa ii faci sa se simta bine, sa ai un cuvant bun pentru fiecare in parte. Gandeste-te ca nu vin des la tine, ce te faceai daca ii aveai pe cap zilnic? Intreaba-i daca e buna friptura, daca mai doresc o portie, daca doresc demisec sau dulce, ia-ti o rochie frumoasa si zambeste tot timpul, nu lua o fata obosita, care sa zica: iar au venit si astia! de s-ar cara odata mai repede! In timpul asta, roaga-te in gand: Doamne, ajuta-ma! De altfel, asa ar trebui sa fie si omul care posteste, vesel si luminos, nu posomorat si artagos. Si Dumnezeu ajuta, cand vede ca pui inainte gandul bun! Asta zicea si par. Teofil Paraian, ca inainte de orice trebuie sa pui gandul bun si Dumnezeu te ajuta. Nu asa, ca iar o sa fie certuri si ca degeaba m-am chinuit sa tin postul, ca vin astia! Nu, ci cu Doamne ajuta sa termin postul si sa ii bucur pe oamenii acestia! E tare rau sa ne chinuim unii pe altii, mai ales daca suntem crestini.

Acum... unii oameni sunt mai credinciosi, altii mai putin, altii deloc, dar noi vrem ca toti sa se mantuiasca si sa ajunga la cunostinta Adevarului. Nu ne intereseaza pe noi pacatele celuilalt, nu noi raspundem pentru ei, mai ales ca nu am facut nimic pentru mantuirea lui. Noi trebuie doar sa ne facem datoria de crestini.

Eu cred ca toti oamenii din jurul nostru, mai buni sau mai rai, sunt adusi de Dumnezeu in calea noastra cu un scop.


Am auzit de curand in jurul meu ca uite, X degeaba are atatea calitati, daca nu e om credincios! Un gand izvorat din autosuficienta, de parca noi am fi mari crestini ca tinem un post si ca mergem la biserica. Stim noi cum va lucra Dumnezeu in viata acelui om, cunoscandu-i inima buna si faptele? A se vedea exemplul Sf. Corneliu Sutasul, care era pagan, dar pentru faptele sale bune, s-a milostivit Dumnezeu de El si nu l-a lasat sa rataceasca. Si apoi, e tare aiurea sa judeci un om pentru a carui mantuire nu ai facut nimic. Macar de am reusi, cu ajutorul Domnului, sa ne crestem copii credinciosi si sa aducem lumina si bucurie in jurul nostru!


Uite, incearca sa faci o lista, aici, pe forum, cu calitatile rudelor tale, ca sigur au si asa ceva. Astfel vei reusi sa ii tratezi cu bucurie!


Sa iti ajute Domnul sa treci peste aceste ispite si sa va bucurati impreuna de Nasterea Pruncului Iisus! mare bucurie si binecuvantare e sa ai un crestin langa tine, iar de data aceasta, tu esti acel crestin, care trebuie sa ii bucure si pe ceilalti! Sa te intareasca Domnul!

Pai ce sa zic, eu nu prea sunt amfitrioana la mine (adica la el ) acasa, nici nu am avea loc. El nu are decat mama si o sora. Mama lui e feminista, tine cu mine, dar pe de alta parte considera normal ca barbatul sa se impuna cu violenta, la fel facea si al ei (tatal) si pana la urma a trebuit sa fuga de la el. Mi-a zis ca si ea "cata bataie a luat pana a invatat sa-si tina gura"... Sora lui o femeie moderna, independenta, dar e tot de anii mei si nu a reusit sa-si gaseasca un barbat serios, chiar daca e frumoasa si imbracata dupa ultima moda, si pe deasupra e si gospodina. Cred ca e foarte adevarat ceea ce spun si psihologii ca bagajul emotional cu care venim de la parinti e foarte important, ne poate marca pentru tot restul vietii. Ai mei de-acum nu prea mai conteaza, s-au resemnat, nu mai tin sa se implice in vietile noastre. La inceput au incercat sa fie mai duri cu noi, dar nu au reusit, ne-au scapat de sub control, ne-am "stricat", n-au avut si nu au mijloacele necesare sa ne aduca inapoi. Probabil nici ei nu stiu exact pe ce lume traiesc, ce e rau si ce e bine, au fost si ei la randul lor influentati si manipulati de parinti, si cand au scapat de sub influenta lor n-au stiut incotro sa o apuce. Sau poate ei stiu, dar nu stiu eu.

Cum spuneam, nu stiu despre ai lui, dar ai mei fac Craciunul ca asa se face, nu pentru ca ar sti de ce anume. Sau cel putin asta e parerea mea, din pacate...
Imi pare rau ca nu pot spune lucruri mai bune. Probabil ele exista dar nu le stiu eu.
Sper ca restul lumii sa stie de ce si cum si sa se bucure din plin de Craciun si de celelalte sarbatori.

De exemplu, la biserica unde mergeam pana acum, aveam impresia ca toata lumea impartaseste bucuria Nasterii Domnului si toate celelalte. Chiar daca nu am comunicat, nu am socilaizat foarte mult cu lumea, totusi simteam ca ma integrez in atmosfera. Insa inima mea e indurerata de faptul ca s-ar putea sa fiu nevoita sa plec din cartier si nu stiu daca ma voi simti la fel in alta biserica, daca voi regasi aceleasi lucruri. Probabil ar trebui sa schimb si duhovnicul si nu stiu cat ar fi de placut. Insa pe langa lucrurile care ne unesc, sunt si diferentele care ne separa. Nici aici daca raman nu voi putea fi niciodata la fel ca ceilalti credinciosi, fiindca ei se vor impartasi pecand eu nu. Si nici nu am garantia ca daca m-as intoarce la parinti, preotul de acolo imi va da dezlegare, nici macar nu-l cunosc, nu stiu cum ne vom intelege, daca voi putea sa ma destainui, si nici macar nu am garantia ca as merita-o.

[Andra_07]

Craciun fericit tuturor forumistilor! Va doresc sa sarbatoriti exact asa cum va doriti, in sanul familiilor voastre aceasta Sfanta Sarbatoare si sa aveti parte numai de bucurie si liniste sufleteasca!

Doamne ajuta!

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Pai ce sa zic, eu nu prea sunt amfitrioana la mine (adica la el ) acasa, nici nu am avea loc. El nu are decat mama si o sora. Mama lui e feminista, tine cu mine, dar pe de alta parte considera normal ca barbatul sa se impuna cu violenta, la fel facea si al ei (tatal) si pana la urma a trebuit sa fuga de la el. Mi-a zis ca si ea "cata bataie a luat pana a invatat sa-si tina gura"... Sora lui o femeie moderna, independenta, dar e tot de anii mei si nu a reusit sa-si gaseasca un barbat serios, chiar daca e frumoasa si imbracata dupa ultima moda, si pe deasupra e si gospodina. Cred ca e foarte adevarat ceea ce spun si psihologii ca bagajul emotional cu care venim de la parinti e foarte important, ne poate marca pentru tot restul vietii. Ai mei de-acum nu prea mai conteaza, s-au resemnat, nu mai tin sa se implice in vietile noastre. La inceput au incercat sa fie mai duri cu noi, dar nu au reusit, ne-au scapat de sub control, ne-am "stricat", n-au avut si nu au mijloacele necesare sa ne aduca inapoi. Probabil nici ei nu stiu exact pe ce lume traiesc, ce e rau si ce e bine, au fost si ei la randul lor influentati si manipulati de parinti, si cand au scapat de sub influenta lor n-au stiut incotro sa o apuce. Sau poate ei stiu, dar nu stiu eu.

Cum spuneam, nu stiu despre ai lui, dar ai mei fac Craciunul ca asa se face, nu pentru ca ar sti de ce anume. Sau cel putin asta e parerea mea, din pacate...
Imi pare rau ca nu pot spune lucruri mai bune. Probabil ele exista dar nu le stiu eu.
Sper ca restul lumii sa stie de ce si cum si sa se bucure din plin de Craciun si de celelalte sarbatori.

De exemplu, la biserica unde mergeam pana acum, aveam impresia ca toata lumea impartaseste bucuria Nasterii Domnului si toate celelalte. Chiar daca nu am comunicat, nu am socilaizat foarte mult cu lumea, totusi simteam ca ma integrez in atmosfera. Insa inima mea e indurerata de faptul ca s-ar putea sa fiu nevoita sa plec din cartier si nu stiu daca ma voi simti la fel in alta biserica, daca voi regasi aceleasi lucruri. Probabil ar trebui sa schimb si duhovnicul si nu stiu cat ar fi de placut. Insa pe langa lucrurile care ne unesc, sunt si diferentele care ne separa. Nici aici daca raman nu voi putea fi niciodata la fel ca ceilalti credinciosi, fiindca ei se vor impartasi pecand eu nu. Si nici nu am garantia ca daca m-as intoarce la parinti, preotul de acolo imi va da dezlegare, nici macar nu-l cunosc, nu stiu cum ne vom intelege, daca voi putea sa ma destainui, si nici macar nu am garantia ca as merita-o.

Se pare ca Glykys mi-a raspuns indirect la "dilemele"mele privitoare la invitati(si nu orice invitati ci rude),raspunzandu-ti tie :).

Daca as putea sa descriu mai bine situatia pe care a trebuit s-o inghit zilele astea,poate m-as face mai inteleasa...
O gramada de munca,pt a face o gloata fericita,cu gustari care sa-i incante,cu curatenie,ordine si spatiu creat special pt nevoile lor,intr-un cuvant mult sacrifiu financiar si emotional pt nimic!

Oamenii mei nu au venit pt mine,ci au venit ca sa se adune undeva sa petreaca;un var singuratic,o vara care si-a lasat familia acasa,doar ca sa se intalneasca cu fratii ei la mine si sa fie din nou,idiotii din copilarie...
Chiar daca este casa mea,s-a ajuns la situatii dintre cele mai penibile de genul varul ii poarta de grija sorei,preluand el grijile amfitrionului,nelasandu-se pe noi ai casei sa ne putem face datoria.Adica el preia initiativa si invita pe ceilalti sa faca x,sau y chiar daca casa nu este a lui sau nu dispune de lucrurile respective.Cu asemenea atitudine am fost eu musafir in propria-mi casa,mai mult facand voia lor si supunandu-ma majoritatii(ceea ce nu-mi face bine,sa-mi incalc principiile).Bagaciosi care isi vara nasul in toate,spargandu-mi lucruri prin casa din lipsa de grija si o prea mare agitatie.
S-au se sculau dimineata ca sa aiba cafeaua si o gustare in alta parte,in loc sa astepte ca si gazda sa se scoale si sa mergem impreuna.
Ce fel de oameni sunt astia?
Sunt niste oameni a caror purtari ,eu ma feresc sa le dezvolt pt ca nu-mi fac cinste.Salbatici,neretinuti,badarani si nesimtiti;oamenii cu tupeu care si-au dezvoltat aceasta latura pentru a trece ca tavalugul peste spatele altora.

Purtarile lor imi arata de fiecare data ca nu gazda este motivul pt care vin ci oportunitatile de care beneficiaza aici,tratand gazda cu lipsa de respect sau pretuire.
Slava Domnului din Ceruri ca pleaca astazi ca sa pot lepada aceasta atitudine de greata si manie care m-a cuprins,in special in aceasta dimineata!
Am fost folosita,si asta ramane in relatia noastra,nimic mai mult...
Nu m-am ales cu nimic bun din aceasta experienta ci cu intinarea postului,chiar spre sfarsit.