"cele mai de jos ale pamantului"

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Aici e clar că el vorbeşte despre geocentrism, o teorie absurdă şi păgână şi satanică a vremii de atunci despre care vorbea şi explica în acest text dar cum este un citat scos din context nu se poate ştii ce anume credea şi susţinea sfântul de fapt.

Aici este clar că el vorbeşte din teoriile păgâne ale vremii de sfera geocentrică a pământului în jurul căreia se învârte soarele şi astfel s-ar putea explica ziua şi noaptea.

V-am explicat cum se explică zilele şi nopţile luminate de luminătorii cereşti după cum este Creaţia într-Adevăr:

1. Luna se vede de peste tot la fel oriunde s-ar afla de parcă ar fi ochii Geocondei care se uită la tine orideunde te uiţi la ea. Deci la zenit, la răsărit şi la apus de lună vezi aceiaşi faţă a lunii mai ales dacă este lună plină. Asta înseamnă că lumina şi imaginea în mersul ei prin cer face o curbură astfel că noi vedem imaginea de la zenit a ei oriunde s-ar afla ea pe cer, lucru imposibil în mişcări de sfere deoarece dacă am vedea faţa la zenit într-un fel asta ar însemna că ar trebui să vedem fie la răsărit fie la apus o altă parte din sferă!

2. Dacă lumina şi imaginile merg curb prin cer, şi este posibil asta dacă privim imagini pe deasupra unei surse de căldură, pe deasupra apelor, prin deşert, pe autostrăzi în soare, atunci efectul de fată morgană e clar deci putem crede că lumina nu merge drept şi imaginile nu le vedem direct ci pot veni în curbă astfel că aşa putem pricepe că şi soarelui îi vedem discul şi nu partea sferică, deci putem crede că răsăritul şi apusul de soare sunt iluzii optice deoarece soarele şi luna merg mereu pe deasupra pământului plat denivelat şi înconjurat de mări prin părţi.

3. Cum curbarea razelor prin mediu impune ca lumina să nu se reverse decât pe un fel de con luminos este foarte clar că în afara conului se lasă întunericul şi cum razele se lovesc de păturile plane şi de pământ şi mări ca într-o oglindă plană este foarte clar că luna este luminată tottal sau parţial din această oglindă şi nu direct de soare chiar dacă nouă aşa ni se pare când şi soarele şi luna sunt pe cer în acelaşi timp. Defapt luna e luminată de soare din oglinda pământului la graniţa dintre întuneric şi lumină a conului ţinând cont că razele se curbează din nou în drumul lor înapoi spre cer şi încăodată îndărăt spre pământ în zona unde este noapte.

Poate însfârşit vă faceţi o părere corecte despre cum anume soarele, luna şi stelele luminează pământul de când Domnul le-a aşezat întru tărie prin Cuvânt în ziua a 4-a parcă sau a treia, nu mai ştiu exact.

Acuma să vezi minune, că daca tot v-am povestit mereu cum e cu Creaţia pe tot felul de fire de discuţie pe forum, iată că azi am văzut că luna şi soarele deşi se aflau pe cer simultan cam în aceleaşi poziţii ca altădată totuşi am văzut că acuma luna era la faza când e foarte subţire, adică partea luminată era azi dimineaţă ca litera C deşi altădată cu toate că se afla faţă de soare în plină dimineaţă pe cerul zilei cam în aceiaşi poziţie exact ca astăzi ea era luminată altfel şi arăta partea luminată ca un D. Aşa că stupoare căci deşi cam ştiu cum este de la Dumnezeu îmi pare totuşi inexplicabil.

Caut să pricep şi să-mi explic din ce ştiam de la Dumnezeu cum e cu lumina şi pământul plat denivelat şi rond în adâncul apelor din părţi care-l înconjoară pe lateral şi care este luminat de soarele şi luna şi stelele ce se plimbă pe deasupra şi încerc să-mi explic de ce e deosebire între C şi D şi iată că nu-mi puşcă nicicum nicio explicaţie logică şi plauzibilă căci chiar dacă lumina merge curb prin păturile de aer tot nu se poate explica, mai e ceva care-mi scapă şi atunci am sperat la Dumnezeu şi m-am rugat preţ de o fracţiune de secundă şi apoi am mai tot sperat că voi primi şi voi şti răspunsul şi iată că plin fiind cu apă binecuvântată şi sfinţită de bobotează căci am băut de dimineaţă iată că mă trăzneşte o revelaţie uimitoare care mă luminează complet de cum e cu fazele lunii pe timpul celor 28 de zile, adică de ce luna are fazele de creştere şi de descreştere a părţii vizibile şi deşi se află pe cer în aceleaşi poziţii împreună cu soarele faţă de noi, totuşi odată e subţire ca un C şi altădată e groasă ca un D.

Eu credeam că se datorează doar poziţiei faţă de soare, adică fiind mai mult sau mai puţin luminată în plimbarea ei pe la marginea conului luminos care vine în curbură din oglinda cea plană a pământului şi mărilor, şi credeam că asta e singura explicaţie în sensul că ea intră sau iese din zona de lumină ce se reflectă din oglinda plană a pământului şi mărilor ce-l înconjoară în lateral.

Defapt nu e vorba numai de asta căci totuşi nu se poate ca să vedem de jos că soarele şi luna deşi se află în aceleaşi poziţii pe cer faţă de noi, odată luna să fie un C şi altădată un D când şi soarele şi luna sunt în acelaşi timp pe cer căci atunci când am constatat diferenţele era dimineaţă şi soarele răsărise ca azi.

Deci ceva nu era în regulă, şi nu puşca explicaţia complet decât în parte...

Şi atunci am cerut Domnului prin cuvinte şi într-un limbaj sufletesc şi al inimii, căci Domnul pricepe rugăciunea inimii şi cererile omului, am cerut să-mi explice crezând că voi afla răspunsul şi iată că el a venit nu prin cuvinte ci m-a 'trăznit' şi m-a trezit:

Este vorba şi de căldură şi frig şi nu numai de poziţii, şi aşa se explică de ce deşi se aflau în aceleaşi poziţii pe cer faţă de mine luna era luminată diferit, adică LUNA este de ghiaţă şi ea este cu atât mai rece cu cât este mai puţin luminată şi cu cât este mai rece cu atât lumina solară care merge spre ea de la oglinda plană a pământulului înconjurat pe lateral de mări lumina este mai deviată şi ajunge înapoi la pământ o porţiune ce tinde spre litera C şi cu cât ea este mai caldă cu atât ea tinde spre D, şi invers când este calea spre descreştere. Dar să nu uităm că atunci când vedem C luna descreşte şi când vedem D luna creşte.

Deci când avem lună plină ea este o lună de ghiaţă dar este o lună caldă căci este luminată total de soare din oglinda cea plană a pământului şi mărilor iar apoi ea se răceşte treptat până ajunge la forma de C când este cea mai rece lună, luna nouă şi apoi începe iar să se încălzească din nou de la razele soarelui până ajunge iar la faza de lună plină şi apoi invers ajungând iar la un C.

Explicaţia fazelor lunii este deci nu numai poziţia în raport cu conul luminos făcut de soare şi care se refletă din oglinda pământului spre cer, cu lumina având traiectorie în curbură prin mediu ci şi încălzirea sau răcirea lunii care impune sub ea prin păturile de aer ca razele să lovească luna şi să se întoarcă spre pământ astfel ca noi să vedem doar acea porţiune luminată fie ca litera C fie ca D în funcţie deci şi de frigul sau de căldura ei din acel moment şi nu numai de poziţia pe la marginea conului luminos.

Gata, acum ştim explica corect formarea anotimpurilor, a electromagnetismului ceresc ce apare prin mişcarea stelelor şi se constată cu busola pe pământ şi ştim acuma explica şi fazele lunii.

Să nu uităm nici că marginile creaţiei nu le putem pipăi şi vedea dar că avem o creaţie mică şi finită putem pricepe din faptul că ajungem de unde am plecat deşi am mers tot drept pe partea plană a mărilor şi a pământului denivelat care se află în centrul mărilor ce-l înconjoară în părţi... iar dedesubt el şade pe nimic, adică nu e nimic creat sub el şi cum e mai greu el atârnă în centru spre jos dizlocând apa spre părţile laterale. Deasupra pământului şi a mărilor se află cerul cu stelele şi soarele şi luna puse întru tărie iar stelele pe firmament ca deasupra să avem apele de sus care nu se adună în adunările lor formând un fel de nori sau pulberi de ape sau volume de ape...

Mulţumim Doamne. Acuma ştiu mai bine taina Creaţiei, căci e finită, simplă, frumoasă şi bună şi adâncă în înţelepciunea Ta '...şi nu că voi ca să mă laud nici că voi să-i înspăimânt dar ştiinţificii tâlhari profitori şi comercianţi scamatori, cum veniră, se făcură toţi o apă şi-un pământ' ducându-se la fund ca plumbul cu cărţile lor idoleşti cu tot.