Cararea mantuirii

[Mosh-Neagu]

Incepe un nou an. Fiecare se "primeneste" intr-un fel sau altul cu noi vise pe care spera sa si le implineasca. Dar oare putem visa fara a avea nadejde? Cum o putem capata? Uneori nu avem nimic. NIMIC. Si totusi visam ca din acest nimic sa dezvoltam "ceva", care sa ne aduca implinirea...
O logica simpla ar spune ca NIMIC nu poate fi egal cu CEVA.
Sa... improvizam:
1 - Credinta este o "valoare"? Poate fi in masura in care este urmata de fapte!
2 - Rugaciunea poate fi "valoare"? Desigur, daca este facuta cu perseverenta si cu multa smerenie.
3 - Fapta buna, este o "valoare"? Da, cu conditia sa fie trecuta sub tacere. Lauda despre fapta cea buna, transforma gestul in baloane de sapun...
4 - Spovedania, este o "valoare"? Indirect, da. Dar o altfel de "valoare". Nu te poti astepta ca, spovedintu-ti pacatele, sa primesti o "diploma de absolvire", cu care sa-ti ridici cecul de la banca, partenerul de viata de pe strada, sau jeep-ul pe care sa-l parchezi in fata portii / a blocului...
5 - Sf Impartasanie este o "valoare"? DA. De departe cea mai mare dintre valori. Doar ca prin ea, dobandim smerenia, iar visele noastre... tind spre Himalaia...

OK. Deci daca facem socoteala, chiar daca acum avem NIMIC, prin propriile noastre puteri putem acumula "puncte". Avand "puncte", putem nadajdui ca macar o parte din visele noastre (care nu trebuie sa depaseasca bunul simt) se vor implini. Pana la urma, mai presus de orice este sanatatea si pacea in suflete.

La multi ani si ...vise implinite!