Predica de azi

[glykys]

Astazi la predica, pe langa tema recunostintei floare rare referitoare la pilda celor zece leprosi, s-a evidentiat faptul ca suferinta uneste si solidarizeaza. Cei noua iudei se aflau in grup cu un samarinean. E adevarat ca in fata Domnului nu mai e nici iudeu, nici elin, dar iata ca nici in fata leprei si a suferintei nu mai e nici iudeu, nici samarinean, sunt numai oameni hidosi si bolnavi. Asa suntem si noi in fata Domnului, chiar daca ranile noastre nu sunt vizibile....

O alta idee pe care am apreciat-o este faptul ca atunci cand facem un bine, sa nu o facem in vederea unei rasplati sau cu gandul la recunostinta, ci, dimpotriva: pe principiul nicio fapta buna nu ramane nepedepsita, sa ne asteptam chiar sa primim cele rele, fara vreo parere de rau pentru fapta cea buna. Asa se ajunge la asemanarea cu Hristos. Iubirea este dorinta de a ajuta pe cineva dezinteresat, fara a se astepta la nicio rasplata.

S-a vorbit si despre bucuria de a vedea zilnic lumina soarelui, de a ne misca in voie, de a avea toate membrele intregi, de a avea sanatate, familie si prieteni in jur si despre multumirea pe care i-o datoram Domnului pentru toate darurile sale, mai mult sau mai putin constientizate...


Eu una cred insa ca aceste idei se concretizeaza cel mai bine in acatistul de multumire "Slava lui Dumnezeu pentru toate":

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ate-67068.html

[fallen]

Eu una n-am prea fost lamurita de unele aspecte.
In primul rand daca ma chinuie un diavol, oare pot sascap de el doar cu "firmiturile care cad de la masa stapanilor?". Adica cum ar fi in zilele noastre, daca stau la poarta bisericii cu cersetorii e de ajuns sa ma mantuiesc? Va spun eu ca si daca stau la toata slujba, diavolul care ma chinuie (si pe care se spune ca toti l-am avea) de-abia asteapta sa ma "pedepseasca " ca am incercat sa-l insel, sa ma lepad de el. Doar daca merg la sf. maslu de mai multe ori ma lasa in pace pt o vreme. Probabil ca sa scap definitiv as avea nevoie de toate sfintele taine, dar se pare ca desi se spune ca Hristos a vrut sa schimbe ideea din vechime ca nu neaparat prin dgma ne mantuim, ci prin dragoste si credinta, nu e nici astazi o diferenta prea mare. Astazi, majoritatea lumii crede ca bisericile, cel putin cele traditionale, comit niste abuzuri, niste blasfemii cand sustin ca numai prin intermediul preotilor ne putem mantui, ca ei au primit cheile imparatiei cerurilor, si ca oricine crede in Dumnezeu se poate mantui pe cont propriu. Si aceasta credinta e oarecum sustinuta si de ce s-a intamplat azi cu cananeanca, care nu facea parte din nici o biserica. Pe de alta parte, desi nu mi s-a inoculat dogma in cap de cand eram copil, eu totusi am ramas cu teama ca fara "sfintele taine" nu mi se vor ierta pacatele. Insa dogmele de azi care poate nu-s asa aspre ca in VT, totusi fac destul de dificil accesul la Sfintele taine, mai ales la sfanta impartasanie (sa nu maninci, sa nu bei apa, sa nu ai relatiui intime, etc).
Ddeci in concluzie ne putem mantui numai daca respectam toate dogmele?

[adam000]

În prealabil postat de fallen

Ddeci in concluzie ne putem mantui numai daca respectam toate dogmele?

Numai daca, si inca ceva pe deasupra: insasi trairea cu Dumnezeu - cum spunea Sf Ap Pavel in Epistola catre Galateni: 2: 20

[fallen]

Pai si cei caree nu sunt ortodocsi sau catolici? "Cainii" cum au fost numiti chiar de Insusi Mantuitorul?
E adevarat ca Dumnezeu iubeste toate fapturile Lui, dar probabil de la cei carora nu le-a fost cunoscuta "legea" nu are pretentii de ascultare. Poate mai rau e de cei care o cunosc si nu o respecta, sau chiar o reneaga

În prealabil postat de fallen

Eu una n-am prea fost lamurita de unele aspecte.
In primul rand daca ma chinuie un diavol, oare pot sascap de el doar cu "firmiturile care cad de la masa stapanilor?". Adica cum ar fi in zilele noastre, daca stau la poarta bisericii cu cersetorii e de ajuns sa ma mantuiesc? Va spun eu ca si daca stau la toata slujba, diavolul care ma chinuie (si pe care se spune ca toti l-am avea) de-abia asteapta sa ma "pedepseasca " ca am incercat sa-l insel, sa ma lepad de el. Doar daca merg la sf. maslu de mai multe ori ma lasa in pace pt o vreme. Probabil ca sa scap definitiv as avea nevoie de toate sfintele taine, dar se pare ca desi se spune ca Hristos a vrut sa schimbe ideea din vechime ca nu neaparat prin dgma ne mantuim, ci prin dragoste si credinta, nu e nici astazi o diferenta prea mare. Astazi, majoritatea lumii crede ca bisericile, cel putin cele traditionale, comit niste abuzuri, niste blasfemii cand sustin ca numai prin intermediul preotilor ne putem mantui, ca ei au primit cheile imparatiei cerurilor, si ca oricine crede in Dumnezeu se poate mantui pe cont propriu. Si aceasta credinta e oarecum sustinuta si de ce s-a intamplat azi cu cananeanca, care nu facea parte din nici o biserica. Pe de alta parte, desi nu mi s-a inoculat dogma in cap de cand eram copil, eu totusi am ramas cu teama ca fara "sfintele taine" nu mi se vor ierta pacatele. Insa dogmele de azi care poate nu-s asa aspre ca in VT, totusi fac destul de dificil accesul la Sfintele taine, mai ales la sfanta impartasanie (sa nu maninci, sa nu bei apa, sa nu ai relatiui intime, etc).
Ddeci in concluzie ne putem mantui numai daca respectam toate dogmele?

Ce nu e cu putinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu. Acesta era răspunsul, într-o Evanghelie, la întrebarea "Atunci cine poate să se mântuiască?"
Noi trebuie să ne facem partea noastră, adică să ne străduim să îndeplinim cuvântul lui Dumnezeu. Asta era înţelegerea mea.
Referitor la dogme, eu înţeleg prin acest termen ceva mai mult decât nişte reguli, ele sunt învăţăturile fundamentale ale Bisericii - de fapt am căutat şi în dicţionar, şi am găsit definiţia dogmei ca fiind un adevăr fundamental, revelat de Dumnezeu şi formulat de Bisierică, prin ajutorul Sfântului Duh, care a luminat pe profeţi şi pe Sfinţii Părinţi care, în Sinoadele Ecumenice, au formulat dogmele.
Tot în dicţionar am găsit că fără cunoaşterea dogmelor şi fără fapte bune nu e posibilă mântuirea. La cunoaşterea dogmelor sunt deficitară :-( Cel puţin ştiu Crezul, cred însă că ar trebui să reflectez mai mult asupra adevărurilor pe care le conţine.
Mie mi se pare dificil, pentru o persoană care nu studiază teologia, să cunoască dogmele. Evident, trebuie bunăvoinţă, dar şi timp şi deschiderea necesară. Dar oamenii simpli, să zicem de la ţară, ca să fie un exemplu mai clar, cât de mult cunosc dogma/ dogmele? Au ei mai puţine şanse la mântuire?

Ce-a fost până acum, a fost. Dar, întrucât am ajuns să-mi pun aceste întrebări, cred că trebuie să mă apuc de studiat. Nu ştiu dacă mi se mai iartă "necunoaşterea"...

[fallen]

Poate celor care nu cunosc dogma le ramane "al 8-lea sacrament" - sfanta ignoranta.