Drumul spre calugarie

Am ales sa scriu aici despre acest subiect, pentru ca in primul rand are legatura cu viata monahala iar in al doilea rand nu as fi vrut sa deschid un subiect nou pe acesta tema. Imi este foarte... cumva sa discut despre asta, insa voi povesti. Acum trei saptamani am mers la biserica la care merg de obicei si ... am observat ca un viitor calugar (spun viitor pentru ca merg foarte des la acea biserica si doar acum trei saptamani am remarcat doi noi viitori calugari) ma privea. L-am suprins in mai multe randuri. Bineinteles o sa spuneti ca nu este nimic rau, pentru ca involuntar si in biserica uneori privirea cade pe anumite lucruri persoane, la fel cum si gandurile noastre fie si pentru o secunda zboara in alta parte. Insa sunt anumite gesturi care te duc cu gandul ca esti placut. Am evitat sa avem intalniri de priviri si urmatoarea saptamana la sfarsitul Sf. slujbe era la usa si cand am venit de la mir, se uita la mine. Am 24 de ani, sunt o fata serioasa, cuminte nu sunt o adolescenta cu o imaginatie bogata, ma simt usor rusinata si nu vreau sa fiu catalogata gresit. Pe de alta parte nu vreau nici sa judec, pentru ca inainte de orice suntem oameni insa cred ca este oarecum un pacat ca un viitor calugar sa simpatizeze o enoriasa. Adica, asta inseamna ca nu este facut pentru asta. Totodata nu as vrea sa aiba de suferit din cauza mea, mai ales ca ma gandesc ca el stie ca trebuie sa isi alunge aceste ganduri nepotrivite, in contextul acesta. Insa eu consider, si nu doar consider, chiar asa si este, ca nu am facut nimic, nimic rau. Nu pot sa evit sa merg la aceasta biserica pentru ca este lacasul meu de suflet iar Arhim. care slujeste acolo, prin predicile si sfaturile sale imi aduce multa linisiste.