Parabolele lui Iisus

[glykys]

În prealabil postat de nutucutu

Va dau dreptate, dar numai pe jumatate. Argumentul de tipul " senzatia pe care mi-o trezeste o carte, o conferinta, un film, un om..." pentru mine este destul de bun, pentru ca asa analizez eu lucrurile, prin ceea ce simt. Dupa un sir de intalniri cu Andrei Plesu prin cartile, conferintele, aparitiile lui TV, eu asta am simtit: ca analizeaza lucrurile (mai ales cele spirituale) ca un critic literar si nu ca un crestin traitor. Insa, foarte adevarat este ca am gresit generalizand si punandu-i o eticheta dupa simpla mea perceptie. Cred ca eu nu am instruirea si deschiderea sa-l inteleg, dovada ca exista useri care au spus ca scrierile/conferintele lui Andrei Plesu au avut un impact semnificativ in viata lor.


Imi cer scuze ca prin interventia mea am mutat centrul de interes al acestui topic, pe de alta parte ma bucur ca s-a intamplat asa pentru ca inca o data mi se confirma lucrul greu de pus in practica dar atat de stiut de oricine, ca e gresit sa judeci pe cineva.

Ideea e ca fiecare autor are un anumit target al lui, se adreseaza unui anumit cerc de cititori. In toate domeniile sunt unii care scriu lucruri de popularizare, deci adresandu-se maselor, si altii care scriu articole stiintifice, care sunt utile numai catorva specialisti. Lucurile nu sunt intersanjabile. Este nevoie si de unii si de altii. In domeniul spiritualitatii, unii invata ceva de la par. Cleopa, altii de la par. Paraian, altii de la par. Galeriu, altii de la Plesu. In domeniul teologic, unii au intrumentarul necesarul pentru a citi din PSB si traducerile de la Deisis, altii raman la carticelele de popularizare... e loc sub soare pentru toti si oferte din cele mai variate. Fiecare isi aduce contributia in functie de talantul incredintat, de bunavointa sa si din postura duhovniceasca, intelectuala si socio-profesionala din care se afla. La fel, cititorii primesc si inteleg scrierile in functie de interesul pe care il au, de bunavointa, de afinitatile si din postura duhovniceasca, intelectuala si socio-profesionala in care se afla fiecare. De la unii se cere mai mult, de la altii mai putin.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de glykys

Ideea e ca fiecare autor are un anumit target al lui, se adreseaza unui anumit cerc de cititori. In toate domeniile sunt unii care scriu lucruri de popularizare, deci adresandu-se maselor, si altii care scriu articole stiintifice, care sunt utile numai catorva specialisti. Lucurile nu sunt intersanjabile. Este nevoie si de unii si de altii. In domeniul spiritualitatii, unii invata ceva de la par. Cleopa, altii de la par. Paraian, altii de la par. Galeriu, altii de la Plesu. In domeniul teologic, unii au intrumentarul necesarul pentru a citi din PSB si traducerile de la Deisis, altii raman la carticelele de popularizare... e loc sub soare pentru toti si oferte din cele mai variate. Fiecare isi aduce contributia in functie de talantul incredintat, de bunavointa sa si din postura duhovniceasca, intelectuala si socio-profesionala din care se afla. La fel, cititorii primesc si inteleg scrierile in functie de interesul pe care il au, de bunavointa, de afinitatile si din postura duhovniceasca, intelectuala si socio-profesionala in care se afla fiecare. De la unii se cere mai mult, de la altii mai putin.

Pe fiecare treapta a vredniciei/ nevredniciei noastre, a fiecaruia, oare nu a randuit Domnul omul potrivit?
Cand privim "promotia" duhovnicilor fiecarei epoci, imi pare ca intrezarim evantaiul varstelor noastre duhovnicesti.

[Marius22]

În prealabil postat de nutucutu

Poate ca dupa conferintele lui Plesu oamenii pleaca schimbati si nu stiu eu. Ar fi bine sa fie asa. Eu l-am vazut la TV intr-un dialog cu Liiceanu, era in preajma unei sarbatori si vorbeau despre rugaciunea Tatal nostru, iar ceea ce mi-au transmis mie era "ce minunati suntem noi". Poate ma insel, ca ochiul rau toate le vede rele.

Personal, nu gasesc intamplatoare aplecarea spre teme ale teologiei crestine pe care a aratat-o domnul Andrei Plesu in lucrari precum "Despre ingeri" si "Parabolele lui Iisus". Inclin sa cred ca este rodul unei "cautari" si al unei "regasiri". Literatul, omul de cultura, se regaseste in teologia crestina, nu doar in planul ideilor, ci si sub un aspect mai intim al vietii launtrice.

[bogdan81]

Nutucutu,

Ati spus un lucru foarte frumos. Ca trairea duhovniceasca nu produce doar emotii, ci si il face pe om sa vrea sa se schimbe in bine. Si ati facut o comparatie cu arta adevarata.
Absolut superb ce ati spus, din punctul meu de vedere.
Acum, ca sa revin la Plesu, am rasfoit cartea asta si pot spune ca exista in ea cateva pasaje cel putin dubioase din punctul meu de vedere. Domnul Plesu pare ca nu s-a putut dezbara nici pana astazi de experientele dumisale cu miscarea transcendentala din care a facut parte, astfel ca persista in continuare la dansul unele expresii clar panteiste.
De exemplu, undeva in carte, nu mai tin minte pagina exact, dar parca pe la 230 cu aproximatie, spune ca toate religiile marturisesc acelasi adevar, ca partea noastra cea mai profunda e de natura divina si se identifica cu atotcuprinzatorul sine divin si nu mai stiu ce.
Aceasta afirmatie a lui Plesu aduce mai mult a hinduism decat a crestinism.
Si mai exista si alte pasaje asemanatoare, cel putin dubioase, in carte.
Si ca sa revin la ce spunea doamna Nutucutu, nici eu nu il prea agreez pe domnul Plesu si nu ma dau in vant dupa ce scrie domnia sa.
Mi se pare ca parintele Staniloae nu a gresit cand a spus odata despre Liiceanu si Plesu ca sunt tare straini de credinta.
Acum incearca ei sa asorteze crestinismul cu un soi de ecumenism ciudat care include si religiile pagane orientale si alte "minunatii" ca sa iasa o salata sau mai bine zis o varza din care nimeni nu prea mai pricepe nimic.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de bogdan81

Mi se pare ca parintele Staniloae nu a gresit cand a spus odata despre Liiceanu si Plesu ca sunt tare straini de credinta.
Acum incearca ei sa asorteze crestinismul cu un soi de ecumenism ciudat care include si religiile pagane orientale si alte "minunatii" ca sa iasa o salata sau mai bine zis o varza din care nimeni nu prea mai pricepe nimic.

Ca sa vezi!....
De unde rezulta ca ori am mancat caltabosi in post, atata vreme, de unul singur, facindu-ma piezis cu fanii domniei sale Plesu (om de cultura pe care dealtfel il admir fara retinere),
ori am mancat caltabosi cu cine nu credeam (dar asta ar insemna ca si Cuviosul e caltabosar cu mine, ceea ce nu prea cred, in ruptul capului)
ori, pur si simplu, un cuvios (parintele) dar si un terchea-berchea (precum sunt), au parte fiecare in felul sau de Mare Mila Domnului. (Asta da, cred!)

Oare nu iubeste Domnul si pe cei ca Parintele Staniloae si pe cei ca domnul Plesu si, oricat ar parea de neverosimil, chiar si pe cei ca mine?
Sigur ca da. Domnul ne iubeste pe toti!
(De-am starui si noi, macar o farimita, in a-L iubi pe El!...
Macar o scanteie, acolo, cat o lacrima mica ori un suspin re-innoit, pentru inceput...)

[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

au parte fiecare in felul sau de Mare Mila Domnului. (Asta da, cred!)

Oare nu iubeste Domnul si pe cei ca Parintele Staniloae si pe cei ca domnul Plesu si, oricat ar parea de neverosimil, chiar si pe cei ca mine?
Sigur ca da. Domnul ne iubeste pe toti!

Asta n-o fi placa ecumenista?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de leonte

Asta n-o fi placa ecumenista?

Ba da. Numai ca pe placa ecumenista mai scrie ca si noi il iubim pe El... Zgarietura care face ca, din cand in cand, sa sara acul discului stricat...:)

În prealabil postat de leonte

Asta n-o fi placa ecumenista?

Pai Dumnezeu percepe ecumenismul dupa cum voi il enuntati. Daca nu ma insel cred ca va si intreaba , mai tata cum fac aici, ca sa nu fie ecumenism?

[delia31]

Maine, 29 ianuarie, ora 18, Dl. Andrei Plesu va sustine la Cluj conferinta “Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste”, in sala Auditorium Maximum a Universitatii Babes Bolyai (Casa universitarilor).