Parabolele lui Iisus

[bogdan81]

Nutucutu,

Ati spus un lucru foarte frumos. Ca trairea duhovniceasca nu produce doar emotii, ci si il face pe om sa vrea sa se schimbe in bine. Si ati facut o comparatie cu arta adevarata.
Absolut superb ce ati spus, din punctul meu de vedere.
Acum, ca sa revin la Plesu, am rasfoit cartea asta si pot spune ca exista in ea cateva pasaje cel putin dubioase din punctul meu de vedere. Domnul Plesu pare ca nu s-a putut dezbara nici pana astazi de experientele dumisale cu miscarea transcendentala din care a facut parte, astfel ca persista in continuare la dansul unele expresii clar panteiste.
De exemplu, undeva in carte, nu mai tin minte pagina exact, dar parca pe la 230 cu aproximatie, spune ca toate religiile marturisesc acelasi adevar, ca partea noastra cea mai profunda e de natura divina si se identifica cu atotcuprinzatorul sine divin si nu mai stiu ce.
Aceasta afirmatie a lui Plesu aduce mai mult a hinduism decat a crestinism.
Si mai exista si alte pasaje asemanatoare, cel putin dubioase, in carte.
Si ca sa revin la ce spunea doamna Nutucutu, nici eu nu il prea agreez pe domnul Plesu si nu ma dau in vant dupa ce scrie domnia sa.
Mi se pare ca parintele Staniloae nu a gresit cand a spus odata despre Liiceanu si Plesu ca sunt tare straini de credinta.
Acum incearca ei sa asorteze crestinismul cu un soi de ecumenism ciudat care include si religiile pagane orientale si alte "minunatii" ca sa iasa o salata sau mai bine zis o varza din care nimeni nu prea mai pricepe nimic.