| 
				  
 
			
			Până unde a putut să ajungă falsul creștinism al Apusului (de-acum  globalizat)! Ce este drept, atunci când nu există creștinism autentic,  creștinismul cel adevărat al Bisericii lui Hristos, unii se mulțumesc și  se consolează și cu falsul creștinism al catolicismului. Ce era  creștinismul apusean, și ce-a ajuns: manifestații de stradă, ale unei  turme largi care merge la pieire. Avea dreptate sfântul Iustin Popovici  referitor la pan-erezia falsului creștinism apusean: falsa împărăție a  lui Dumnezeu propovăduită chiar și de la tronuri înalte, și de la etaje,  acea falsă împărăție pe care Hristos a respins-o când a fost ispitit cu  ea de Satan. Dar nu-i problemă că o primesc propovăduitorii  creștinismului decăzut; apostazia catolicismului nu a fost una rapidă,  dar a fost și este și devine una tot mai sigură. Când ești lipsit de  viața cea adevărată în Hristos în Biserica cea adevărată nu prea mai ai  multe de făcut, dacă tot vrei să îți mai dai o falsă liniștire  conștiinței, decât să te bagi într-o turmă mare, amorfă,  pseudo-spirituală, intrând în jocul zeului veacului acestuia; când nu ai  viață în Hristos, merg și surogatele pe care le vând autoritățile  catolicismului. Vorba vine, sunt și mulți (și unde-s mulți puterea  crește, "iar dușmanul nu sporește") și mulți fiind începi și tu să te  simți în siguranță; nu mai ai nevoie de spiritualitate, de Cruce și de  Înviere, de răstignire, de moarte și de înviere mistică cu Hristos;  falsa comuniune dată de prezența celorlalți, și ei la fel de nesiguri și  de lipsiți de cunoaștere a adevăratei mântuiri și a adevăratei Biserici  a lui Hristos, îți dă o falsă liniștire a conștiinței, specifică  catolicismului, că "ți-ai făcut partea de dreptate, și de-acum te vei  mântui". Câtă decadență, câtă propovăduire mincinoasă, câtă falsificare a  adevăratei Evanghelii a mântuirii și a adevăratei Biserici a lui  Hristos. Dacă vor merge tot în direcția asta catolicilor nu le va mai  lua mult să îl primească cu osanale pe Antihristul, Falsul Profet al  falsei evanghelii și al falsei mântuiri, a "mântuirii" nu prin biruința  împotriva lumii și veacului acestuia, ci prin amestecarea și unirea tot  mai deplină cu ea, până la mundanizarea din nefericire posibil  ireversibilă. Vai de steaua catolicismului: propovăduire a falsei  "împărății a lui Hristos"! După chipul lor mundanizat, după falsa lor  religie și spiritualitate, după acestea și după altele asemenea și-au  făurit idolul falsei împărății a lui Dumnezeu! De această falsă  împărăție vor și avea parte! Împărăția cea adevărată a lui Hristos este  rezervată pentru Biserica cea adevărată a lui Hristos, pentru aleșii lui  Dumnezeu, nu pentru apostazia catolicismului, ce aleargă cu pași repezi  spre închinarea adusă reprezentantului zeului veacului acestuia, precum  și zeului. Ce roade amare poate să aibă tăgăduirea adevărului  adevăratei evanghelii a mântuirii! Ce roade amare poate să aibă  înlocuirea lui Hristos, a Dumnezeului-și-Om, și a tot ce implică legarea  de Hristos, cu idolul umanismului papalist.
		 
			
			
			
			
				  |