penticostalii sunt sectari?

[dobrin7m]

Bine ai venit pe forum Daniel. La multi ani cu multa sanatate si Domnul sa ne miluiasca!

Cu drag un citata din Sfantul Teofan Zavoratul:
"Oare sunt o sută de adevăruri? Există un singur adevăr. Oare există o sută de căi?
Există o singură cale. Oare sunt o sută de dumnezei? Există Unicul Dumnezeu, o singură
credinţă, un singur botez. Şi cum să fie asta totuna?... Acelea ne sunt oare nouă egale, care nu
au nici preoţime, nici sfânta împărtăşanie şi nici pocăinţă? Cum ni se vor ierta păcatele?... Şi
cu ce ni se va hrăni duhul? Cu nimic nu se aseamănă toată această filantropie. Ei nu pot
rezolva problema: dar ce înseamnă alte confesiuni? Dar, dacă nu o putem rezolva cum se
cuvine, nu trebuie să o tălmăcim greşit, ci să înţelegem lămurit adevărul. Vedeţi ce se
întâmplă într-o fotografie? Figura naturală a omului este cea mai fidelă imagine a lui. Se fac
poze, apoi se tipăresc fotografiile. La unul a ieşit prea întunecoasă, la altul, prea luminoasă,
unul nu a nimerit focala, la altul a pozat într-o atitudine nefirească. Dar există şi fotografii
destul de fidele originalului. Iar retuşul cu cât schimbă caracterul trăsăturilor? Examinând
acum toate aceste fotografii, putem spune, oare, că toate sunt egale, când printre ele sunt unele
în care nu se recunoaşte nici cel care a fost imortalizat. Lui Moise aşa i-a spus Dumnezeu:
„Vezi să faci acestea toate (cortul) după modelul ce ţi s-a arătat în munte” (Ieş. 25, 40).
Şi aşa a fost până la pogorârea lui Hristos. Domnul, când a venit, ne-a adus din ceruri
un alt cort - sfânta credinţă şi Biserica, chivernisită după cum a văzut şi a auzit El de la Tatăl,
în sfătuirea dinainte de veci a Dumnezeului Triipostatic. Dar au apărut fotografi samavolnici...
ca să retuşeze, să facă alte fotografii, şi au acoperit imaginea... Chipul Bisericii este unul; dar
în fotografiile amatorilor, la unul au ieşit două capete, la altul au dispărut mâinile şi
picioarele, colo ochii au ieşit schimbaţi, dincolo veşmintele sunt cu totul altele şi aşa mai
departe... Dar la toţi apare una şi aceeaşi inscripţie: „Biserica”... Te tot uiţi şi te uiţi şi eşti
obligat să recunoşti: „Nu, nu este ea”. S-ar mai cuveni oare ca după toate acestea noi, cei ce
păstrăm chipul originar al Bisericii, să ne aşezăm alături de ceilalţi? Dar ce să mai vorbim de
alţii? Îl lăsăm pe Atotţiitorul să Se îngrijească de ei. El ne oferă mărturia palpabilă că
originalul este la noi: acestea sunt darurile facerii de minuni, pe care le poate vedea oricine,
ale clarviziunii, ale neputrezirii moaştelor, ale fenomenelor extraordinare - pe toate acestea le
vedem în zilele noastre. Ce să mai vrem? Dumnezeu nu va fi îngăduitor cu mincinoşii.
Domnul e cu noi şi Duhul Său sălăşluieşte în Biserica noastră..Acest lucru îl simţim fiecare
... aşadar, Biserica noastră este adevărată, este din ceruri pogorâtă şi statornicită pe pământ.
Iar aceia? Ştie Domnul de ei. El nu-şi dezvăluie judecăţile... Va veni şi ziua în care va aduce
la lumină cele tăinuite... Dar deocamdată să ne mulţumim şi cu această rază de lumină,
mărturia de netăgăduit a adevărului." Invataturi si scrisori despre viata crestina

Noi trebuie sa intelegem oamenii , sa fim buni cu ei indiferent din ce cult fac parte. Sa uram pacatul si sa iubim pacatosii. Un om care a ajuns in sanul unei secte , poate este pe o scara, pe un drum, Domnul a ingaduit, poate va ajunge candva totusi si la Domnul cu adevarat, pe calea cea buna, sau poate nu. Sa ne rugam pentru toti si pentru noi.