simt ca nu mai pot sa ma rog...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de gand_de_cristal

Dragii mei,
Sunt nou-nouta pe forul si am niste probleme. mult mai mari decat somnolenta in timpul rugaciunii. Nici nu stiu daca mai raspunde cineva la acest subiect.
am fost diagnosticata de curand cu TOC, mai pe lung tulburare obsesiv compulsiva. obsesia mea fiind ganduri necurate care apar in timpul rugii si nu numai. compulsia este ruga insasi, care ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine, dar in ultima vreme, parca acele ganduri in vin in minte mai ales in timpul ei.
Probabil doctorul mi-ar spune sa incetez sa ma mai rog, dar nu pot face asta. Intotdeauna am avut o relatie apropiata cu Dumnezeu. s-a mai lovit cineva de asa ceva?
as vrea sa fie ceva de facut sa nu mai fie viata mea un chin continuu.

Sora draga,
o astfel de situatie este, din cate am aflat, foarte raspandita printre credinciosi: la rugaciune vin ganduri de hula si tot felul de ganduri si imagini de distragere. In aceasta situatie, rugatorul face eforturi pentru a se tine la rugaciune insa adeseori nu reuseste. Mult sufera omul, pentru care rugaciunea e atat de pretioasa, in astfel de situatii...
Am trecut si eu prin asemenea incercari...

Iata ce am facut:
a) am mers la duhovnic si, in Taina Spovedaniei, am marturisit ce mi se intampla;
b) in momentul sfatului duhovnicesc am luat aminte la cuvantul duhovnicului si am facut exact ce mi-a spus. Din pacate nu pot detalia, pentru simplul motiv ca aceste sfaturi nu sunt universale, ci tin strict de relatia personala, unica, dintre duhovnic si fiul duhovnicesc.

Pot insa sa iti impartasesc ceva care mi-a folosit: lectura atenta, la indrumarea duhovnicului, a cartilor despre viata parintilor Paisie Aghioritul si Gheron Iosif. Din aceasta lectura am iesit mult intarit sufleteste si am inteles ca izvorul cel mai puternic al gandurilor de hula si/sau de distragere era nimic altceva decat zona patimilor mele. Acolo unde pacatuiam mult si des, acolo era balegar bun pentru buruiana gandului suparator... (La mine principala problema era mania, iutirea, corelata desigur cu altele ....)
Apoi, dupa intelegere si unele masuri practice de indreptare, gandurile compulsive s-au retras treptat, slava lui Dumnezeu!

E o simpla marturisire, nu stiu daca experienta mea e folositoare si pentru tine. Cel mai bine e sa marturisesti duhovnicului, urgent, ce ti se intampla.

Pe de alta parte, ca lucrare secundara, cred ca e bine sa continui in paralel tratamentul psihologic si/sau medicamentos. Tulburarile in sfera psi apar, ca si cele somatice, ca o expresie sau complicatie a unei "infectii" duhovnicesti netratate... Iar complicatiile necesita o ingrijire distincta, separata.

Doamne ajuta!


"Acolo unde e curatie, spune Gheron Iosif ucenicului sau, nu apare gand de hula..." Altfel spus, apa murdara nu curge din izvorul curat al muntelui, ci din teava contaminata cu deseuri laturalnice noua, straine... Sa ne cercetam, asdar, patimile, mai nainte de orice!