Postul negru

[vsovivivi]

Postu' negru fără rugăciune e bun dar are aripile frânte, căci nu duce la milă ci la lăudăroşenie şi la mulţumirea de sine care se felicită mereu căci îşi rememorează şi-şi înfloreşte succesele.

Dacă posteşti şi te şi rogi ca să te vadă şi să te ştie lumea că posteşti atunci te surpi, te păcăleşti şi te amăgeşti singur fără să-ţi dai seama punându-ţi nădejdea în tine.

Postul negru trebuie să fie permanent şi permanent ascuns şi permanent amestecat cu puţină rugăciune şi cu gândul la Dumnezeu ca să curgă mila prin tine. Şi el trebuie rânduit pentru că lupu' stă la pândă şi aşteaptă prilejul când eşti mai dispus a primi mita cu fetiţe şi mâncare spre trădare şi răzbunare, deci lupu' aşteaptă prilejul să se lepede de Dumnezeu cât ai clipi, când priveşti cu coada ochiului sau lateral şi nu direct adică din ascuns.

Ritmul trebuie să fie aşa:
LMiV-post negru şi de dulce, adică să uiţi de grija lumii care se gândeşte la tine.
Ma,J,S,D-dezlegări la dulce când nu e post şi maxim două mese pe zi după ora 12-15 şi după 20, iar când e post, o singură masă după ora 15. În sărbători sunt dezlegări la undelemn, vin, peşte.

Principală în post e privegherea, adică să veghezi să nu te scoţi mereu în evidenţă ca primul în toate... să nu râvneşti la..!

Dar unii poate că ştiţi mai bine 'care este postul şi rugăciunea care îmi place Mie'.