Incerc sa rezist...

Petre sa stii ca exista cel putin un om pe acest forum,pe care il cunosc,si care sincer s-a gandit la tine si la situatia ta si sunt convins ca este un om al carui suflet nu ezita sa raspunda la durerile altora desi poate si el le are pe ale lui.Gandul lui cu privire la tine,desi eu nu as fi putut fi vrednic sa-l indeplinesc,sper sa se indeplineasca prin voia si dragostea lui Dumnezeu care randuieste mereu ce este mai bine pentru fiecare,peste neputintele noastre.Dumnezeu sa-ti lumineze inima si gandul asa cum deja o face.

[dobrin7m]

"Bucura-te de Domnul Dumnezeu, caci Dumnezeul tau este Dumnezeul Mare, Vesnic, Nemuritor, Atottiitor,, Atotputernic. Dumnezeu este marinimos, milostiv, drept, iubitor de oameni si preamilostiv, este Dumnezeul marinimiilor, Dumnezeul a toata magaierea. Ale Lui sunt cerul si pamantul, muntii si vaile, padurile si crangurile. Ale Lui sunt toata suflarea si toata faptura, vazuta si nevazuta care este in cer si pe pamant. Ale Lui sunt soarele si luna si toate stihiile. Ale Lui sunt apele si raurile, marile si lacurile, izvoarele si adancurile, grindina si zapada, ploile si vanturile, tunetele si fulgerele. Ale Lui sunt oamenii si toate vietuitoarele pamantului. Ai Lui sunt Ingerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Heruvimii, Serafimii si toate Puterile Ceresti. La El sunt adevarul, judecata nefatarnica, insusi binele si iubirea de oameni, intelepciunea si izvorul cunostiintei. La El sunt linistea si pacea, netemerea si nemahnirea. La El sunt Slava, bogatia, comorile, si vesnica indulcire. La El sunt veselia, lumina, insufletirea,, frumusetea, stralucirea si toata mangaierea. La El sunt slobozenia,, nestingherirea, indestularea si veacul neclatit. La El sunt toate cate iubesc oamenii. Numai sa te alipesti de Domnul Dumnezeul tau cu tot sufletul tau si doar de El Unul sa te bucuri cu bucurie si sa te veselesti cu veselie.
Bucura-te de Domnul si adu-i multumire ca El te-a facut pe tine dupa chipul si asemanarea Sa. (Fac. 1:26) te-a adus din nefiinta la fiinta, te-a incununat cu slava si cu cinste. Nu te-a facut fiara sau chit sau orice alta vietuitoare, ci te-a facut om, faptura cugetatoare, a inzestrat sufletul tau cu nemurire si voire sloboda. Chiar daca noi murim cu trupul trecator, cu sufletul petrecem vesnic. Nu o mie, sau doua sau trei mii de ani ci in vecii vecilor, care nu au sfarsit.
Bucura-te de Domnul si adu-I multumire ca El a zidit toate de dragul tau. Pentru tine a facut cerul si pamantul, soarele si luna si stelele - toata podoaba cereasca. Pentru tine sunt fiarele, pasarile si toate vietuitoarele. Pentru tine sunt marile, izvoarele , lacurile, pestii feluriti, marile balene. Pentru tine sunt padurile, crangurile, pustiurile. Pentru tine sunt facute toate cele vazute si nevazute.
Bucura-te de Unul Dumnezeu si adu-i multumire pentru ca El toate pentru tine le-a randuit drept si milostiv, si neincetat cugeta la sufletul tau: te apara, te pazeste, te acopera, te ocroteste, iti daruieste tarie, sanatate, te intareste, te intelepteste, te lumineaza, catre toata fapta cea buna. Toate pentru tine le face cu dreptate si cu milostivire.
Bucura-te de Unul Dumnezeu, si adu-i multumire, pentru ca El, Domnul atotputernic si preabogat, pentru tine a saracit, pentru tine S-a facut om, ca sa te uneasca intru una cu El. Nu S-a scarbit sa ia firea noastra, tocmai pentru ca sa ni se daruiasca noua in intregime. Pentru tine a fost pus in iesle, pentru tine a fost infasat in scutece Cela ce imbraca cerul cu nori. pentru tine a fost taiat imprejur a opta zi. pentru tine a fugit in Egipt, pentru tine S-a botezat in Iordan, pentru tine a plecat capul in fata lui Ioan Botezatorul - ca sa ridice de la tine necazul. Neavand trebuinta de Botez, S-a Botezat ca sa-ti daruiasca prin Botez curatire.

Bucura-te si adu-I multumire pentru ca pentru tine a fost batut, necinstit, scuipat , batjocorit, legat, incununat cu cununa de spini. Pentru tine I-au fost batute mainile in cuie, a baut otet si fiere, a fost impuns cu sulita ij preacurata coasta Sa. Pentru tine a varsat preacurat sangele Sau, te-a rascumparat cu sangele Sau. pentru tine a fost asezat in mormant., pentru tine a inviata a treia zi din morti ca sa ne daruiasca noua tuturor Inviere.
Bucura-te de Unul Dumnezeu si adu-I multumire, pentru faptul ca desi savarsesti adanc de pacate inaintea lui Dumnezeu El te primeste intru pocainta. Nu te leapata. Nu se intoarce de la tine. El te inoieste, indelung rabda si asteapta intoarcerea ta. El tia- dat lege si aratare a voii Sale, nu te-a lipsit de Botez, nu te-a lasat cufundat in necredinta si erezie pagubitoare.
Slava milostivirii Sale negraite! Slava iconomiei Sale preaintelepte! Slava negraitei si de nepatruns bunatatii si iubirii Sale de oameni! Caci Lui i se cuvine toata slava , cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu PreaSfantul si Bunul si de viata Facatorul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor . Amin!" Sf. Dimitrie al Rostovului

[Petre.]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Petre sa stii ca exista cel putin un om pe acest forum,pe care il cunosc,si care sincer s-a gandit la tine si la situatia ta si sunt convins ca este un om al carui suflet nu ezita sa raspunda la durerile altora desi poate si el le are pe ale lui.Gandul lui cu privire la tine,desi eu nu as fi putut fi vrednic sa-l indeplinesc,sper sa se indeplineasca prin voia si dragostea lui Dumnezeu care randuieste mereu ce este mai bine pentru fiecare,peste neputintele noastre.Dumnezeu sa-ti lumineze inima si gandul asa cum deja o face.

Despre cine este vorba, daca poti sa spui ? Cred ca pot sa ghicesc cine e, desi vreau sa fiu sigur.

[Noiembrie]

Si eu am avut trairi si ganduri ca ale tale. Roaga-te si bucura-te ca este cine sa te ajute ! Domnul sa fie cu tine!

[dobrin7m]

Iti recomand cartea "Cu durere si dragoste pentru omul contemporan" Par. Paisie Aghioratul:

"“Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viaţa cea simplă, firească şi înaintează spre lux, cu atât creşte şi neliniştea din ei. Şi cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihna. De aceea umblă neliniştiţi chiar şi împrejurul lumii – precum cureaua maşinii împrejurul roţii nebune – pentru că în toată planeta noastră nu încape multa lor linişte. Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumească iese stresul lumesc. Educaţia exterioară cu stres duce în fiecare zi sute de oameni (chiar şi copii mici) la psihanalize şi la psihiatri şi construieşte mereu spitale de boli psihice şi instruieşte psihiatrii, dintre care mulţi nici în Dumnezeu nu cred, nici existenţa sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putinţă ca aceşti oameni să ajute suflete, când ei înşişi sunt plini de nelinişte? Cum este cu putinţă ca omul să mângâie cu adevărat, dacă nu crede în Dumnezeu şi în viaţa cea adevărată, cea de după moarte, cea veşnică? Când omul prinde sensul cel mai adânc al vieţii celei adevărate, i se îndepărtează toată neliniştea şi-i vine mângâierea dumnezeiască, şi astfel se vindecă. Dacă ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice şi le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi făcut bine toţi cei ce ar fi crezut în Dumnezeu, pentru că ar fi cunoscut sensul cel mai adânc al vieţii.

Oamenii se grăbesc şi aleargă mereu. La ora cutare trebuie să se afle aici, la cealaltă acolo, şi aşa mai departe. Şi ca să nu uite ce au de făcut, şi le notează pe toate. Cu atâta alergătura, tot este bine ca îşi mai amintesc cum îi cheamă… Nici pe ei înşişi nu se cunosc. Dar cum să se cunoască? Se poate să te oglindeşti în apă tulbure? Dumnezeu să mă ierte, dar lumea a ajuns un adevărat spital de nebuni. Oamenii nu se gândesc la cealaltă viaţă, ci cer numai aici mai multe bunuri materiale. De aceea nu află linişte şi aleargă mereu.

Bine că există viaţa de dincolo. Dacă oamenii ar fi trăit veşnic în viaţa aceasta, nu ar fi existat un iad mai mare, dat fiind felul în care şi-au făcut ei viaţa. Cu neliniştea asta de acum, dacă ar fi trăit 800-900 de ani, ca în vremea lui Noe, ar fi trăit un mare iad. “Zilele anilor noştri şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; şi ce este mai mult decât aceştia, osteneala şi durere.” (Ps.89, 10-11). Şaptezeci de ani sunt de ajuns ca oamenii să-şi căpătuiască copiii.

Mirenii spun: “Fericiţi sunt cei care trăiesc în palate şi au toate înlesnirile”. Dar însă fericiţi sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa şi s-au eliberat din laţul acestui progres lumesc al multelor înlesniri, sau mai degrabă al multelor greutăţi, şi au scăpat de acest stres înfricoşător al vremii noastre de azi. Dacă omul nu îşi simplifică viaţa, se chinuieşte, în timp ce simplificând-o nu va avea acest stres.

Încă şi la mireni insist mult asupra simplităţii, pentru ca multe din cele ce se fac nu sunt de trebuinţă şi îi mănâncă stresul. Le vorbesc de cumpătare şi nevoinţă. Strig mereu: “Simplificaţi-vă viaţa, şi stresul va fugi“. Cele mai multe divorţuri de aici pornesc. Oamenii au de făcut multe treburi, multe lucruri şi astfel se ameţesc. Lucrează amândoi, tata şi mama, şi îşi lasă copiii de izbelişte. Osteneală, nervi – din probleme mici, scandaluri mari – apoi, divorţ fără justificare. Acolo ajung. Dar dacă şi-ar simplifica puţin viata, ar fi şi odihniţi, şi veseli. Acest stres este o catastrofă.

Oamenii de astăzi nu cunosc această bucurie a călugăriei. Ei cred că nu trebuie să trăieşti în lipsă, ca să nu te chinuieşti. Dacă oamenii ar gândi puţin mai călugăreşte, dacă ar trăi mai simplu, ar fi liniştiţi. Acum se chinuiesc, pentru că au în sufletul lor nelinişte şi deznădejde. “Cutare a reuşit în viaţă fiindcă şi-a făcut două blocuri de locuinţe sau pentru că a învăţat cinci limbi etc. Iar eu nu am nici un apartament şi nu ştiu nicio limba străină. Oh, sunt pierdut!”. Unul are o maşină şi începe: “Cutare are una mai bună. Să-mi iau şi eu”. Ia una mai bună, însă tot nu se bucură de ea, pentru că altul are una încă şi mai bună. Şi ia pe cea încă şi mai bună, dar după aceasta află că unii au avioane personale şi iar se chinuieşte. Nu se mai opresc. În timp ce unul nu are maşină slăveşte pe Dumnezeu şi se bucură. “Slava lui Dumnezeu, spune, nu-i nimic ca n-am maşină. Am în schimb picioare sănătoase şi pot merge. Câţi oameni nu sunt cu picioarele tăiate şi nu se pot sluji pe sine, nu pot ieşi la plimbare, ci le trebuie un om să-i slujească, în timp ce eu am picioarele mele!”. Şi un şchiop se bucura când spune: “Alţii sunt lipsiţi de amândouă picioarele!”. Extras din cartea mai sus amintita

În prealabil postat de Petre.

Despre cine este vorba, daca poti sa spui ? Cred ca pot sa ghicesc cine e, desi vreau sa fiu sigur.

Petre imi pare tare rau dar nu iti pot spune cine este.Pot sa-ti spun ca este ortodox la fel ca tine.O sa-ti si spun de ce prefer sa tac.Cateodata,din nerabdare,incurcam tare rau firele vietii si apoi Dumnezeu,cu dragostea si grija Lui,trebuie sa le dezlege la loc si asta pentru noi poate fi dureros.Daca am sta si i-am asculta cuminti glasul in rugaciune atunci am vedea un fir intins atat de clar incat nu ne-am rataci sau incurca deloc.Eu prefer sa-l las pe EL sa uneasca cele doua capete ale firului,cand va fi vremea,pentru ca bucuria voastra sa fie impartasita de amandoi,daca asa ezte voia Lui in ceea ce va priveste.Sau poate firul se va uni cu mai multe fire si atunci bucuria sa fiti la un loc,la bine si la greu,va fi deplina.Cand vrei sa fii sigur de ceva cred ca pe genunchi vei primi cele mai bune raspunsuri.Dumnezeu sa-ti lumineze calea omule,nu ai fost niciodata singur si va veni o zi cand vei stii asta pentru ca dragostea-i mai mare decat toate.

[AGabriela]

Doamne ajuta,
Din pacate, sau poate din fericire, abia acum am vazut acest topic si observ ca nu sunt singura care trece prin tragedia revoltarii impotriva lui Dumnezeu si a necredintei in El si asta doar din pricina singuratatii. Un om razvratit, care nu il lasa pe Dumnezeu sa lucreze, nici nu are cum sa se simta altfel (si aici ma refer la mine). Un prim pas, dupa putina mea credinta si a unor cuvinte pe care le-am auzit de curand este sa ne aratam asa cum suntem in fata lui Dumnezeu. Esti razvratit spune "Doamne sunt razvratit!". Ai ganduri de sinucidere spune "Doamne uite am gandurile asta si asta si asta. Fa ceva te rog caci simt ca nu mai rezist!" Exact asa cum simti, exact asa cum esti, cu ale tale cuvinte, totul este sa fii sincer. Nu este nevoie de canoane grele si rugaciuni fara sfarsit ca sa te prezinti Domnului. Mi-a trecut si mie prin cap ideea sinuciderii (acum cativa ani) si apoi am stat sa analizez ca am simtit si ce am gandit in acele momente nebune: nu-mi mai pasa nici de prieteni, nici de rude, nici de Dumnezeu nici de sufletul meu: fereasca Dumnezeu de asa chin indelungat ca al tau: nu ar rezista multi. Tot ce trebuie sa facem este sa-l lasam pe Dumnezeu sa lucreze: stiu ca este foarte greu, dar si foarte util. Incearca sa lasi gandul la moarte deoparte si sa te gandesti la planurile pe care ai dori sa te realizezi. Cred, si mie mi-a folosit cu toata razvratirea mea, in momentul in care am dorit sa fac ceva, sa spun "Faca-se voia Ta!" si chiar daca lucrul acela nu a iesit precum voiam eu, ci tocmai invers, mi-a dat Dumnezeu puterea sa-l accept. Nu realizarile pe care noi le intelegem ca si realizari sunt realmente utile, ci capacitatea noastra de acceptare ca ne aflam in conditiile in care suntem. Putem face ceva mai mult sa ne realizam dar nu acesta este scopul vietii, ci acela sa fim in Viata dupa moarte. Te simti singur? Nu esti. Suntem o gramada care ne simtim singuri dar de fapt nu suntem singuri, ci doar incapatanarea noastra nu ne lasa sa acceptam situatia si conditiile in care ne aflam. Dumnezeu lucreaza, incet (poate mai incet decat am vrea noi) si sigur. Cu cat ne incapatanam ca Dumnezeu sa lucreze mai repede cu atat respingem mai mult frumosul pe care El vrea sa ni-L daruiasca. El poate intra in inimile noastre, dar trebuie ca noi sa il lasam. Roaga-L pe Dumnezeu sa ia gandul sinuciderii de la tine si vezi daca esti intr-adevar singur (gandul va disparea pentru ca Dumnezeu te aude). Te mai rog si eu ceva dar sa-l faci doar de vei putea si vei crede de cuviinta ca este bun si de folos tie, si anume: te rog ai incredere ca Dumnezeu este cu tine, cu noi, si ca El lucreaza in viata ta si te va ajuta chiar daca mai incet decat ai dori tu.
Spor in cele bune si Maicuta Domnului cu tine!

[vsovivivi]

Dragă Petre, mie nu-mi eşti drag ci cred că doar Domnului. Te văd cum vrei să te opui sinuciderii şi pentru asta ceri semne şi minuni ca să crezi... păi tu nu-ţi dai seama că vrei ceea ce vor fariseii şi saducehii? Nu-ţi dai seama că te-ai lăsat păcălit de satana şi ai mers peste tot ca să scapi mai uşor şi prin asta ai trădat mereu pe Dumnezeu şi tu ştii asta şi acum te doare şi-ţi vine să te judeci şi să te răzbuni pe aproape şi cum eşti singur atunci te răzbuni pe tine, adică defapt pe Dumnezeu că cică te-a lăsat să... înnebuneşti şi te superi până la extrem... extrema dreaptă.

Dragul meu, nu vreau să te mustru, să te condamn, nu vreau nimic de la tine, însă nu pot să stau indiferent văzând cum tu nu ai priceput că sinuciderea este calea cea bună, dar tu vrei să te sinucizi ca Iuda sau Arie sau ca fiul risipitor ajuns fiu al pirzării în loc să cauţi buna murire, adică să fii un călugăr adevărat oriunde ai fi şi oriunde te-ai afla, sau dacă vrei o viaţă în doi atunci caută-ţi o femeie... şi continuă fecioria adică fidelitatea în doi formând un singur trup neadulterin.

Deci Calea spre mântuire este chiar sinuciderea adică BUNA MURIRE, deci nu fugi de ea ci sinucide-te! Dar fă în aşa fel încât să te mântuieşti adică lasă-te în mâna lui Dumnezeu, spune mereu: Nu după cum vreau eu Părinte ci facă-se după cum Tu voieşti, aşa să se facă cu Mine... înţelegi?

Adică defapt călugăria la mănăstire sau oriunde altundeva, în viaţa de zi cu zi este defapt buna murire de sine ca să aibă loc Dumnezeu în viaţa ta... şi asta se poate doar dacă-l asculţi pe ŞEFUL: HRISTOS!

Dacă tu vrei să alegi orice sinucidere aşa cum ai ales orice vindecare şi de la oricine asta denotă necredinţă, desfrânare, şi multă naivitate şi credulitate... nepricepând că mamona şi tatulio îi stăpâneşte pe toţi puii de năpârcă îmbrăcaţi în haină de oaie, de medic sau de biserică.

Tu practic vrei exact ca fiul risipitor: Să pot eu... şi nu vezi că prin dorinţa ta nebună, dorinţa duhului minciunii măririi de sine care ne păcăleşte pe toţi, tu defapt te dezbini de Dumnezeu... şi-ţi plângi de milă în loc să te lepezi de tine, adică să lepezi pe puiul de năpârcă şi VIPeră pe care l-ai adoptat şi să-ţi fie mai degrabă milă de Hristos.

Leapădă deci minteresurile gLumii, şi pe puiul de drac pe care l-ai adoptat că-ţi face pe plac şi du-ţi bucuria călugăriei, nu prin mănăstiri ci ia-o cu tine peste tot şi dacă ţi se va da ţie o femeie, atunci bucuraţi-vă împreună de fidelitate... şi credinţă... dar nu aşa cum eşti tu obijnuit, sau eu, să văd în toate minciunile şi trădările o clae de mântuire şi vindecare căci una este Calea, Adevărul şi Viaţa: 'Eu sunt'... adică nu eu ci Duhul Sfânt care te va povăţui şi călăuzi în tot Adevărul.

Deci sinucide-te şi te leapădă de tine însuţi prin liniştirea în mila de Dumnezeu!

Multă iubire curată şi nevicleană şi veselie îţi doresc... fiindcă întristarea ta vine din frustrare... tot aşa cum sunt eu frustrat că chelesc exact ca un pui de năpârcă sau VIPeră care fuge şi se ascunde ca să scape de răul care vine...

'Nimeni nu te scapă, doar Eu te scap!..' aşa că nu te mai lăsa păcălit învinovăţind pe Dumnezeu după ce te-ai ruşinat de El nădăjduind în tine sau în vrăjitori sau vindecători de tot soiul...

Tu nu ai nimic decât eşti păcălit prea uşor de satana ca să te tooot gândeşti la cai verzi pe la servici.

Foarte bine dacă eşti nebun, Dumnezeu iartă şi te vindecă de toate mândriile şi răutăţile... şi nu cere nimic în schimb... decât se bucură că-i eşti prieten.

Deci te rog să ai încredere că Dumnezeu iartă şi nu o dată ci de mii şi mii de ori... El iartă mereu... fiule risipitor.

[AGabriela]

În prealabil postat de vsovivivi

Dragă Petre, mie nu-mi eşti drag ci cred că doar Domnului. Te văd cum vrei să te opui sinuciderii şi pentru asta ceri semne şi minuni ca să crezi... păi tu nu-ţi dai seama că vrei ceea ce vor fariseii şi saducehii? Nu-ţi dai seama că te-ai lăsat păcălit de satana şi ai mers peste tot ca să scapi mai uşor şi prin asta ai trădat mereu pe Dumnezeu şi tu ştii asta şi acum te doare şi-ţi vine să te judeci şi să te răzbuni pe aproape şi cum eşti singur atunci te răzbuni pe tine, adică defapt pe Dumnezeu că cică te-a lăsat să... înnebuneşti şi te superi până la extrem... extrema dreaptă.

Dragul meu, nu vreau să te mustru, să te condamn, nu vreau nimic de la tine, însă nu pot să stau indiferent văzând cum tu nu ai priceput că sinuciderea este calea cea bună, dar tu vrei să te sinucizi ca Iuda sau Arie sau ca fiul risipitor ajuns fiu al pirzării în loc să cauţi buna murire, adică să fii un călugăr adevărat oriunde ai fi şi oriunde te-ai afla, sau dacă vrei o viaţă în doi atunci caută-ţi o femeie... şi continuă fecioria adică fidelitatea în doi formând un singur trup neadulterin.

Deci Calea spre mântuire este chiar sinuciderea adică BUNA MURIRE, deci nu fugi de ea ci sinucide-te! Dar fă în aşa fel încât să te mântuieşti adică lasă-te în mâna lui Dumnezeu, spune mereu: Nu după cum vreau eu Părinte ci facă-se după cum Tu voieşti, aşa să se facă cu Mine... înţelegi?

Adică defapt călugăria la mănăstire sau oriunde altundeva, în viaţa de zi cu zi este defapt buna murire de sine ca să aibă loc Dumnezeu în viaţa ta... şi asta se poate doar dacă-l asculţi pe ŞEFUL: HRISTOS!

Dacă tu vrei să alegi orice sinucidere aşa cum ai ales orice vindecare şi de la oricine asta denotă necredinţă, desfrânare, şi multă naivitate şi credulitate... nepricepând că mamona şi tatulio îi stăpâneşte pe toţi puii de năpârcă îmbrăcaţi în haină de oaie, de medic sau de biserică.

Tu practic vrei exact ca fiul risipitor: Să pot eu... şi nu vezi că prin dorinţa ta nebună, dorinţa duhului minciunii măririi de sine care ne păcăleşte pe toţi, tu defapt te dezbini de Dumnezeu... şi-ţi plângi de milă în loc să te lepezi de tine, adică să lepezi pe puiul de năpârcă şi VIPeră pe care l-ai adoptat şi să-ţi fie mai degrabă milă de Hristos.

Leapădă deci minteresurile gLumii, şi pe puiul de drac pe care l-ai adoptat că-ţi face pe plac şi du-ţi bucuria călugăriei, nu prin mănăstiri ci ia-o cu tine peste tot şi dacă ţi se va da ţie o femeie, atunci bucuraţi-vă împreună de fidelitate... şi credinţă... dar nu aşa cum eşti tu obijnuit, sau eu, să văd în toate minciunile şi trădările o clae de mântuire şi vindecare căci una este Calea, Adevărul şi Viaţa: 'Eu sunt'... adică nu eu ci Duhul Sfânt care te va povăţui şi călăuzi în tot Adevărul.

Deci sinucide-te şi te leapădă de tine însuţi prin liniştirea în mila de Dumnezeu!

Multă iubire curată şi nevicleană şi veselie îţi doresc... fiindcă întristarea ta vine din frustrare... tot aşa cum sunt eu frustrat că chelesc exact ca un pui de năpârcă sau VIPeră care fuge şi se ascunde ca să scape de răul care vine...

'Nimeni nu te scapă, doar Eu te scap!..' aşa că nu te mai lăsa păcălit învinovăţind pe Dumnezeu după ce te-ai ruşinat de El nădăjduind în tine sau în vrăjitori sau vindecători de tot soiul...

Tu nu ai nimic decât eşti păcălit prea uşor de satana ca să te tooot gândeşti la cai verzi pe la servici.

Foarte bine dacă eşti nebun, Dumnezeu iartă şi te vindecă de toate mândriile şi răutăţile... şi nu cere nimic în schimb... decât se bucură că-i eşti prieten.

Deci te rog să ai încredere că Dumnezeu iartă şi nu o dată ci de mii şi mii de ori... El iartă mereu... fiule risipitor.

Sa va fereasca Dumnezeu sa treceti prin momentele de deznadejde prin care trece fratele Petre. Daca tot veniti cu o astfel de mustrare, luati aminte si la ce spune Sf Apostol Pavel:"dojeniti pe cei fara de randuaila, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet" (Tesaloniceni I, 5:14), iar fratele care scrie aici, dupa umila mea parere nu este fara de randuiala, ci doar slab la suflet. Asa ca va rog sa aveti grija pe cine si cand mustrati. Spor in cele bune

[vsovivivi]

În prealabil postat de AGabriela

Sa va fereasca Dumnezeu sa treceti prin momentele de deznadejde prin care trece fratele Petre. Daca tot veniti cu o astfel de mustrare, luati aminte si la ce spune Sf Apostol Pavel:"dojeniti pe cei fara de randuaila, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet" (Tesaloniceni I, 5:14), iar fratele care scrie aici, dupa umila mea parere nu este fara de randuiala, ci doar slab la suflet. Asa ca va rog sa aveti grija pe cine si cand mustrati. Spor in cele bune

Draga mea, dezndejdea este tocmai nădăjduirea în dezbinare vicleană... dar nu vrea omul să se dezbine el de nărav ci musai vrea numa' ca să se răzbune... pe iubire.

Deci draga mea, eu nu numai că nu l-am mustrat deloc dar nu i-am mustrat nici rânduiala lui şi nici că e slab sau puţin la suflet ci am încercat să-i scot stâlpul de telgraf telefon radio din ochi... dar n-am reuşit din pricina stâlpului din ochiul meu, stâlpul caznelor.

Tu cred că te sperii de mustrare şi de aia ai făcut depresie şi groază când ai citit câteva cuvinte din ceea ce am postat pentru Petre şi asta pentru că tu nu ştii că mustrarea este pentru copiii care vor să se facă copii căci fără de ea ei nu mai pot ajunge fii... ai Domnului se vor chema... aşa că draga mea: cine nu iubeşte mustrarea, cine nu vrea să se sinucidă cu adevărat ci vrea să fie liber şi să fie mare... pervers lasciv... ăla se duce în gLume ca orice fiu rătăcitor... care vrea să ia de nevastă pe fata babei, baba aia vrăjitoare.

Este însă speranţă acolo sus... este undeva multă speranţă.

Petre Petre, ce ţi-am spus io ţie,
Că nu-i bună viaţa la socrie,
Niciodată să ştii de la mine,
Socrul, soacra, nu ţine cu tine...

Petre Petre, ce ţi-am spus io ţie,
Că nu-i bună viaţa la simbrie,
Niciodată să ştii de la mine,
Şeful, şefa, nu ţine cu tine...

Petre Petre, ce ţi-am spus io ţie,
Că nu-i bună viaţa la vrăţie,
Niciodată să ştii de la mine,
Popa prostu' nu ţine cu tine...