Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

Acest topic este dedicat cinstirii Maicii Domnului, nu este creat pentru discutii interconfesionale privind oportunitatea cinstirii Maicii Domnului. Asadar noi nu punem la indoiala invatatura ortodoxa, nici nu solicitam sfaturile altor confesiuni.

Măi 66 iarăşi te plictiseşti?

[dobrin7m]

As dori sa postez aici o intamplare pe care eu am trait-o in urma cu un an.

Toata lumea stie ca Sfantul Munte Athos este Gradina Maicii Domnului iar, monahii din Sfantul Munte cinstesc pe Maica Domnului ca fiind

"Imparateasa Heruvimilor, imparateasa a toata faptura; camara intruparii lui Dumnezeu Cuvantul ! Usa Luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat ! Poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel ( cap. 44, 2 )." Parintele Cleopa

Ieromonahul Petru al carei fiica duhovniceasca sunt, era in noiembrie anul trecut in Manastirea Simonos Petras din Sfantul Munte.
In data de 17 noiembrie anul trecut, am facut o hemoragie puternica, care nu s-a mai oprit, in urma careia am ajuns de urgenta la spital in orasul Polighiros din nordul Greciei.
Am ajuns la spital seara pe la ora 8, si dupa un ecograf medicii mi-au spus ca va urma a doua zi sa mi se faca o biopsie. Mi-am dat seama ca sunt suspecta de cancer.
Am fost dusa intr-un salon in acea noapte. Hemoragia continua extrem de abundent. Mare bucuria mea, sa vad la capul patului meu, si doar la capul patului meu, (desi in salon mai erau alte 3 paturi), o icoana a Maicii Domnului. In acea noapte m-am rugat mult dar gandul meu a zburat la Parintele. Stiam ca noaptea fac slujba, si i-am trimis un mesaj pe telefon , rugandu-l sa se roage pentru mine ca am o mare incercare si am nevoie de ajutor duhovnicesc. In aceea noapte am constietizat ce simte un bolnav de cancer, cum se schimba sufletul sau, cum se schimba toata perceptia asupra vietii. A fost o noapte grea in care nu am incetat sa spun Rugaciunea lui Iisus.
A doua zi au venit si m-au luat. M-au pus pe patul cu rotile si m-au dus in sala de operatii. Eu repetam intr-una Doamne Iisuse , fara incetare. Nadejdea mea era la Domnul , speranta mea.
M-au facut anestezia, si in timp ce medicul, numara, eu am zis Doamne Iisuse si am adormit. Indata ce am pierdut legatura cu lumea inconjuratoare, am simtit ca se apropie de mine, de capul meu, o femeie. Era mica la trup, nu pot sa explic , cum am simtit, pentru ca nu o vedeam, dar curios simteam ca e femeie, ca e putintica la trup. S-a apropiat atat de fin si delicat de mine, s-a asezat la capul meu si a inceput sa ma mangaie bland si sa imi vorbeasca. Tot timpul m-a mangaiat pe cap si mi-a spus sa stau linstita ca totul va fi bine. Era de o blandete extraordinara, avea un glas atat de bun, atat de bland, m-am simtit extrem de fericita, cu adevarat este ajutatoarea tuturor oamenilor, este mijlocitoarea noastra in fata Domnului. este de o blandete nemaivazuta, este toata iubire. Am fost cea mai fericita fiinta de pe pamant, mi-a dat incredere, mi-a dat putere, mi-a dat fericire. Tot timpul cat a durat interventia m-a magaiat si m-a consolat. A fost la capataiul meu si nu m-a parasit.
Va spun cu mana pe inima ca este cu adevarat ajutatoarea tuturor bolnavilor, a tuturor saracilor si are mila pentru toti oamenii.
La un moment dat am fost strigata. Mihaela, m-a strigat medicul anestezist. Mihaela trezeste-te. Si m-am trezit , eram deja cu patul in lift coboram spre salon. Cand m-am trezit eram de o fericire extraordinara, m-am uitat la asistentii care ma duceau si am inceput sa multumesc la toata lumea. eram in extaz. Ei nu pricepeau ce e cu mine, de ce sunt atat de fericita. M-am intors in salon, iar celelalte colege de salon m-au intrebat. Cum a fost? Iar eu le-am raspuns. Minunat, extraordinar de frumos , sunt extrem de fericita. S-au uitat la mine ciudat si nu intelegeau ce este atat de frumos sa ti se faca o biopsie.
M-am intors cu ochii la iconita de la patul meui si am multumit Maicii Domnului. Pentru rugaciunile Parintelui meu, Maica Domnului a fost atunci alaturi de mine. Pentru rugaciunile lui din acea noapte din Manastirea Simons Petras, nu pentru ale mele, pacatoasa, ci pentru ale monahilor din Sfantul Munte.
Am incredere deplina in cuvantele ei de atunci: va fi bine, stai linistita ca va fi bine. O iubesc nespus pe Maica Domnului cu atat mai mult cu cat i-am simtit iubirea si mila sa.

Asadar osutafaraunu, nimeni nu ma va putea face sa cred altceva decat ca Maica Domnului merita toata cinstea noastra a oamenilor, si cu adevarat cum spune si Parintele Cleopa,
"Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfant devenind camara. Daca un om credincios intelege tainele mari dumnezeiesti, cu atat mai mult Maica Domnului. Ea si-a dat seama ca este camara lui Dumnezeu-Cuvantul.
Ea a purtat in pantecele ei pe cel ce a zidit serafimii si heruvimii din nefiinta. Ea n-a purtat un sfant in pantecele ei; ci pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce a facut heruvimii si serafimii numai cu gandirea, pe care L-a purtat in pantecele ei. Si ea n-are impartasire de Dumnezeu cu participare, cum au heruvimii sau serafimii sau preafericitele tronuri.

Dumnezeu se odihneste pe tronuri cu darul, nu cu fiinta. Iar in preacuratele sangiuri, adica in pantecele Maicii Domnului si in bratele ei preasfinte, Dumnezeu nu se odihneste cu darul, ci cu fiinta. Toata dumnezeirea S-a unit cu toata omenirea din preacuratele sangiuri ale Maicii Domnului !"

[dobrin7m]

CINSTIREA MAICII DOMNULUI ÎN TRADIŢIA ORTODOXA

Sf. loan Maximovici
Trad.: Cristian Maxim
După: „The Ortodox Veneration of the Mother of God“
tradusă din limba rusă de Părintele Serafim Rose

1. Cinstirea Maicii Domnului în timpul vieții sale pământeşti
ÎNCĂ DIN TIMPURILE APOSTOLICE şi până în zilele noastre, toţi cei care L-au iubit cu adevărat pe Hristos au cinstit-o şi pe cea care L-a născut, L-a crescut şi L-a îngrijit în timpul copilăriei Sale. Dacă Dumnezeu-Tatăl a ales-o, Dumezeu-Duhul Sfânt a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul S-a sălăşluit întru ea supunându-i-Se în timpul copilăriei, îngrijindu-Se de ea atunci “când era spânzurat pe Cruce -, nu ar trebui atunci ca toţi cei care îşi mărturisesc credinţa în Sfânta Treime să o cinstească şi pe Maica Domnului? Chiar din zilele vieţii sale pământeşti, prietenii lui Hristos, Sfinţii Apostoli au arătat o mare grijă şi dragoste faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Intre toţi, cel mai mult Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan care, împlinind porunca Dumnezeiescul ei Fiu a luat-o la sine şi a îngrijit-o ca pe propria sa mamă din clipa în care Mântuitorul i-a spus de pe Cruce „Iată mama ta” (Ioan 19, 27).

Dar, în timpul petrecerii sale pământeşti Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a căutat să se ferească de slava care i se cuvenea ca Maică a Domnului. A iubit mai mult liniştea, gătindu-se pentru plecarea către lăcaşurile cele veşnice. Până în cea din urmă zi a vieţii sale s-a îngrijit să se arate vrednică de împărăţia Fiului său, iar înainte de a adormi s-a rugat fierbinte ca să fie izbăvită de duhurile cele rele, care aşteaptă sufletele oamenilor după moarte şi se sârguiesc să le tragă în iad. Iar Domnul a ascultat rugăciunea Maicii Sale, venind în clipa morţii înconjurat de mulţime de cete îngereşti pentru a-i primi sufletul.

Dar Maica Domnului L-a rugat de asemenea pe iubitul ei Fiu ca înainte de a adormi să îşi poată lua rămas bun de la Sfinţii Apostoli. De aceea, Domnul a făcut printr-o minune mai presus de fire, să fie aduşi în aceeaşi clipă de la marginile pământului pe unde propovăduiau Evanghelia în Ierusalim toţi, afară de Toma, pentru a fi de faţă la slăvită adormire a Maicii Sale.

Sfinţii Apostoli i-au purtat preacuratul trup spre mormânt cu alai slăvit şi cântând psalmi, iar a treia zi, după ce li s-a alăturat şi Sfântul Toma au deschis mormântul ca şi acesta să o poată vedea pentru ultima oară pe Preacurata şi să-şi ia rămas bun măcar de la trupul ei adormit. Dar, nu mică le-a fost mirarea atunci când, găsind mormântul gol şi întorcându-se uimiţi la casele lor, în timpul mesei li s-a arătat însăşi Maica Domnului, strălucind de lumină dumnezeiască şi spunându-le că Fiul ei a ridicat-o cu trupul la ceruri, stând acum lângă slăvitul Său Tron, făgăduindu-le în acelaşi timp că pururea va fi cu ei.

Acestea i-au umplut de multă bucurie pe Sfinţii Apostoli, aceştia începând să o cinstească pe Preacurata Fecioară nu numai ca pe Maica preaiubitului lor învăţător şi Domn, ci şi ca pe o ajutătoare a lor, ca pe o apărătoare a creştinilor şi rugătoare înaintea Dreptului Judecător pentru întregul neam omenesc. Iar oriunde Evanghelia lui Hristos a fost propovăduită, a fost de asemenea slăvită şi Preacurata Lui Maică."

[dobrin7m]

O mica corectie , 17 noiembrie anul 2011, acum un an, nu acum o luna jumatate, deci nu noiembrie anul trecut, am trait intamplarea de care va povesteam. Am uitat ca suntem deja in 2013.
Ma iertati.

citind aceasta minune mi-am adus aminte de cartea "Minunile Maicii Domnului" care nu ar trebui sa lipseasca din casa niciunui crestin.

[cristiboss56]

În prealabil postat de maria-15

citind aceasta minune mi-am adus aminte de cartea "Minunile Maicii Domnului" care nu ar trebui sa lipseasca din casa niciunui crestin.

O, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare! Cu frica, cu credinta si cu dragoste cazand inaintea sfintei tale icoane, te rugam: Nu intoarce fata ta de la noi, cei ce ne cucerim tie, Maica milostiva, roaga pe Fiul tau si Domnul Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, sa daruiasca pace tarii noastre. Sfanta Sa Biserica sa o pazeasca neclintita de necredinta, de eresuri si de dezbinare, caci nu avem alt ajutor, nici alta nadejde afara de tine, Nascatoare de Dumnezeu.
Tu esti Ajutatoarea si Aparatoarea cea atotputernica a neamului crestinesc. Izbaveste pe cei care se roaga tie de caderea in pacat, de asuprirea oamenilor rai, de toata nevoia si ispita, de tot necazul si de moartea cea naprasnica. Daruieste-ne noua duhul smereniei, inima infranta, curatia cugetelor, ca laudand cu multumire maretia ta sa ne invrednicim toti de Imparatia Cerurilor si acolo impreuna cu toti Sfintii sa preamarim Preacinstitul si de mare cuviinta Nume al Tatalui si al Fiului, si al Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin!

[cristiboss56]

Superba marturia ta , Mihaela , despre ajutorul dat tie de Maica Domnului , ajutor pe care-l simt neancetat , si mai ales de la prima mea Spovedanie facuta cu adevarat in urma cu niste ani , cand am plans ca niciodata in fata Icoanei ei si m-am rugat sa ma intareasca , sa ma ajute , sa prind curaj , sa depasesc clipele grele de deznadejde in care ma aflam . M-a ajutat , m-am ridicat , am prins curaj , am fost salvat si miluit de nenumarate ori de atunci , dar tot ea m-a pedepsit acum doi ani si jumatate cand am gresit chiar de praznicul ei . Am fost tulburat , mahnit din cale afara , dar am inteles ca vina este numai si numai a mea , si sunt sigur ca la vremea si timpul potrivit imi va ridica "pedeapsa " primita din partea ei , caci mult mai bine este in a ne 'pedepsi" ea decat Dumnezeu , caci poate atunci greutatea pedepsii ar fi mult mai grea .
O simt neancetat , dar ea ramane mai presus de toata mintea si de tot cuvantul . Avem nevoie de Acoperamantul ei , mai ales cand suntem in noroiul pacatelor si al patimilor pierzatoare de suflet . Din cauza aceasta nu cutezam sa cerem direct iertare si tamaduire pentru ranile nevindecate , dar tot El ne-a daruit-o ca mijlocitoare si ca maica a tuturor , pe Preasfanta Fecioara !
Ea este singurul nostru ajutor direct , cel mai apropiat de noi cei de aici , caci ea este liman , acoperamant , ocrotire si indrumare spre viata vesnica .
Ce ne-am face fara Maica Domnului care destrama norii intristarii , incetosarea si tulburarea gandurilor si departeaza de la noi viforul si tulburarea patimilor . Ea ne ajuta , bineanteles cine accepta ajutorul ei , sa ne infatisam in fata Mirelui pregatiti si ingrijiti ca la o mare si importanta intalnire !
Asa sa ne rugam mereu inainte de culcare , in fata Sfintei sale Icoane "
O preasfanta doamna , stapana , fecioara , Nascatoare de Dumnezeu , primeste nevrednica noastra rugaciune si pazeste-ne de moarte napraznica si da-ne pocainta inaintea sfarsitului nostru .
Amin !
Sa ne bucuram si sa-i spunem ei : Bucura-te , ca tu poti sa ceri tot ce vrei de la Fiul tau , Hristos , Dumnezeul nostru !
Bucuria ei in veci nu se sfarseste , si sa ne ajute Dumnezeu prin ea si prin toti Sfintii , ca si bucuria noastra sa fie vesnica !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Superba marturia ta , Mihaela , despre ajutorul dat tie de Maica Domnului , ajutor pe care-l simt neancetat , si mai ales de la prima mea Spovedanie facuta cu adevarat in urma cu niste ani , cand am plans ca niciodata in fata Icoanei ei si m-am rugat sa ma intareasca , sa ma ajute , sa prind curaj , sa depasesc clipele grele de deznadejde in care ma aflam . M-a ajutat , m-am ridicat , am prins curaj , am fost salvat si miluit de nenumarate ori de atunci , dar tot ea m-a pedepsit acum doi ani si jumatate cand am gresit chiar de praznicul ei . Am fost tulburat , mahnit din cale afara , dar am inteles ca vina este numai si numai a mea , si sunt sigur ca la vremea si timpul potrivit imi va ridica "pedeapsa " primita din partea ei , caci mult mai bine este in a ne 'pedepsi" ea decat Dumnezeu , caci poate atunci greutatea pedepsii ar fi mult mai grea .
O simt neancetat , dar ea ramane mai presus de toata mintea si de tot cuvantul . Avem nevoie de Acoperamantul ei , mai ales cand suntem in noroiul pacatelor si al patimilor pierzatoare de suflet . Din cauza aceasta nu cutezam sa cerem direct iertare si tamaduire pentru ranile nevindecate , dar tot El ne-a daruit-o ca mijlocitoare si ca maica a tuturor , pe Preasfanta Fecioara !
Ea este singurul nostru ajutor direct , cel mai apropiat de noi cei de aici , caci ea este liman , acoperamant , ocrotire si indrumare spre viata vesnica .
Ce ne-am face fara Maica Domnului care destrama norii intristarii , incetosarea si tulburarea gandurilor si departeaza de la noi viforul si tulburarea patimilor . Ea ne ajuta , bineanteles cine accepta ajutorul ei , sa ne infatisam in fata Mirelui pregatiti si ingrijiti ca la o mare si importanta intalnire !
Asa sa ne rugam mereu inainte de culcare , in fata Sfintei sale Icoane "
O preasfanta doamna , stapana , fecioara , Nascatoare de Dumnezeu , primeste nevrednica noastra rugaciune si pazeste-ne de moarte napraznica si da-ne pocainta inaintea sfarsitului nostru .
Amin !
Sa ne bucuram si sa-i spunem ei : Bucura-te , ca tu poti sa ceri tot ce vrei de la Fiul tau , Hristos , Dumnezeul nostru !
Bucuria ei in veci nu se sfarseste , si sa ne ajute Dumnezeu prin ea si prin toti Sfintii , ca si bucuria noastra sa fie vesnica !

Rugăciunea de vineri, a doua, către Prealăudata Născătoare de Dumnezeu, una dintre cele mai frumoase şi de folos alcătuita şi recomandata de Sfântul Antim Ivireanul!



„Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea mea, Tu cunoşti cugetele mele şi faptele mele şi slăbiciunea smeritei mele făpturi şi ţie îţi pun înainte sufletul meu cel întinat cu multe păcate. Tu, Stăpână, vezi murdăria rănilor nevrednicului meu suflet. Tu, însă dăruieşte-mi vindecare, punând asupra mea picătura dragostei de oameni. Ascultă-mă, Preacurată, şi fă-L binevoitor pentru mine pe Fiul tău şi Dumnezeu, Cel care va spune înaintea îngerilor şi a oamenilor cugetele mele şi faptele mele cele viclene. Să te primească pe tine, Iubitorul de oameni, ca pe o Maică, pentru ca să mijloceşti pentru tot sufletul păcătos şi deznădăjduit, ca ceea ce eşti izbăvirea şi mijlocitoarea păcătoşilor!
Miluieşte-mă pe mine, cel afundat în adâncul păcatelor, care îndrăznesc la mila ta şi la ocrotirea ta cea iubitoare de oameni, care îţi aduc suspin din inima mea zdrobită. Nu înceta, Stăpână, să mijloceşti pentru mine, cel smerit şi nevrednic pentru ca prin ajutorul tău să mă învrednicesc de iertarea multelor şi grelelor mele păcate. Că tu eşti nădejdea celor deznădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, scăparea celor ce aleargă la tine şi pe tine te laudă toată făptura în veci. Amin”.

În prealabil postat de cristiboss56

... Am fost tulburat , mahnit din cale afara , dar am inteles ca vina este numai si numai a mea , si sunt sigur ca la vremea si timpul potrivit imi va ridica "pedeapsa "

,,Cel ce tuturor dreptilor si sfintilor Tai le-ai dat vremi de ispitire si de grele indoieli, pentru ca, prin ele lamurindu-se, sa iasa si sa ramana si mai intariti in credinta, in nadejdea, in dragostea si in supunerea cea catre Tine..."