Harul

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Voi incerca sa reamintesc un scurt moment, poate unic in experienta mea de viata, despre care cred ca are o posibila legatura cu citatul preferat si evidentiat mai sus.
Am ezitat s-o fac, insa cred ca anumite lucruri din experienta personala trebuie spuse, uneori. Asa incat imi fac curaj si, cu nadejdea ca spun un lucru cuviincios si bineplacut Domnului, voi relata pe scurt intamplarea traita.

Aceasta ezitare de a spune celorlalti nu este pentru ca nu e bine sa spunem si celorlalti semeni experientele proprii ci vine din faptul ca fiind nevrednici de Duhul Sfant si pacatosi, Il risipim si ne risipim. Pentru ca nu suntem la masura monahilor si marilor nostrii duhovnici care pot spune tuturor simtirile, fara sa scada din Har.
Cu noi cred ca Dumnezeu de fapt face pedagogie, pentru ca ne arata ce pierdem daca nu ne nevoim si daca nu luptam sa traim in comuniune cu El. Este cu adevarat spus ca cine simte odata Duhul Sfant apoi mereu tanjeste dupa El.
Nevrednici si pacatosi am primit mila Domnului ca astfel sa nu mai uitam niciodata de Dumnezeu si sa plangem dupa El mereu.
Asta este. Nevrednici si pacatosi. Si cred ca cei mai nevrednici pentru ca a fost nevoie de astfel de pedagogie ca sa ne tinem cu nadejde pe cale cand sunt atat de multi oameni care nu au primit aceasta pedagogie si sunt credinciosi si buni nevoitori, mai buni ca noi.