![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Istoria nu cunoaste un Dumnezeu mai mare decat Hristos si nici un om mai mare decat El. Dumnezeul-om Hristos a revelat in Sine, atat simultan, cat si complet, pe Dumnezeu in desavarsirea Lui si pe om in desavarsirea lui. De aceea, nu exista Dumnezeu fara Dumnezeul-om si nu exista om fara Dumnezeul-om.
Cele mai esentiale cerinte si necesitati ontologice ale fiintei omenesti au fost satisfacute odata pentru totdeauna in Persoana Dumnezeului-om Hristos.Pentru ca la toate exigentele si nevoile spiritului omenesc care privesc lumea de dincolo de om,Dumnezeul-om raspunde,ca Dumnezeu, in chip omenesc,in timp ce la toate exigentele si necesitatile spiritului omenesc care privesc lumea din jurul omului si de sub om,Acelasi raspunde,ca om,in chip dumnezeiesc. Daca Dumnezeu S-a coborât pe pamânt, omul este chemat sa urce la cer. Daca Dumnezeu a luat trup si S-a facut om, omul este chemat sa primeasca Duhul Sfânt si sa se îndumnezeiasca. Daca Dumnezeu S-a întrupat în pântecele Fecioarei, omul este chemat sa prelungeasca în sine taina Întruparii, taina Nasterii lui Hristos.Taina Nasterii lui Hristos este traita, înteleasa si marturisita în adevarata sa cuprindere mântuitoare prin salasluirea Aceluiasi Hristos în inima, în mintea, în fiinta omului. În acest sens, viata omului este un Betleem continuu, o stradanie permanenta de primire a lui Hristos în fiinta lui.
__________________
"Viata nu este nimic altceva decat un sir de apropieri si departari de Dumnezeu" - Pr. Emilianos Simonopetritul |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Mărturisind dualitatea firilor în unitatea inextricabilă a persoanei hristice, Omiliile Sfântului Proclu deschid drumul problematicii hristologice chalcedoniene. Intuițiile terminologice și dogmatice exprimate aici vor constitui argumentele cele mai importante în Sinodul de la Efes (431) și în cel de la Chalcedon (451).
Omiliile la Nașterea Domnului fixează totodată cultul marial în temeiuri teologice și hristologice, consacrând termenul de Theotokos ca atribut esențial al Maicii Domnului, împotriva contestărilor iudaizante ale lui Nestorie. În același timp, ele mijlocesc sinteza celor două hristologii ale secolului al V‑lea, antiohiană și chalcedoniană, într‑o lucrare de reconciliere unică în Istoria Bisericii. „Soarele dreptății astăzi a răsărit și a acoperit vechiul soare. Am fost slobozit din întuneric și strălucirea acestor raze mă orbește; ziua a fost pentru mine din nou născută și sunt cuprins de spaimă. Nașterea mă încântă și cele ale sale mă tulbură. Văd răsărind un nou izvor și trecând vechea grijă, am văzut că S‑a născut Prunc nou și cerul că se pogoară să‑L slăvească.”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#3
|
||||
|
||||
![]() ![]() ![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#4
|
|||
|
|||
![]()
http://www.ioanguradeaur.ro/492/cuva...erea-domnului/
Am găsit acestă frumoasă predică a sfântului Ioan Gură de Aur la Nașterea Mântuitorului. Aici găsim și trei dovezi că Iisus s-a întrupat în ziua de 25 Decembrie: 1) Ziua Nașterii Domnului s-a vestit pretutindeni atât de repede, încât s-a ridicat la acestă înălțime și a înflorit. Precum spune Gamaliil despre propovăuirea apostolilor că "dacă este de la oameni, se va nimici, dar dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea s-o nimiciți" putem extrapoala că ziua aceasta, fiind cu adevărat ziua Nașterii Domnului, se sărbătorește până în zilele noastre, neputând să fie nimicită. 2) Nașterea lui Iisus s-a petrecut în timpul recensământului poruncit de Cezarul August, conform Luca 2, 1-7. Iar data recensământului poate fi cunoscută din documentele istorice. Mai spune Sf. Ioan Gură de Aur că locuitorii Romei prăznuiau ziua de 25 Decembrie ca zi de Naștere a Mântuitorului "de la început", iar în Antiohia a fost introdusă sărbătoarea Nașterii Domnului (la 25 Dec) pe la anul 377 (mai înainte Biserica Răsăriteană sărbătorea Nașterea Domnului o dată cu Botezul Domnului, la 6 ianuarie). 3) Un al treilea argument în favoarea zilei de 25 Decembrie ca zi de Naștere a lui Iisus este mărturia evanghelică referitoare la faptul că Maria a zămislit atunci când verișoara ei Elisabeta era însărcintă în luna a șasea cu Sf. Ioan Botezătorul. Iar zămislirea Sf. Ioan Botezătorul a fost în luna în care tatăl său, preotul Zaharia, a intrat în Sfânta Sfintelor. Iar aceasta se întâmpla o singură dată pe an, în luna septembrie. Am găsit interesante aceste explicații, sper ca și pentru alții să fie de folos. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Patru articole despre Nasterea Domnului, sper sa va placa ! | alexmatei | Craciunul - Nasterea Domnului | 0 | 26.12.2011 10:54:33 |
,Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe despre faptele bune" | dobrin7m | Spiritualitatea ortodoxa | 138 | 21.09.2011 23:31:23 |
Parintele Cleopa - despre sarbatoarea Nasterea Domnului(I) | cornel cornel | Intrebari utilizatori | 0 | 10.01.2011 14:01:32 |
Din invataturile Sfintilor Parinti despre cum se deosebim vedeniile. | camiann | Generalitati | 2 | 03.02.2009 15:17:44 |
Cuvinte adanci ala Sfintilor Trei Ierarhi | georgeval | Generalitati | 4 | 30.01.2009 22:28:33 |
|