Drumul spre calugarie

[leonte]

În prealabil postat de zaharia_2009

Fragment din povestea lui Stavros despre marfurile din tirg si viata omului :

"Eu bat tirgul si iarmarocul nu ca sa-mi vind ale mele mai mult. Ca si asa este plina tara de neghina si impuritati incit adaugindu-le si pe ale mele ne-am putea stinge cu totii .
Caut insa si eu sa cumpar griu, griul bun , griul curat, griul bun de samanat , de la altii despre care se spune ca il au precum aurul in topitoare .
.....................
Insa , in timpul din urma am vazut ca pe linga cei care vindeau griul acesta au mai aparut si dintre cei care il vind cu neghina si impuritati .
Nedumerit am intrebat ; mi s-a raspuns : cei care vind griul de aur sunt lucratorii, nevoindu-se pt. tine ca sa traiesti .
Cei care il vind amestecat sunt negustorii, si ei vor sa te invete pe tine sa il alegi .
Cind dai peste primii te bucuri mult si imediat te folosesti .
Cind ii intilnesti pe cei din urma, desi esti necajit, mai intii te nevoiesti si abia apoi te folosesti .
Insa poti fi bucuros ca pe oricine vei intilni vei gasi hrana ta !
Caut-o ! "

Este minunata si utila, pentru vremurile coplesite de superficialte, vremuri pe care le traim.
Am totusi o veste buna. Dumnezeu nu e nici complex, nici sofisticat, ci Un mare iubitor de simplitate: ce este "da!" sa fie "da!" si ce este "nu!" sa fie "nu!" .

Noi insa, nu putem fi asa. Suntem afectati de viclenie, iar simplitatea si claritatea pare ca ne-ar insulta inteligenta. Ne putem la incercare unii pe altii, ne ispitim, ne tachinam, vorbim cu subintelesuri, batem "apropouri", iar cei care nu tin pasul cu viclenia noastra sunt prostuti. Si atunci, este nevoie de astfel de istorisiri care sa abata interesul viclesugului din inima fiecaruia, sa ne abata de la intuneric spre lumina.