Umilitatea Nasterii Domnului

În prealabil postat de MihaiG

Cred sincer că toţi o să plătim pentru greşelile noastre, dar: fie o să plătim cu suferinţa eternă, şi atunci aleg să nu dau doi bani pe divinitatea care decide aşa, fie o să plătim cinstit, proporţional cu măsura greşelilor, şi atunci nu pot să mă declar creştin, pentru că religia creştină susţine ideea pedepsei infinite pentru o greşeală finită.

Cred că te pripești trăgând concluzii definitive înainte de vreme. De ce să nu lăsăm problema asta în seama lui Dumnezeu. De ce n-am avea deplină încredere în El, în bunătatea Lui, dovedită din plin, iată, prin nașterea Sa atât de smerită, și, mai presus de toate prin jertfa Sa. Ce dovadă mai mare de iubire pentru toți putea să ne dea? Deci dacă suntem siguri că ne iubește, atunci iadul nu poate fi un loc (sau stare) dorite de El. Nu poate fi decât o depărtare, de el, o însingurare extremă, o sinucidere, o tindere către periferie. Oare de ce a spus Domnul: „întunericul cel mai din afară”? El, care e Lumina.