Drumul spre calugarie

[Mosh-Neagu]

Frate Zaharia, poate ne pripim, putin... Fiecare incearca sa scrie cu sufletul, iar asta conteaza cel mai mult (apropo si de evitarea copy-paste-ului, unde bucatica noastra de suflet nu se mai regaseste). Cine stie cand, se vor aduna toate gandurile, si dintr-o ambiguitate aducatoare de dureri de cap, sa rasara cea mai lucida plasmuire a Cuvantului lui Dumnezeu... Niciodata nu stim ce ne ofera ziua de maine!...

Oare ce-ar mai fi de spus in acest sens? Fiecare dintre voi are dreptate in felul lui, iar asta inseamna ca adevarul este pe undeva pe la mijloc. Si eu sunt de parere ca omul, chiar daca intra pe-aici mai mult pentru flecareala, nu se poate sa nu-i fie de folos daca afla cum vietuiesc monahii si cat sunt ei de aproape de Dumnezeu.
Imi amintesc la noi in sat a aparut dintr-o data un "zvon pentru calugarie"... Multi feciori si fecioare au plecat atunci spre manastiri. Ideea ca cei ce aleg aceasta cale, provin intotdeauna din familii de oameni credinciosi, nu e tocmai reala. Si din Sinaxar aflam multe astfel de cazuri. Stiu ca atunci, parintii multor copii s-au scandalizat si au facut tot ce le-a stat in putere sa-i intoarca acasa. In putine cazuri au reusit, dar si atunci nu fiindca au fost convingatori, ci fiindca acei tineri nu erau facuti totusi pentru un trai atat de aspru.
Daca taranii aceia razvratiti, ar fi inteles ca nu exista implinire mai mare pentru un parinte in afara de aceea de a oferi un copil slujirii lui Dumnezeu, poate ca si-ar fi tocit genunchii pentru ca pruncul lor sa se intareasca in credinta si sa reziste, nicidecum sa alerge cu militia la manastire ca sa-l intoarca!
Niciodata nu stim cum lucreaza Dumnezeu. De multe ori ramanem surprinsi cand aflam ca "cutare" om, care obisnuia sa-si bata nevasta si s-o goneasca de-acasa, acum este la manastirea "Cutare", de nerecunoscut: are atata smerenie si blandete incat nici nu poti sa crezi ca e acelasi om. Sau despre actori pe care i-am vazut in filme in roluri nu tocmai ortodoxe, pe care ascultandu-i acum nu te mai saturi... Oare cati dintre cei de pe-aici nu cocheteaza cu acest gand, daca n-ar avea atatea obligatii? Cati de pe-aici nu privesc cu amaraciune ca si-au irosit viata, cand poate ar fi fost mult mai de folos sa aleaga demult, calea monahala?... Am un fost coleg de gimnaziu, care a intrat in manastire (undeva in Bucuresti) de prin anii "80. Ne vedem foarte rar, dar cand totusi se intampla, ma simt ca un ratat in comparatie cu el. Ca sa nu spun cat mi-e de drag!...
In noaptea de Anul Nou, am stat in biserica alaturi de un calugar bartan, la strana, care canta de-ti venea sa plangi. La sfarsitul slujbei, Parintele i-a multumit pentru prezenta si ne-a amintit ca el este tatal Angelei Gheorghiu, (intamplator din acelasi sat cu sotia mea), care s-a calugarit tarziu in viata...
Toate acestea nu pot trece pe langa noi fara sa lase urme adanci. E mare lucru sa faci din "talantul" tau, un izvor de lumina!... Ce facem noi pe-aici e amagire si pierdere de vreme... Si caderi... Caderi fara numar/ fara numar!... Pe cine indreapta vorbele noastre? Fiecare cauta altceva, fiecare are alte principii care "nu se pupa" nici cu ale lui X, nici cu ale lui Y, nici cu ale lui Z... Dimpotriva, aceasta diferenta de gandire, in loc sa ne inblanzeasca, mai rau ne inraieste si parca tot cautam, doar-doar gasim ceva in textul lui X, Y, Z, de care sa ne legam, omitand sa facem ceea ce suntem chemati sa facem: fapta buna!
Pe de alta parte, recunosc in ultimul timp, la cei care altadata erau (eram!!!) in razboi fatis, pace si bunavointa, ceea ce nu-i de colo. In schimb au aparut altii, plini de vigoare, care ne dau lectii de ortodoxie si ne explica cine este si cine nu merita sa fie sfant, chiar daca este praznuit de Biserica in fiecare an!... Si iar ne implicam, si iar cadem cand poate este cel mai simplu sa trecem mai departe si sa spunem o rugaciune, cat de mica ar fi ea!...
Maine este Sf Antonie cel Mare... Ce dovada mai clara despre dragoste si credinta, mai avem nevoie? Bietul de el se ostenea in pustie, iar cand a dorit sa vada masura ostenelilor lui, Dumnezeu l-a trimis in Alexandria, la un cizmar, ca sa inteleaga de ce ii este mai drag cizmarul? Eu sunt convins ca multi ostenitori ai manastirilor sunt cu mult sub bucuria duhovniceasca pe care o au unii mireni, prin cine stie ce catun uitat de lume... Pentru ca daca avem credinta, dar ne lipseste smerenia, ne asemanam... stim noi cui!...

[ioanna]

Sophia: cred ca Zaharia nu s-a referit la cei care vor dar nu pot din diverse motive, ci la cei care desconsidera sau iau in deradere mersul la biserica, pentru care o frecventa mai deasa de patru ori pe an (aici referindu-ma la marile sarbatori) ar fi un semn al habotniciei.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Frate Zaharia, poate ne pripim, putin... Fiecare incearca sa scrie cu sufletul, iar asta conteaza cel mai mult (apropo si de evitarea copy-paste-ului, unde bucatica noastra de suflet nu se mai regaseste). Cine stie cand, se vor aduna toate gandurile, si dintr-o ambiguitate aducatoare de dureri de cap, sa rasara cea mai lucida plasmuire a Cuvantului lui Dumnezeu... Niciodata nu stim ce ne ofera ziua de maine!...

Oare ce-ar mai fi de spus in acest sens? Fiecare dintre voi are dreptate in felul lui, iar asta inseamna ca adevarul este pe undeva pe la mijloc. Si eu sunt de parere ca omul, chiar daca intra pe-aici mai mult pentru flecareala, nu se poate sa nu-i fie de folos daca afla cum vietuiesc monahii si cat sunt ei de aproape de Dumnezeu.
Imi amintesc la noi in sat a aparut dintr-o data un "zvon pentru calugarie"... Multi feciori si fecioare au plecat atunci spre manastiri. Ideea ca cei ce aleg aceasta cale, provin intotdeauna din familii de oameni credinciosi, nu e tocmai reala. Si din Sinaxar aflam multe astfel de cazuri. Stiu ca atunci, parintii multor copii s-au scandalizat si au facut tot ce le-a stat in putere sa-i intoarca acasa. In putine cazuri au reusit, dar si atunci nu fiindca au fost convingatori, ci fiindca acei tineri nu erau facuti totusi pentru un trai atat de aspru.
Daca taranii aceia razvratiti, ar fi inteles ca nu exista implinire mai mare pentru un parinte in afara de aceea de a oferi un copil slujirii lui Dumnezeu, poate ca si-ar fi tocit genunchii pentru ca pruncul lor sa se intareasca in credinta si sa reziste, nicidecum sa alerge cu militia la manastire ca sa-l intoarca!
Niciodata nu stim cum lucreaza Dumnezeu. De multe ori ramanem surprinsi cand aflam ca "cutare" om, care obisnuia sa-si bata nevasta si s-o goneasca de-acasa, acum este la manastirea "Cutare", de nerecunoscut: are atata smerenie si blandete incat nici nu poti sa crezi ca e acelasi om. Sau despre actori pe care i-am vazut in filme in roluri nu tocmai ortodoxe, pe care ascultandu-i acum nu te mai saturi... Oare cati dintre cei de pe-aici nu cocheteaza cu acest gand, daca n-ar avea atatea obligatii? Cati de pe-aici nu privesc cu amaraciune ca si-au irosit viata, cand poate ar fi fost mult mai de folos sa aleaga demult, calea monahala?... Am un fost coleg de gimnaziu, care a intrat in manastire (undeva in Bucuresti) de prin anii "80. Ne vedem foarte rar, dar cand totusi se intampla, ma simt ca un ratat in comparatie cu el. Ca sa nu spun cat mi-e de drag!...
In noaptea de Anul Nou, am stat in biserica alaturi de un calugar bartan, la strana, care canta de-ti venea sa plangi. La sfarsitul slujbei, Parintele i-a multumit pentru prezenta si ne-a amintit ca el este tatal Angelei Gheorghiu, (intamplator din acelasi sat cu sotia mea), care s-a calugarit tarziu in viata...
Toate acestea nu pot trece pe langa noi fara sa lase urme adanci. E mare lucru sa faci din "talantul" tau, un izvor de lumina!... Ce facem noi pe-aici e amagire si pierdere de vreme... Si caderi... Caderi fara numar/ fara numar!... Pe cine indreapta vorbele noastre? Fiecare cauta altceva, fiecare are alte principii care "nu se pupa" nici cu ale lui X, nici cu ale lui Y, nici cu ale lui Z... Dimpotriva, aceasta diferenta de gandire, in loc sa ne inblanzeasca, mai rau ne inraieste si parca tot cautam, doar-doar gasim ceva in textul lui X, Y, Z, de care sa ne legam, omitand sa facem ceea ce suntem chemati sa facem: fapta buna!
Pe de alta parte, recunosc in ultimul timp, la cei care altadata erau (eram!!!) in razboi fatis, pace si bunavointa, ceea ce nu-i de colo. In schimb au aparut altii, plini de vigoare, care ne dau lectii de ortodoxie si ne explica cine este si cine nu merita sa fie sfant, chiar daca este praznuit de Biserica in fiecare an!... Si iar ne implicam, si iar cadem cand poate este cel mai simplu sa trecem mai departe si sa spunem o rugaciune, cat de mica ar fi ea!...
Maine este Sf Antonie cel Mare... Ce dovada mai clara despre dragoste si credinta, mai avem nevoie? Bietul de el se ostenea in pustie, iar cand a dorit sa vada masura ostenelilor lui, Dumnezeu l-a trimis in Alexandria, la un cizmar, ca sa inteleaga de ce ii este mai drag cizmarul? Eu sunt convins ca multi ostenitori ai manastirilor sunt cu mult sub bucuria duhovniceasca pe care o au unii mireni, prin cine stie ce catun uitat de lume... Pentru ca daca avem credinta, dar ne lipseste smerenia, ne asemanam... stim noi cui!...

Atit de rau imi pare ca nu putem vorbi fata catre fata ... !
Postarea ta poate fi talmacita si in alte masuri dar poate da nastere si la alte si alte lucruri folositoare de discutat .
Ce bine ar fi fost daca ar fi existat posibilitatea vederii la fata a noastra, a cit mai multora, si a discuta si a participa impreuna la Liturghia Bisericii !
Cred ca ar fi un lucru bun , desi neplipsit si de animozitati , caci satan nu doarme absolut deloc . Cred ca am elimina si mai bine ambiguitatile si banuielile efemere reciproce.
Desi de multe ori nu am privit cu ochi buni aceasta eventualitate (a dus la deconspirarea unor intimitati peronale aici pe forum prin marturisirile altora, a dus la tachinare ,la spargerea barierelor de politete si respect, la afronturi, etc) cred ca totusi ea opoate fi si folositoare iar cei care gresesc intentionat cu ceva asupra fratilor sai se autoelinina din confrerie in timp .
Dar asta este . Vorbim cum putem si cit putem , cit reusim de bine sa ne exprimam si sa ne facem intelesi si asta este destul in conditiile raspindirii noastre intro tara intreaga si cu tot felul de obligatii pe cap prin conditiile sociale in care existam.
Iarasi ma gindeam uneori ca posibilitatea de a face , macar citiva, pelerinaje impreuna ne-ar oferi posibilitatea (nu stiu daca pt. toti ar fi privita ca buna) de a ne cunoaste si a dialoga si mai bine pe tema cunoasterii lui Dumnezeu .
Alteori ma gindesc ca toate aceste idei nu sunt decit sorcovisme ale mintii mele prea entuziaste .
Si poate ca si acum idealizez si vorbesc cu voce tare nestiind prea bine ce fac !

Ginduri si ginduri aduse de bucuria frateasca, de bucuria de a imparti cu celalalt iubirea lui Dumnezeu .
Ginduri care uneori sunt alungate de mindria si supararea antifrateasca si inlocuite cu alte ... ginduri .

Asta este firea omului , slaba dar rivnitoare !

Iertati-ma fratilor ! Oricum nu facem decit ceea ce putem , sau ceea ce ne este ingaduit !

CLarviziunea nu exista in ortodoxie! Monahii nu au puteri, caci nu sunt magi. Credeam ca aceaste chestiuni se stiu. Apoi, tu iti faci singur destinul, nu ti-l face Domnul. O vorba veche spune: dupa fapta si rasplata.

Manastiri de recreere. Am auzit de asa ceva. Cele de care stiu sunt deobicei cu tenta orientala. Yoga, hindu si alte ciudatenii dastea.
Manastirea e manastire. Manastirea adevarata.

Literatura ortodoxa nu este buna?

[Demetrius]

În prealabil postat de Laura19

CLarviziunea nu exista in ortodoxie! Monahii nu au puteri, caci nu sunt magi. Credeam ca aceaste chestiuni se stiu. Apoi, tu iti faci singur destinul, nu ti-l face Domnul. O vorba veche spune: dupa fapta si rasplata...

Magia nu e putere, e amagire.
Monahii(si cei ortodocsi) primesc puterea clarviziunii de la Domnul prin prorpia smerenie, putere pe care nu si-o "propovaduiesc" fiindca ar insemna preamarire si ar pierde si smerenia si puterea.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Demetrius

Magia nu e putere, e amagire.

magia este amagire dar presupune si putere (puterea satanei)

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Laura19

CLarviziunea nu exista in ortodoxie! Monahii nu au puteri, caci nu sunt magi.

monahii au Duhul Sfant, care presupune si putere...putere de la Dumnezeu, in functie de dar (al inainte-cunoasterii, al tamaduirilor).

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de zaharia_2009

Atit de rau imi pare ca nu putem vorbi fata catre fata ... !
Postarea ta poate fi talmacita si in alte masuri dar poate da nastere si la alte si alte lucruri folositoare de discutat .
Ce bine ar fi fost daca ar fi existat posibilitatea vederii la fata a noastra, a cit mai multora, si a discuta si a participa impreuna la Liturghia Bisericii !
Cred ca ar fi un lucru bun , desi neplipsit si de animozitati , caci satan nu doarme absolut deloc . Cred ca am elimina si mai bine ambiguitatile si banuielile efemere reciproce.
Desi de multe ori nu am privit cu ochi buni aceasta eventualitate (a dus la deconspirarea unor intimitati peronale aici pe forum prin marturisirile altora, a dus la tachinare ,la spargerea barierelor de politete si respect, la afronturi, etc) cred ca totusi ea opoate fi si folositoare iar cei care gresesc intentionat cu ceva asupra fratilor sai se autoelinina din confrerie in timp .
Dar asta este . Vorbim cum putem si cit putem , cit reusim de bine sa ne exprimam si sa ne facem intelesi si asta este destul in conditiile raspindirii noastre intro tara intreaga si cu tot felul de obligatii pe cap prin conditiile sociale in care existam.
Iarasi ma gindeam uneori ca posibilitatea de a face , macar citiva, pelerinaje impreuna ne-ar oferi posibilitatea (nu stiu daca pt. toti ar fi privita ca buna) de a ne cunoaste si a dialoga si mai bine pe tema cunoasterii lui Dumnezeu .
Alteori ma gindesc ca toate aceste idei nu sunt decit sorcovisme ale mintii mele prea entuziaste .
Si poate ca si acum idealizez si vorbesc cu voce tare nestiind prea bine ce fac !

Ginduri si ginduri aduse de bucuria frateasca, de bucuria de a imparti cu celalalt iubirea lui Dumnezeu .
Ginduri care uneori sunt alungate de mindria si supararea antifrateasca si inlocuite cu alte ... ginduri .

Asta este firea omului , slaba dar rivnitoare !

Iertati-ma fratilor ! Oricum nu facem decit ceea ce putem , sau ceea ce ne este ingaduit !

De dimineata tot incerc - printre picaturi - sa termin de citit Viata Sfantului Antonie cel Mare... Si tot printre picaturi imi mai arunc cate o privire pe forum... Obisnuinta asta... nu pot scapa de ea usor...
Frate Zaharia, eu iti multumesc pentru gandurile tale bune si te rog sa nu te indoiesti de reciprocitatea lor. Bine-ar fi daca ne-am putea aduna macar o parte dintre noi, undeva, in drumurile noastre la lacasurile sfinte... Poate asa s-ar risipi multe rele, iar vrajmasul n-ar mai avea atata putere asupra noastra... Cine stie cum va orandui Dumnezeu? Eu cred ca, pe cei uniti in ganduri bune, ii aduna cum stie El mai bine!
Din toate astea, daca am castigat pacea sufleteasca intre doua sau mai multe persoane care pana nu demult nu prea s-au inteles, e deja un lucru bun! Trebuie sa avem incredere si sa intelegem ca, dincolo de orice, se afla tot un suflet de om, care are nevoie disperata de liniste... Chiar daca el insusi nu o respecta sau o tulbura, se bucura daca se poate ruga linistit sau poate adormi usor, fiindca a primit de la ceilalti multa caldura sufleteasca!...
Dumnezeu sa ne intareasca pe toti in credinta si sa ne dea rabdare sa trecem cu bine peste toate!

[sophia]

1. Multumesc "Mosh-Neagu" - mesaje frumoase si sensibile

2. Laura19 - exista multe puteri la monahi. Poate nu stiu eu sa le numesc corect.
De ex. citeam ca parintele Boca si altii, aveau o putere de a vedea niste lucruri in om, de cum aparea in fata lui, chiar spunea(u) oamenilor ce au de facut si ce li se va intampla in viitor, cu o mare precizie.
Voi cum numiti asta?
Asta cu destinul omului este discutabil. Eu sunt convinsa ca Dumnezeu iti da un drum in viata si tu pe urma ti-l mai aranjezi cum vrei. Dar ceva vine de la El, este o voie a Sa. Chiar daca multi nu vor sa accepte asta.
Ba pot sa fie si manastiri care sa ajute oamenii si fara yoga si alte chestii orientale. Pur si simplu sa poti discuta cu monahi, sa te poti retrage din lume sa te rogi si sa ai liniste.
O fi chiar asa de rau si imposibil?
Chiar si acele ascultari pot face bine, mai ales tinerilor cu diverse probleme si rebelari.

Literatura ortodoxa? Cine a spus ca nu e buna? Am spus doar ca lipsesc niste lucruri, dar or fi si nu stiu eu (adica biografii de monahi, experiente din manastire).

Si n-a vorbit nimeni aici de magie, ci de haruri date de Dumnezeu.

3. Ioanna si Zaharia - mesajele lui Zaharia sunt o gramada de grau amestecat cu multa neghina si sau alte impuritati. Este greu de selectat. Eu am inteles ca el judeca si critica oamenii in general ca nu se duc la biserica si ca nu au credinta. Pentru Zaharia cam nimeni nu are destula credinta.

Tare bine ar fi fie sa avem mai multi preoti si teologi (poate profesii noi care sa se ocupe numai de duhovnicie, cateheza si intrebarile oamenilor, munca cu oameni, caci preotii nu au destul timp), sau mergem pe la manastiri macar in concedii, sau sabbatical (an liber de la serviciu) in care sa ne mai linistim si sa mai invatam de la monahi, sa ne mai rugam, sa ne mai retragem din lume.
Pe forumuri vad ca nu ne putem intelege.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de sophia

1. Multumesc "Mosh-Neagu" - mesaje frumoase si sensibile

2. Laura19 - exista multe puteri la monahi. Poate nu stiu eu sa le numesc corect.
De ex. citeam ca parintele Boca si altii, aveau o putere de a vedea niste lucruri in om, de cum aparea in fata lui, chiar spunea(u) oamenilor ce au de facut si ce li se va intampla in viitor, cu o mare precizie.
Voi cum numiti asta?
Asta cu destinul omului este discutabil. Eu sunt convinsa ca Dumnezeu iti da un drum in viata si tu pe urma ti-l mai aranjezi cum vrei. Dar ceva vine de la El, este o voie a Sa. Chiar daca multi nu vor sa accepte asta.
Ba pot sa fie si manastiri care sa ajute oamenii si fara yoga si alte chestii orientale. Pur si simplu sa poti discuta cu monahi, sa te poti retrage din lume sa te rogi si sa ai liniste.
O fi chiar asa de rau si imposibil?
Chiar si acele ascultari pot face bine, mai ales tinerilor cu diverse probleme si rebelari.

Literatura ortodoxa? Cine a spus ca nu e buna? Am spus doar ca lipsesc niste lucruri, dar or fi si nu stiu eu (adica biografii de monahi, experiente din manastire).

Si n-a vorbit nimeni aici de magie, ci de haruri date de Dumnezeu.

3. Ioanna si Zaharia - mesajele lui Zaharia sunt o gramada de grau amestecat cu multa neghina si sau alte impuritati. Este greu de selectat. Eu am inteles ca el judeca si critica oamenii in general ca nu se duc la biserica si ca nu au credinta. Pentru Zaharia cam nimeni nu are destula credinta.

Tare bine ar fi fie sa avem mai multi preoti si teologi (poate profesii noi care sa se ocupe numai de duhovnicie, cateheza si intrebarile oamenilor, munca cu oameni, caci preotii nu au destul timp), sau mergem pe la manastiri macar in concedii, sau sabbatical (an liber de la serviciu) in care sa ne mai linistim si sa mai invatam de la monahi, sa ne mai rugam, sa ne mai retragem din lume.
Pe forumuri vad ca nu ne putem intelege.

Fragment din povestea lui Stavros despre marfurile din tirg si viata omului :

"Eu bat tirgul si iarmarocul nu ca sa-mi vind ale mele mai mult. Ca si asa este plina tara de neghina si impuritati incit adaugindu-le si pe ale mele ne-am putea stinge cu totii .
Caut insa si eu sa cumpar griu, griul bun , griul curat, griul bun de samanat , de la altii despre care se spune ca il au precum aurul in topitoare .
Aud un nume , ca are acestea, si ma duc si il caut , dar gasesc usa inchisa si aflu ca nu mai este .
Imi spun insa altii ca din griul dat de acela se mai gaseste la cutare si cutare in hambare . Si plec catre intr-acolo .
Uneori gasesc si ma indestulez si fiindu-mi bine asa spun si altora si ii indemn.
Alteori nici aici nu mai gasesc si gindul supararii ma cuprinde caci nu am auzit pina acum sa poata trai cineva altfel decit cu griul de aur, curat .

Insa , in timpul din urma am vazut ca pe linga cei care vindeau griul acesta au mai aparut si dintre cei care il vind cu neghina si impuritati .
Nedumerit am intrebat ; mi s-a raspuns : cei care vind griul de aur sunt lucratorii, nevoindu-se pt. tine ca sa traiesti .
Cei care il vind amestecat sunt negustorii, si ei vor sa te invete pe tine sa il alegi .
Cind dai peste primii te bucuri mult si imediat te folosesti .
Cind ii intilnesti pe cei din urma, desi esti necajit, mai intii te nevoiesti si abia apoi te folosesti .
Insa poti fi bucuros ca pe oricine vei intilni vei gasi hrana ta !
Caut-o ! "

O povestioara gasita pe o coperta de carte ... si luata de acolo !