Icoana unicat

Icoana Sfintilor Mucenici chinezi, martirizati la anul 1900

[Mihailc]

În prealabil postat de maria-15

Icoana Sfintilor Mucenici chinezi, martirizati la anul 1900

Foarte interesantă....un iconar priceput în orice caz, cunoaşte (şi aplică) exemplar modul tradiţional de reprezentare al soboarelor de mucenici.

[delia31]

În prealabil postat de maria-15

Icoana Sfintilor Mucenici chinezi, martirizati la anul 1900

Azi, 11 iunie – pomenirea celor 222 de sfinti martiri chinezi ortodocsi ucisi in timpul Rascoalei Boxerilor (1898-1900), o revolta xenofoba anti-occidentala si anti-misionara din China, ce a generat atacuri violente impotriva convertitilor la crestinism.


Sf. Mucenic Mitrofan Yang Ji de Beijing (45 ani), primul preot chinez masacrat impreuna cu sotia sa Tatiana (44 ani) si doi fii din cei trei, plus nora.

[IMG][/IMG]

[IMG][/IMG]

[IMG][/IMG]

În prealabil postat de delia31

Azi, 11 iunie – pomenirea celor 222 de sfinti martiri chinezi ortodocsi ucisi in timpul Rascoalei Boxerilor (1898-1900), o revolta xenofoba anti-occidentala si anti-misionara din China, ce a generat atacuri violente impotriva convertitilor la crestinism.


Sf. Mucenic Mitrofan Yang Ji de Beijing (45 ani), primul preot chinez masacrat impreuna cu sotia sa Tatiana (44 ani) si doi fii din cei trei, plus nora.

[IMG][/IMG]

[IMG][/IMG]

[IMG][/IMG]

Dumnezeu ii cinsteste intre cei bineplacuti Lui, cu siguranta. Exista undeva acatistele lor? Vreau sa zic, in limba romana. Va multumesc.

[Mihailc]

Înlănţuirea de evenimente cunoscută în istorie sub denumirea "Răscoala boxerilor" a fost în primul rând o răbufnire violentă anti-occidentală, declanşată pe fondul acumulărilor de frustrări, suferinţe şi umilinţe în rândurile populaţiei din China, supusă în secolul al XIX-lea unui proces de colonizare economică şi aculturaţie forţată, de către marile puteri europene plus SUA. Chiar dacă se cunoaşte astăzi că a fost dirijată în secret de o grupare politică conservatoare controlată de personaje importante în dinastia imperială, putem spune că această revoltă instinctivă, dincoace de isteria criminală în care a culminat, avea o oarecare justificare istorică, întrucât marea majoritate a populaţiei trăia cu mult sub limita sărăciei extreme, la toate acestea adăugându-se dresajul civilizaţional occidental, respectiv distrugerea lentă a tradiţiilor religioase, culturale şi a ethosurilor ancestrale consolidate de milenii în mozaicul social chinez. Adepţii naţionalismelor româneşti contemporane, unele autoanexate spiritualitaţii ortodoxe, s-ar regăsi de minune în melenjul afectiv-mentalitar care a servit ca şi combustibil ideal revoltei boxerilor, cu siguranţă cei mai virulenţi dintre aceştia şi-ar dori ca şi românii să pună mâna pe nişte ustensile ucigaşe şi să-i căsăpească pe masoni, reprezentanţii UE, FMI, precum şi pe catolici, baptişti, adventişti, mormoni etc., laolaltă cu trădătorii de neam şi apostaţi, cum erau consideraţi creştinii chinezi acum mai bine de un secol. Şi ca să fim cinstiţi, nu doar ortodocşi au fost ucişi în China acelor evenimente, ci şi protestanţi sau catolici, ba chiar ultimii într-un număr sensibil mai mare, realităţi care nu prea încap în monoclul idolatrizant prin care habotnicii privesc lucrurile.

[Decebal]

În prealabil postat de Mihailc

Adepţii naţionalismelor româneşti contemporane, unele autoanexate spiritualitaţii ortodoxe, s-ar regăsi de minune în melenjul afectiv-mentalitar care a servit ca şi combustibil ideal revoltei boxerilor, cu siguranţă cei mai virulenţi dintre aceştia şi-ar dori ca şi românii să pună mâna pe nişte ustensile ucigaşe şi să-i căsăpească pe masoni, reprezentanţii UE, FMI, precum şi pe catolici, baptişti, adventişti, mormoni etc., laolaltă cu trădătorii de neam şi apostaţi, cum erau consideraţi creştinii chinezi acum mai bine de un secol. ..., realităţi care nu prea încap în monoclul idolatrizant prin care habotnicii privesc lucrurile.

Ar vrea unii. Ce s-ar mai bucura ei să vadă nişte "turbaţi" "talibani" naţionalişti punând mâna pe respectivele ustensile ucigaşe, ce s-ar mai bucura ei pentru încă o discreditare a naţionalismului rumânesc, ce s-ar mai bucura ei să nu vadă şi ce se mai bucură de fapt că nu văd, oricum nu la nivelul unei prezenţe semnificative, o mişcare sau nişte mişcări sănătoase naţionaliste sau patriotice, care să ţină cu adevărat la acest popor şi la limba română, reuşind să facă ceva cu adevărat semnificativ împotriva colonizării şi anihilării de facto a Rumâniei, proces ce are loc chiar sub ochii noştri, evident concomitent cu încă proliferarea de biserici ortodoxe româneşti; şi spun încă pentru că la felul cum "evoluează" demografia rumânilor s-ar putea ca în nu foarte mult timp multele biserici ortodoxe apărute într-o perioadă de golire şi de-rumânizare a Rumâniei să înceapă treptat, treptat să se golească. Aşa ar vrea unii ca românismul să fie tot o adunătură de "talibani", de extremişti, de turbaţi gata să pună mâna oricând "pe coasă şi săcure" şi să fie făcuţi ţăndări în urma unei răscoale poporale de scuturare a jugului colonial.

Este întru adevăr extrem de bizară sensibilitatea unora la patriotismul şi naţionalismul rumânesc, dar în acelaşi timp lipsa lor de sensibilitate faţă de ceea ce au făcut Comunismul şi Masoneria cu Biserica Ortodoxă în secolul XX. Nu ţin să aduc aminte de cum "au salvat unii Biserica", ci dau doar un mic citat din cugetarea marelui patriarh ecumenic Atenagora, aşa pentru cei neavizaţi de ceea ce se întâmplă cu adevărat cu anumite structuri ale Ortodoxiei: "un singur Dumnezeu pentru toate religiile, şi un singur Hristos pentru toate confesiunile creştine". Cu adevărat "curată cugetare ortodoxă" la nivelul patriarhului ecumenic. Sau hai să mai dau un exemplu de "curată cugetare ortodoxă" a marelui patriarh ecumenic Atenagora: "Să uităm trecutul. Să-l ştergem de pe tabla cea neagră a sufletelor şi a inimilor noastre şi să vedem ceea ce ne uneşte. Avem un singur Dumnezeu. Aici sunt de faţă laolaltă în această seară aproape toate religiile şi toate Bisericile: copii ai aceluiaşi Unic Părinte. În ce ne deosebim? În căile pe care le ia fiecare ca să ajungă la Dumnezeu." NO COMMENT! Mai trebuia doar întunecat puţin decorul, aprins triunghiul cu ochi, iar în stânga şi în dreapta lui aşezate secera şi ciocanul.

[Mihailc]

Decebal, eschivele tale retorice nu conţin nici măcar un rudiment de argumentaţie în contextul de faţă. Conform ideilor pe care le promovezi dumneata, şi alţii, pe forumul ăsta, răscoala boxerilor din China sfârşitului de secol XIX este perfect justificată, chiar dacă, printre efectele ei secundare, s-a numărat şi masacrarea ortodocşilor chinezi din epoca respectivă. În mod paradoxal, la est de arealul geografic tradiţional al creştinismului răsăritean, ortodoxia era percepută ca pivot al civilizaţiei occidentale, în speţă, ca pe un instrument aflat la îndemâna asupritorului, de disoluţie violentă a modului lor tradiţional de a fi. Şi explorarea acestui paradox nu se opreşte aici: în ziua de astăzi oameni bolnavi de orbirea boxerilor, şi care-şi promovează boala ca pe forma supremă de sănătate, îi cinstesc pe cei asasinaţi de omologii lor din China anilor 1898-1900. Vorba lui nea Iancu: curat schizofrenie, dom'le!

[delia31]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Dumnezeu ii cinsteste intre cei bineplacuti Lui, cu siguranta. Exista undeva acatistele lor? Vreau sa zic, in limba romana. Va multumesc.

In romana? Nu prea cred. Daca vrei in schimb in engleza, uite aici acatistul sfintilor chinezi alcatuit de Rev. Geoffrey Korz cu binecuvantarea Episcopului Ortodox Seraphim de Ottawa si Canada (OCA): http://www.orthodoxchina.info/liturg...martyrs_en.htm


@Mihai-parca topicul de fata e despre icoane mai putin cunoscute. Icoane precum cea a mucenicilor chinezi canonizati in anul 2000 de Biserica Rusa, adusi in prim plan cu ocazia pomenirii lor acum doua zile, si cea a Sf. Mitrofan Yang Ji de Beijing nu le intalnesti chiar pe toate drumurile.
Nu era neaparat cazul aici, ca pornind de la niste icoane rare, sa te lansezi in discutii cu potential conflictogen pe tema contextului mai larg al Revoltei boxerilor din China si a eventualelor asemanari cu “nationalismele romanesti contemporane suferinde de schizofrenie”. Nu de alta, dar nu cred sa fie prea multi amatori de asemenea paralelisme si nici nu intrevad cine stie ce miza de anvergura. Imho.
Daca n-ai fi lasat sa-ti scape acel innuendo adresat simultan nimanui si tuturor, cu “monoclul idolatrizant al habotnicilor” de pe forum, te-am fi scuzat de offtopic cu multumirile de rigoare pentru informatiile aduse, livrate la pachet cu acidul sulfuric dintre randuri. Dar asa, tind sa cred ca tocmai acela a fost mobilul interventiei tale. Or am I mistaken?

Pace tie cititorule!

On topic – stii cumva cine a pictat icoana cu sfintii chinezi?

[tabitha]

Ca să mai calmez spiritele, postez și eu aici o icoană cu Sf. Arhanghel Rafail, mai rar întâlnit.

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

@Mihai-parca topicul de fata e despre icoane mai putin cunoscute. Icoane precum cea a mucenicilor chinezi canonizati in anul 2000 de Biserica Rusa, adusi in prim plan cu ocazia pomenirii lor acum doua zile, si cea a Sf. Mitrofan Yang Ji de Beijing nu le intalnesti chiar pe toate drumurile.

Poate nu întâlneşti pe toate drumurile tale. Pe drumurile altora se întâlnesc destule, ba chiar prea multe pentru o tradiţie care autoflatează că ar fi moştenitoarea unică a icoanei autentice.

Nu era neaparat cazul aici, ca pornind de la niste icoane rare, sa te lansezi in discutii cu potential conflictogen pe tema contextului mai larg al Revoltei boxerilor din China si a eventualelor asemanari cu “nationalismele romanesti contemporane suferinde de schizofrenie”. Nu de alta, dar nu cred sa fie prea multi amatori de asemenea paralelisme si nici nu intrevad cine stie ce miza de anvergura. Imho.

De fapt majoritatea icoanelor postate nu sunt atât de rare, cât de rarefiată e cultura iconică a celor care le-au postat. Am ţinut această constatare măruntă pentru mine, probabil pentru a evita rigorismul excesiv şi juliturile în amorul propriu al celor vizaţi.
Admit că nu era necesară discuţia despre contextul istoric real în care au fost ucişi ortodocşii chinezi, ca victime colaterale într-o revoltă antioccidentală şi anticolonială, dar cu preţul convingerii că pentru tine, şi cei care gândesc la fel ca tine, nu există nicio diferenţă între credinţa în mucenicia veritabilă creştină şi credinţa în "Zâna măseluţă" sau "Baba cloanţa". În prelungirea confuziei contemporane legate de valoarea şi caracteristicile muceniciei, probabil că un grup de excursionişti ortodocşi români aflaţi în vizită în Israel, al căror autocar ar sări în aer, dintr-o tragică eroare de percepţie a teroriştilor arabi, ar fi repede canonizaţi doar în temeiul faptului că au fost ucişi fiind botezaţi ortodocşi, în războiul altora. La priveliştea unui asemenea mod de gândire, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ar zâmbi amar, din veşnicia unde sălăşluieşte alături de Hristos. S-a terminat cu mucenicii de altădată, cu cei care plonjau fulgerător în sfinţenie prin acte/fapte de libertate şi iubire aflate pe paliere de profunzime imposibil de priceput pentru o minte preocupată exclusiv de bunăstarea transcendentală a propriului ego.

Daca n-ai fi lasat sa-ti scape acel innuendo adresat simultan nimanui si tuturor, cu “monoclul idolatrizant al habotnicilor” de pe forum, te-am fi scuzat de offtopic cu multumirile de rigoare pentru informatiile aduse, livrate la pachet cu acidul sulfuric dintre randuri. Dar asa, tind sa cred ca tocmai acela a fost mobilul interventiei tale. Or am I mistaken?

Rabinath Tagore a lansat în cultură o vorbă de duh bine ancorată în adevărul faptelor :"frumuseţea locuieşte în ochiul celui care priveşte". Cred că în cazul de faţă şi opusa e la fel de adevărată: "Innuendo locuieşte în ochiul celui care priveşte/citeşte"

Pace tie cititorule!

Expresia asta, aşa cum a fost plasată ea în postarea originală (numărul 79 de pe prezentul topic) îmi aminteşte de o secvenţă dintr-un film istoric, în care un popă, obligat de împrejurări să lupte într-un război, îi taie cu ură beregata unui inamic, iar apoi, în timp ce acela trăgea să moară, îi recită cu acrivie şi fariseism ritual, aparent profund afectat de moment, rugăciunile de dezlegare şi apoi îi închide ochii, după ce victima şi-a dat ultima suflare, cu o tandreţe aproape credibilă în felul cum a fost jucată de actor. Apoi continuă să ucidă şi alţi duşmani, dar regizorul nu mai insistă pe contrastul violent dintre killer şi mimarea comportamentului standard evlavios prezentat în secvenţa descrisă sumar mai sus.