Drumul spre calugarie

În prealabil postat de leonte

Sunt foarte multe astfel de exemple si ele incep imediat dupa Edictul de la Milan, iar Patericul Egiptean este o veche marturire in acest sens. Diferenta dintre sfintii patericului si ierarhii contemporani ai Imperiului Bizantin (sau ce a mai ramas din el), consta in felul de a pune problema. Iata un exemplu antagonic de abordare a problemei mantuirii:

sec IV -> "Toti se vor mantui, eu singur voi pieri."
Sec XX-XXI -> "Toti ceilalti vor pieri, doar noi ne vom mantui."

Eu n-as generaliza. Cand spun asta, ma refer la cei sfintii veacurilor din urma, la sfantul Nectarie, la Sfantul Siluan Athonitul, la Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, la Sfintii Inchisorilor. Duhul Sfant e acelasi. Acum ca si atunci, Duhul Sfant Duhul Sfant coboara doar in inimile smerite. Iar mesajul transmis Sfantului Siluan Athonitul ne incredinteaza inca o data ca Acela Care S-a nascut intr-o pestera saraca ne vrea smeriti si acum:

,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!"

http://www.scribd.com/doc/51782409/S...adul-Smereniei

Mandria a fost si este dusmanul mantuirii noastre, asa cum reiese si din aceasta minunata carte.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de antoniap

Eu n-as generaliza. Cand spun asta, ma refer la cei sfintii veacurilor din urma, la sfantul Nectarie, la Sfantul Siluan Athonitul, la Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, la Sfintii Inchisorilor. Duhul Sfant e acelasi. Acum ca si atunci, Duhul Sfant Duhul Sfant coboara doar in inimile smerite. Iar mesajul transmis Sfantului Siluan Athonitul ne incredinteaza inca o data ca Acela Care S-a nascut intr-o pestera saraca ne vrea smeriti si acum:

,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!"

http://www.scribd.com/doc/51782409/S...adul-Smereniei

Mandria a fost si este dusmanul mantuirii noastre, asa cum reiese si din aceasta minunata carte.

Eu cred ca Zaharia a venit in completarea celor spuse de Leonte, intr-un mod extrem de convingator. Nici macar de o generalizare nu e vorba, fiindca daca privim si statistic si stiintific si teoretic si indiferent cum, lumea de astazi s-a indepartat de credinta. Adica parerea lumii ar fi ca este pe metereze, dar citind cu atentie mesajul fratelui Zaharia, vom intelege ca ne scaldam cu totii intr-o comoditate extrem de nociva pentru suflet, si n-am renunta la tabieturile noastre nici in ruptul capului. Cine se mai scoala cu noaptea-n cap, ca sa aiba timp sa ofere o jumatate de ora rugaciunilor de dimineata? Cine le mai pune pe toate de peste zi, in grija lui Dumnezeu, ostenindu-se dupa puteri, fara sminteala in suflet? (Astazi fiecare viseaza sa-I dea Dumnezeu - in mod gratuit, desigur - palate, putere asupra celorlalti si cat mai multe averi, chiar daca initial a plecat de la o rugaminte mica, mica, mica!!!). Cine isi mai face rugaciunile de seara, asa cum le faceau strabunii nostri, renuntand la filmul atat de profund si sensibil, care ne-a stors un lighean de lacrimi?... Iar daca mai spun si de sculatul in miez de noapte pentru rugaciune, o sa ziceti ca m-am scrintit d-abinelea... Si totusi multi dintre parintii si strabunii nostri o faceau, fara sa-i fi numit cineva scrintiti, fanatici sau habotnici!
Citesc de ieri, la recomandarea cuiva de pe forum, o carte in fisier pdf scrisa de Ion Agarbiceanu: "Pustnicul si ucenicul sau". Bine a zis fratele Leonte (mi se pare), ca este hipnotizanta! Aceasta este beletristica pe care mi-ar fi placut tare mult s-o citesc in tinerete... In mod ciudat, multe lucruri mi s-au luminat, desi astfel de amanunte gaseam cam peste tot in vietile sfintilor, dar aici este pusa problema in asa fel incat sa modifice structural imaginea omului despre viata. Atat de mult mi-a placut (mai am cateva pagini) incat am imprimat-o sa le-o dau si baietilor mei s-o citeasca. Nu pentru a le starni interesul pentru pustnicie, ci pentru a intelege mai bine cea dintai lege a omului: munca! Si cea de-a doua: smerenia.
Daca incercam sa vorbim doar de vietile sfintilor, ne descoperim dintr-o data in afara gardului. Unii si-au dorit o astfel de viata, altii le-a dat-o Dumnezeu (prin inchisori). Daca stam stramb si judecam drept, intelegem si noi ca necazurile ne pot intelepti si sfinti, pe cand bogatia mult prea rar face casa buna cu smerenia. Iar cand spun bogatie, nu ma refer neaparat la averi, ci la acea bogatie care se numeste comoditate, cand stam cocotati in varful patului la o "telenovea", cu cafeluta si tigarica in mana, in timp ce masina de spalat isi face treaba, aragazul este "la foc mic", n-are nevoie de lemne sparte, congelatorul e ticsit de carne, facuta sa reziste, sa reziste, sa reziste, geamuri termopan sa nu ne deranjeze zgomotul si etc si etc... Dar nici nu observam ca in pat alaturi de noi se lafaie si "altcineva" care... ne-a dat de lucru, pentru tot restul vietii, astfel incat sa-L uitam pe Dumnezeu.
De ce doar pustnicii si monahii si cei de prin inchisori, au timp sa se roage? Ce ne preseaza pe noi atat de mult incat sa nu facem cele de folos, pentru a ajunge dincolo de gard, in staulul oilor, nu al caprelor?...
In schimb filozofam, filozofam, filozofam, cum ca numai noi, ortodocsii, ne vom mantui... Iar daca, la "strigare", Mantuitorul ne va gasi pe "Trinitas-tv", ne-am scos!!!

[sophia]

De fiecare data cand vad ca s-a mai scris ceva pe acest fir tot mai sper ca este in fine ceva la subiect. Dar nu.
Si mereu imi propun sa nu mai intru pe acest forum, dar tot mai sper sa gasesc lucruri interesante. Tot nu.

Eu nu reusesc in ruptul capului sa inteleg de ce unii se lauda ca citesc aia si aia si aia, carti minunate si ziditoare si cat credinta si au duhovnici buni si se mantuiesc si totusi vin scriu si pe forum asa cum scriu si batjocoresc oamenii.

La ce va foloseste ceea ce cititi, ca este Agarbiceanu, sau parintele Cleopa sau sfanta scriptura?

Cand vad mesajele lui Zaharia si acum si ultimul mesaj al lui Mosh-Neagu (chiar da cu bata in balta aici, ca in general scrie mai mai cu minte si suflet, sau il confund eu cu altcineva mereu (mai este cineva ca scrie in mod asemanator).

Pun toata lumea in aceeasi oala, ca sunt legume, sau nasturi, sau pantofi. La ei toti sunt la fel, buni de facut ciorba.

Bunicii sunt grozavi ca se roaga inainte sa mearga la camp si seara si etc.
Lucreaza pana in seara dar nu se spune daca merg si la biserica. Nu conteaza.
Se da cu paru in restul lumii, inclusiv in rude, ca nu fac la fel.

Ca de ce se uita lumea la televizor, de ce are mancare si termopane si sot/sotie si de ce monahii si altii au timp sa se roage.

Si socul mare - preotii nu trebuie sa se roage pentru lumea intreaga
(din nou spun ca eu ma descurc sa diferentiez in anumite mesaje unde este ironia si unde este realitatea).
Ca cerem de la dumnezeu averi si putere peste altii si cate si mai cate.

Oameni buni, pentru ce judecati si batjocoriti lumea? Pentru ce ii puneti pe toti in aceeasi oala? Dupa ce criterii judecati voi? De unde ii stiti voi pe toti?

Si as vrea numai sa spun punctual asa:

1. Ce faceau bunicii de la tara e treaba lor. La ce ora se sculau, la ce ora se rugau si la ce ora munceau. Sef nu aveau (doar daca munceau la stapan), poate mai aveau si ei si ore de odihna. In fine, nu stiu eu.

Cert este ca exista si la tara si la oras oameni de toate felurile. Punct.

2. Da, trebuie sa ne rugam si sa mergem la biserica. Nu scrie insa nicaieri nici la ce ora, nici cat sa dureze. Important este sa fie facut cu suflet, cu buna voie. Exista timp peste zi si pentru rugaciune, exista slujbe si seara si dimineata la biserica si duminica si in timpul saptamanii.

3. Cred ca toti au scris cel putin o data pe acest forum: nu mai judecati pe altii, nu mai dati cu bata. Asta este un pacat si cu toate rugaciunile si tot mersul la biserica nu va veti mantui daca tot faceti asa.
Mai bine ati spune duhovnicului de ispita asta permanenta.

4. Ce faceau bunii si strabunii nostri? Eu una nu stiu. Stiu numai ca noi astazi vrem sau nu vrem avem sau trebuie sa avem serviciu ca sa putem trai si avem sefi care ne dau afara daca nu ne ducem.
Si nu putem lasa grija numai pe Dumnezeu si nici sa ne ostenim numai cat putem. E drept, asa ar trebui, dar nu este posibil nici macar la manastire.
Si nici bunii si strabunii nu puteau sa faca altfel: animalele cereau, campul si gradina trebuiau lucrate ca sa nu se strice.

5. Indiferent cat ne rugam noi si ce facem, preotii de aia s-au facut preoti ca se roage pentru si impreuna cu lumea. Altceva ce sa faca?
Medicul trateaza, avocatul apara sau condamna in procese.

6. De ce au monahii si altii timp sa se roage si altii nu? Depinde de programul si activitatile fiecaruia.
In manastire te duci ca sa te rogi. Exista un program de multe rugaciuni in zi si in noapte. Se mai face si ascultare. Servicu nu au, copii nu au, sot/sotie nu au. O.K.?

In lume oamenii au serviciu. Unii lucreaza si sambata si duminca si in sarbatori. Dupa profesie si cerintele angajatorului. Fiecare insa se poate organiza sa aibe timpul pentru rugaciune si mers la biserica. Si te poti ruga si "din mers", sau intr-o pauza, sau mai stiu eu. Sigur ca cel mai bine este sa ai linistea si starea si singurateatea ca sa o faci mai bine.

7. Mantuire se face si in manastire, si in familie (cu sot/sotie, copii sau fara copii) si in singuratate (necasatorit dar in lume).
Ca mananci sau nu, ca te mai si relaxezi, ca te culturalizezi sau nu, ca ai rude, prieteni etc. Nu conteaza. Important este sa nu uiti de Dumnezeu si sa fi smerit.

Si in final: nu este suficient sa te rogi, sau sa mergi la biserica, sau sa nu mananci. Ortodox inseamna si sa fii mereu smerit si bun. Este valabil si pentru buni si strabuni.

Va rog sa reveniti totusi la subiect.

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Si in final: nu este suficient sa te rogi, sau sa mergi la biserica, sau sa nu mananci. Ortodox inseamna si sa fii mereu smerit si bun. Este valabil si pentru buni si strabuni.

Şi, ca să vezi, e valabil chiar şi pentru tine!

[anita]

În prealabil postat de sophia

La ce va foloseste ceea ce cititi, ca este Agarbiceanu, sau parintele Cleopa sau sfanta scriptura?

Cand vad mesajele lui Zaharia si acum si ultimul mesaj al lui Mosh-Neagu (chiar da cu bata in balta aici, ca in general scrie mai mai cu minte si suflet, sau il confund eu cu altcineva mereu (mai este cineva ca scrie in mod asemanator).

Pun toata lumea in aceeasi oala, ca sunt legume, sau nasturi, sau pantofi. La ei toti sunt la fel, buni de facut ciorba.


Si in final: nu este suficient sa te rogi, sau sa mergi la biserica, sau sa nu mananci. Ortodox inseamna si sa fii mereu smerit si bun. Este valabil si pentru buni si strabuni.

Va rog sa reveniti totusi la subiect.

Sofia ,ar fi fost bine sa te regasesti si tu prin cei mentionati de Mos-Neagu.;Eu ma regasesc desi nu prea ma uit la televizor
Monahii vremurilor de pe urma nu se vor asemana cu cei de la inceputurile crestinismului ,a spus sf.Pahomie ,de fapt a primit instiintare de la Dumnezeu.Dar Dumnezeu l-a incredintat ca si dintre acestia de acum vor fi care vor manui
Nici crestinii din aceste vremuri nu ajung la nivelul nevointelor celor dinaintea lor
Un monah din timpurile noastre a spus ca in timpurile pe care le traim patima cea mai mare este mandria
Si ca Dumnezeu ne trimite necazuri si incercari ca prin acestea sa ne mantuim si noi .Dar sa le ducem cu bucurie
E bine sa nu te tulburi cand ai un necaz ,o ispita ,poti spune ca esti pe drumul cel bun
Doamne ajuta !

[anita]

În prealabil postat de sophia

Si in final: nu este suficient sa te rogi, sau sa mergi la biserica, sau sa nu mananci. Ortodox inseamna si sa fii mereu smerit si bun. Este valabil si pentru buni si strabuni.
.

Ma ierti ca revin ,tot ce ai spus tu este o conditie necesara pentru a te transforma in bine
De aici si bunatatea si smerenia .E adevarat ai uitat sa spui ceva foarte important :spovedania la un duhovnic bun care te poate ajuta sa sporesti.

"Oameni buni, pentru ce judecati si batjocoriti lumea? Pentru ce ii puneti pe toti in aceeasi oala? Dupa ce criterii judecati voi? De unde ii stiti voi pe toti?"

Eu cred ca intentia nu a fost sa ii judece pe toti ca fiind rai ci sa faca o comparatie intre "toti" care traiau pe vremea bunicilor si "toti" care traiesc in ziua de azi.

Si nu stiu daca e neaparat rau sau bine, dar niste schimbari sunt evidente in ziua de azi.

Ceea ce era o gluma intr-un videoclip muzical unde intr-o comunitate americana de habotnici revistele playboy aveau ca poze niste femei care isi dezgoleau gleznele, intr-un fel pe vremea bunicilor era adevarat.

La ei nu era la moda sa vezi femei dezbracate ca sa o alegi pe cea care arata mai bine sau sa alegi dintr-o gama diversa de produse pe cele care te elibereaza de stres, durere, sau iti ofera senzatii care mai de care mai deosbite.

La ei totul se obtinea prin munca; daca voiau prajituri, si le preparau, nu mergeau imediat la cofetarie ca sa ia ei, inaintea urmatorului client, prajitura care pare mai apetisanta.

Pentru asta aveau nevoie de sanatate si putere de munca si cum nu exista o gama de nutritionisti, medicamente etc, se bazau mai mult pe ajutorul lui Dumnezeu.

Pentru vremea care le infleunta recolta, pentru copiii primiti pe care nu si-i "planificau familail"..erau mai legati de Dumnezeu si probabil de asta erau mai dedicati rugaciunii.

Astazi, cu toate progresele tehnologiei, tehnicii, stiintei etc, oamenii au ajuns mai "independenti"...au ajuns sa se conduca mai mult dupa ei insisi, si sa-L considere mai mult pe Dumnezeu un fel de optiune sau un specialist in probleme de credinta sau spiritualitate la care apeleaza cand au nevoie si cand nu exista alt specialist pentru asa ceva.

Si acum e doar o parere intuitiva a mea..Au aparut tot felul de carti de rugaciuni si acatiste pe piata disponibile tuturor credinciosilor, si e un lucru bun dar...dupa parerea mea probabil incorecta si mandra, observ tot felul de oameni prin biserici citind rugaciuni complicate si acatiste parca asteptand ca prin asta sfantul respectiv sa nu-i refuze...mai inainte de a fi stabilit un canal de comunicare intre ei si Dumnezeu sau sfantul respectiv, inainte de a fi invatat bazele rugaciunii prin practicarea ei.(adica senzatia ca Dumnezeu te-a auzit, si asculta ce ii spui, nu e doar un monolog etc)

Ori bunicii nu aveau solutii "de-a gata", nu cumparau de la biserica produse care sa le "aranjeze" relatia cu Dumnezeu, munceau in felul lor pentru asta.

Nu zic ca toti oamenii de azi sunt la fel, dar exista o tendinta a vremurilor.Noi din ziua de azi avem mai mult impresia ca ne putem descurca si fara Dumnezeu.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Si acum e doar o parere intuitiva a mea..Au aparut tot felul de carti de rugaciuni si acatiste pe piata disponibile tuturor credinciosilor, si e un lucru bun dar...dupa parerea mea probabil incorecta si mandra, observ tot felul de oameni prin biserici citind rugaciuni complicate si acatiste parca asteptand ca prin asta sfantul respectiv sa nu-i refuze...mai inainte de a fi stabilit un canal de comunicare intre ei si Dumnezeu sau sfantul respectiv, inainte de a fi invatat bazele rugaciunii prin practicarea ei.(adica senzatia ca Dumnezeu te-a auzit, si asculta ce ii spui, nu e doar un monolog etc)

Ori bunicii nu aveau solutii "de-a gata", nu cumparau de la biserica produse care sa le "aranjeze" relatia cu Dumnezeu, munceau in felul lor pentru asta.

Nu zic ca toti oamenii de azi sunt la fel, dar exista o tendinta a vremurilor.Noi din ziua de azi avem mai mult impresia ca ne putem descurca si fara Dumnezeu.

Minunata observatie si mult prea greu de patruns pentru marea majoritate dintre noi. Spuneam mai devreme ca ne consideram "pe metereze" in credinta noastra... Alergam unde vedem cu ochii pe la locuri sfinte si... ne calcam in picoare cu ... cea mai mare evlavie, pe la sfinte moaste, astfel incat dam "apa la moara" tuturor carcotasilor, care nici macar cat noi nu se roaga... Dar oare ce ganduri ne anima in rastimpuri? Nu cumva prezenta Sfantului in viata noastra, este strict legata de un interes? Nu cumva il "convocam" si "ii trasam sarcini", ca si cum ar fi dator sa ne ajute, desi in mod normal, viata noastra se iroseste printre slabiciuni de toate soiurile? M-am nimerit odata intamplator langa o pereche de oameni instariti care au lasat o suma frumusica la Parintele, ramas "paralizat" pentru cateva clipe, la care barbatul ii spuse: "Rugati-va pentru prosperitate in afaceri, parinte!"...
Fara rugaciune curata si indelungata, nu ajungem la smerenie. Iar fara smerenie, duhul sfant e hutuchit in fundul sufletului ca si cum ar fi sechestrat si infometat! Pe cine hranim noi in fiecare zi, oare?

[sophia]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

"Oameni buni, pentru ce judecati si batjocoriti lumea? Pentru ce ii puneti pe toti in aceeasi oala? Dupa ce criterii judecati voi? De unde ii stiti voi pe toti?"

Eu cred ca intentia nu a fost sa ii judece pe toti ca fiind rai ci sa faca o comparatie intre "toti" care traiau pe vremea bunicilor si "toti" care traiesc in ziua de azi.

Si nu stiu daca e neaparat rau sau bine, dar niste schimbari sunt evidente in ziua de azi.

Ceea ce era o gluma intr-un videoclip muzical unde intr-o comunitate americana de habotnici revistele playboy aveau ca poze niste femei care isi dezgoleau gleznele, intr-un fel pe vremea bunicilor era adevarat.

La ei nu era la moda sa vezi femei dezbracate ca sa o alegi pe cea care arata mai bine sau sa alegi dintr-o gama diversa de produse pe cele care te elibereaza de stres, durere, sau iti ofera senzatii care mai de care mai deosbite.

La ei totul se obtinea prin munca; daca voiau prajituri, si le preparau, nu mergeau imediat la cofetarie ca sa ia ei, inaintea urmatorului client, prajitura care pare mai apetisanta.

Pentru asta aveau nevoie de sanatate si putere de munca si cum nu exista o gama de nutritionisti, medicamente etc, se bazau mai mult pe ajutorul lui Dumnezeu.

Pentru vremea care le infleunta recolta, pentru copiii primiti pe care nu si-i "planificau familail"..erau mai legati de Dumnezeu si probabil de asta erau mai dedicati rugaciunii.

Astazi, cu toate progresele tehnologiei, tehnicii, stiintei etc, oamenii au ajuns mai "independenti"...au ajuns sa se conduca mai mult dupa ei insisi, si sa-L considere mai mult pe Dumnezeu un fel de optiune sau un specialist in probleme de credinta sau spiritualitate la care apeleaza cand au nevoie si cand nu exista alt specialist pentru asa ceva.

Si acum e doar o parere intuitiva a mea..Au aparut tot felul de carti de rugaciuni si acatiste pe piata disponibile tuturor credinciosilor, si e un lucru bun dar...dupa parerea mea probabil incorecta si mandra, observ tot felul de oameni prin biserici citind rugaciuni complicate si acatiste parca asteptand ca prin asta sfantul respectiv sa nu-i refuze...mai inainte de a fi stabilit un canal de comunicare intre ei si Dumnezeu sau sfantul respectiv, inainte de a fi invatat bazele rugaciunii prin practicarea ei.(adica senzatia ca Dumnezeu te-a auzit, si asculta ce ii spui, nu e doar un monolog etc)

Ori bunicii nu aveau solutii "de-a gata", nu cumparau de la biserica produse care sa le "aranjeze" relatia cu Dumnezeu, munceau in felul lor pentru asta.

Nu zic ca toti oamenii de azi sunt la fel, dar exista o tendinta a vremurilor.Noi din ziua de azi avem mai mult impresia ca ne putem descurca si fara Dumnezeu.

Tocmai ca nu mi se pare corect sau potrivit sa facem astfel de comparatii nici macar intre generatii.

Eu nu stiu ce si cum faceau oamenii pe vremuri. Nici macar de bunicii sau strabunici mei nu stiu. Nu toti au bucuria sa traiasca cu mai multe generatii.
Stiu numai putin si ceea ce stiu este ca munceau.
Asa cum spuneai si tu. Pentru toate celea munceau.
Si respectau oamenii. Si au trecut prin necazuri, razboaie si suferinte.
La tara sunt alte probleme si activitati si respect mult oamenii de acolo care muncesc, la fel ca si pe cei care muncesc la oras.

Nu sunt in masura (eu) sa judec credinta omului si mai ales dupa programul lui zilnic, dupa fire, sau dupa avere.

Asta ma deranjeaza in mesajele colegilor.

Eu nu ma vad in ceea ce scria Mosh_Neagu si m-a deranjat mesajul lui nu numei pentru mine ci si pentru altii nevinovati pe care ii baga in oala.

Nu ma vad in gramada aceea, mai intai pentru ca eu nu cred in gramezi, ci cred ca fiecare este altfel, o individualitate si pentru ca eu de ex. sunt altfel.

El scria acolo de femei care stau tolanite si fumeaza privind telenovele si sotul sta si el si se lafaie in pat.

Dar nu suntem tot asa. Si nici partenerii nostri de viata.
Nu e cazul sa ne laudam aici, dar nici sa fim batjocoriti.
Nu fumam toti si nu stam toti tolaniti si nici nu vrem toti averi si puteri.
asta vroiam sa spun ca ma deranjeaza.

Ca nu e nimeni sfant este drept si normal.

Si da sunt diferente intre generatii si este si asta normal.
Nici cei de la tara nu sunt la fel cu cei de la oras. Tot normal.

Si nu stiu eu ce credinta avea sau are unul si altul.
Este ceva atat de personal si delicat.

Tot sunt criticata eu si mesajele mele.
Mesajele nu stiu de ce nu sunt inteles.
Scriu cu suflet, cu blandete (nu-mi permit sa jignesc pe cineva) si clar, in limba romana.
Da, pun mult suflet si am multa experienta de viata din care vreau sa transmit.
E rau?
Eu dau citate. E drept. Scriu totul prin prisma mea. Forumul nu este cerc elitist.

Si da, nu sunt perfecta in credinta, am multe rataciri si probleme.
Imi trebuie nu carti si teorie, ci indrumare practica, catehism, raspunsuri la intrebari si nelamuriri.
Am anumite limite in intelegere si simtire. O fi si vina mea si a altora.

Si consider ca toti suntem asa. Nimeni nu este perfect in credinta, toti au limite si probleme, orice ar spune ei aici si si-ar da cu pumnul in piept.

De fapt nici nu stiu ce cereti de la mine, sau de la altii. Si ce ar trebui sa fac.

Nu, pentru manastire nu sunt precis. Si cu asta am cam spus totul, pentru ca am impresia ca asta se cere (aici) si se critica: sa devenim monahi si sfinti.

Suntem oameni aici care ne zbatem la zero si cu viata si cu credinta.
Nu este adevarat ca ma razvratesc, sau nu asa pe oricine si pe orice, ci pe cei care nu inteleg ca nu putem fi toti la fel (nu in credinta).

Si chiar unii dintre noi (eu una nu pot vorbi in numele altora) chiar suntem pe metereze in credinta si chiar ne zbuciumam.
Pentru ca ne straduim, facem ceva, asa cum putem si stim si ne chinuim sa imbinam viata lumeasca cu cea duhovniceasca, sa muncim, sa ne vedem de familie, de cei din jur, sa nu uitam de Dumnezeu in nici om clipa.

Si stam cu frica in suflet: vai, o fi pacat ce fac. Ni se insufla permanent ca totul este pacat pe lumea asta.
Si ne straduim sa facem cat mai bine. Si stam cu frica.
Fiindca este multa frica in credinta, frica aceea de necunoscut, de a nu face pacatul in mod voit, de a nu stii cum e mai bine sa faci si etc.
Si este presiune, sunt cerinte. Cine nu are de la natura niste capacitati simte frica si presiune si obligatie. Altii simt numai placere si usor.
O fi asa.

Si ce este mai rau, este spre deosebire de alte domenii unde avem profesori si sfatuitori, in credinta nu avem cu cine vorbi. Preotul si cine are un duhovnic bun. Si nu au timp. Si cand sa intrebi.
La predica asculti si taci. Te duci la biserica si te intorci in camaruta ta.
Si ramai tot tu singur cu Dumnezeu si cu rugaciunea.

Citim de unul si altul, dar este totusi de necomparat. Fiecare avem viata noastra. Unul s-a zbatut in pustie, altul in puscarie, altul se zbate in manastire, iar noi laicii ne zbatem in lume cu multe. Zau ca da, nu stam cu tigara in gura tolanit.

Uneori te gandesti ca este mai bine la manastire. Nu ai atatea griji si lupte, nu sta nimeni cu ochii si gura pe tine. Si totusi nu se pot compara.
Exista si acolo greutati si in lume altfel de greutati.

Nu la toti ne este data manastirea, sau preotia. Ci ne este data viata in lume si lupta.

E zbucium mult in credinta si Dumnezeu ne vede si cei ai Lui din cer pe fiecare cat ne straduim si ce face.
Nu-i chiar asa usor pe cat spuneti si credeti voi.

"Tocmai ca nu mi se pare corect sau potrivit sa facem astfel de comparatii nici macar intre generatii."

Hm..eu am incercat sa observ diferente, n-am ajuns la concluzia ca ei se vor mantui si noi nu, ca ei au fost mai buni si ei nu, totul depinde si de vremuri,ispite si Dumnezeu intelege si vede greutatile cu care ne confruntam.

Iar daca judecam, si prin asta incercam sa ne clarificam noua cine e bune si cine e rau, si gresim, nu inseamna ca suntem Dumnezeu si avem puterea de a trimite pe cineva in iad sau in rai. E o simpla iluzie, greseala vine poate din faptul ca pe unii ii putem descuraja sau sa ii facem sa se simta degeaba condamnati.Dar nici nu ii putem privi pe toti la fel, altfel maine as fi de acord cu toate marsurile pt gay etc. Si sf Pavel spune clar: "Nu va inselati, nici desfranatii (...) nu vor iintra in imparatie cerurilor".

Doua remarci mai importante vreau sa fac in legatura cu mesajul.
1.Nu e bine sa te superi cand esti jignit,poate doar atunci cand ti se face o nedreptate concreta si suferi ca nu s-a respectat adevarul, dar si atunci Dumnezeu vede. Am citit de sfintii parinti ca din mandrie si slava desarta tinem minte ca cineva ne-a spus un cuvant rau, in loc sa-i multumim ca prin el ne vedem greselile.Totusi daca cine te numeste de exemplu "femeie usoara" si nu numai ca face asta dar ii convinge pe ceilalti ca faptele tale sunt asa, atunci nu mai e doar jignire e nedreptate. Si daca numindu-te asa, te convinge si pe tine ca esti desi nu esti, si devii...atunci e sminteala. Si asta se plateste grav inaintea lui Dumnezeu.
Oricum, pentru un cuvant rau nu ai de ce sa te superi daca esti convins ca nu e adevarat.

Bine, nu stiu daca o sa se inteleaga ce am vrut sa spun...normal e pacat sa jignesti, spune Mantuitorul ca cine spune "prostule" sau "nebunule" e vrednic de gheena.

Dar nu e asta cazul aici...Nici nu cred ca Mosh_Neagu a spus ca toti ne uitam la telenovele...si chiar daca ar fi spus, nu vad unde e problema?

In ce are categoric dreptate, desi pare fals, e ca toti suntem in aceeasi oala. Pentru ca toti mostenim pacatul stramosesc, si toti, chiar de am trai o zi nu suntem fara de pacat.

Evident, fiecare e judecat individual.

2. Daca problema in presupusa generalizare ca toti ne uitam la telenvoele tolaniti si fumand exista, atunci e vorba de o nesiguranta proprie;

Nu stiu cu ce va poate afecta afirmatia...

Mai spune Dumnezeu...nu va razbunati singuri, ca judecata/razbunarea este a lui Dumnezeu.

Ar trebui sa aveti incredere in dvs ca daca constiinta va spune ca nu faceti un lucru pe care il deazprobati (de ex fumatul) atunci e ok.
----

Cred ca e frumos ca Mosh_Neagu a facut generalizarea pentru ca a sugerat ca suntem uniti intr-o problema..Nu a zis, unii sunt pacatosi notorii si se uita la etelenovele...iar noi suntem niste sfinti care nu facem asa ceva.

Aici intervine mandria de care ziceam si nevoia de a spune.."eu nu ma uit!"...pai poate nu te uiti dar ai alte pacate de care nu stii...Spune sf.Pavel.."cine arde in iad si eu sa nu ard?" ..

------------
Si alta problema pe care ati punctat-o fff bine...e cea cu instructiunile care in cazul credintei nu exista.

Exact asta i-am spus si eu profei de filosofie in cls 12 cand m-a ascultat intr-o zi.Ca pentru citit exista alfabetul..la matematica, istorie etc exista manuale..Dar pentru viata si pentru a fi bun nu exista nicio carte care sa te invete ce decizii sa iei, reteta pentru a ajunge la Dumnezeu etc.

Totusi dupa atatia ani de atunci cred ca nu suntem chiar lasati de izbeliste.Dupa cls 12 am avut timp sa cercetez ce exista scris despre Dumnezeu (eu nici nu stiam ce sunt sfintii cu adevarat, credeam ca sunt doar niste oameni care au facut fapte bune, n-au avut pacate si s-au rugat, n-am stiut ca il pot intalnit pe Dumnezeu din viata asta) si am descoperit scrierile sfintilor parinti in care sunt o gramada de instructiuni pentru cele mai variate cazuri.

Iar preotii intr-adevar n-au timp pt ca n-au chef, nu stiu sau unii chiar lucreaza si in alte locuri decat la biserica (in domeniul juridic, in presa etc). Dar eu personal am vorbit si cate o ora cu un preot, de mai multe ori..si stiu biserici din Bucuresti unde spovedaniile tin si dupa 12 noaptea tocmai pentru a avea timp sa se ocupe de credinciosi.

Deci daca vreti sa cautati, veti gasi un astfel de preot.

"Si stam cu frica in suflet: vai, o fi pacat ce fac. Ni se insufla permanent ca totul este pacat pe lumea asta.
Si ne straduim sa facem cat mai bine. Si stam cu frica.
Fiindca este multa frica in credinta, frica aceea de necunoscut, de a nu face pacatul in mod voit, de a nu stii cum e mai bine sa faci si etc.
Si este presiune, sunt cerinte. Cine nu are de la natura niste capacitati simte frica si presiune si obligatie. Altii simt numai placere si usor.
O fi asa. "

:)) Cine simte numai placere si usor sigur nu e pe drumul cel bun. Chiar si maica domnului, cea pururea fericita cum se spune, cred ca a avut inima stransa de durere cand l-a vazut pe Iisus pe cruce si nu i-a fost usor sa vada cum chiar Dumnezeu e scuipat si batut in cuie .

Sa nu mai zic de Iisus, care Dumnezeu fiind a fost cum spune Isaia "om al durerilor si care cunoaste suferinta"...

Imi spunea parintele duhovnic din copilarie ca frica este de la diavol. Frica si grijile sunt de la diavol.

Alt sfant parinte spunea ca "daca voia lui Dumnezeu este sa ma duc in iad, atunci in iad sa ma duc".

Nu aveti de ce sa va faceti griji, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. Cred ca singura situatie grava, pe care am trait-o si eu , am lasat-o in trecut si totusi nu deznadajduiesc...este aceea in care pe deplin liber fiind, ai in fata pacatul , stii ca e pacat, si il alegi din placere.

In rest, cred ca sunteti pe un drum bun, pt ca "frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii". Si nu, normal ca un totul este pacat...dupa parerea mea nici macar uitatul la telenovele tolanit intr-un pat, desi nu e nici semn de sfintenie.