O poveste care sa ne dea de gandit!

[Camy93]

dragii mei, va multumesc din suflet ca imi acordati putin de timp si imi cititi mesajele. sunt in lacrimi acum, mama nu ma scoate din cuvinte urate, imi spune ca sunt asa si asa, ca am distrus-o, ca ce rost mai are sa traiasca, ca sunt o nenorocita si o egoista... incerc sa fiu tare. desi sunt posturi, tot ce mi-ati scris imi da putere, speranta. ea in acest moment ma uraste complet, sau cel putin asa lasa impresia. imi zice ca sunt o boa*fa, o egoista, o nenorocita iar de prietenul meu spune ca doreste sa dea cancerul in el.
am facut o greseala enorma si regretam, cerem doar iertare si primim numai cuvinte grele si vorbe urate in schimb
ati fost mai mult alaturi de mine decat oricine altcineva. presupun ca nu mai are rost sa mentionez ca prietenul meu e sfasiat, pe furis imi lasa trandafiri la usa cu "zambeste, cel de sus te iubeste", doar ca sa imi fie alaturi, de departe...
e greu, dragii mei, am ochii inlacrimati...