Cand l-ati descoperit pe Iisus?

[Mosh-Neagu]

Cand L-am descoperit eu pe Iisus? NICIODATA!
Cand m-a descoperit El pe mine? Nu stiu!
Desi nu eu L-am descoperit, eu ma fac vinovat ca m-am ratacit de El si ca, orice-ar fi, nu fac cele placute Lui!...
Cat sunt de dese intalnirile cu El? Pai, inafara de sfintele liturghii, unde, de voie - de nevoie sunt laolalta cu ceilalti, nu ca as fi eu un privilegiat anume, nu stiu daca rugaciunile mele ajung mai sus de sfintele icoane, sau poate uneori nici pana acolo!... Cateodata imi place sa cred ca "ma vede", dar daca ar fi asa, as deveni mai smerit, mai constient de propriile pacate, mai putin mandru!... Dar, atat timp cat inca mai vad la aproapele meu pacate mai mari decat ale mele, ma tem ca sunt intr-o mare inselare!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cand L-am descoperit eu pe Iisus? NICIODATA!
Cand m-a descoperit El pe mine? Nu stiu!
Desi nu eu L-am descoperit, eu ma fac vinovat ca m-am ratacit de El si ca, orice-ar fi, nu fac cele placute Lui!...
Cat sunt de dese intalnirile cu El? Pai, inafara de sfintele liturghii, unde, de voie - de nevoie sunt laolalta cu ceilalti, nu ca as fi eu un privilegiat anume, nu stiu daca rugaciunile mele ajung mai sus de sfintele icoane, sau poate uneori nici pana acolo!... Cateodata imi place sa cred ca "ma vede", dar daca ar fi asa, as deveni mai smerit, mai constient de propriile pacate, mai putin mandru!... Dar, atat timp cat inca mai vad la aproapele meu pacate mai mari decat ale mele, ma tem ca sunt intr-o mare inselare!

Mult adevar ai scris aici , caci una este dorirea in a-L cunoaste pe Dumnezeu , si alta este cunoasterea lui Dumnezeu . Stiu ca-l iubesti mult pe Sfantul Siluan , si chiar nu stiu de ce ai scos din semnatura ta frumoasele sale invataturi , dar ma intreb daca Sfantului Siluan i-au trebuit zeci de ani ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu , ce sansa avem noi in a-L cunoaste cu adevarat ? Una e iluzia cunoasterii lui Dumnezeu , si alta e Cunoasterea Adevarata a lui Dumnezeu . Pe ce treapta ne aflam noi fata de acesti mari nevoitori , sau poate nu ne aflam pe nici o treapta , doar visam , speram si cam atat .
Iata un mic fragment dintr o invatatura ( o vorba ) a Sfantului Siluan :
" Cel ce a dobândit în inima sa dragostea lui Dumnezeu, mişcat de această dragoste, săvârşeşte faptele sale din porniri care aproximează voia lui Dumnezeu; este, însă, vorba doar de o aproximare şi nu de desăvâr-şire. Faptul de a nu putea ajunge la plinirea desăvârşirii duce la nevoia absolută pentru toţi a unei neântrerupte comuni-cări cu Dumnezeu prin rugăciune pentru călăuzire şi ajutor. Omul nu ajunge nu numai la desăvârşirea dragostei, dar nici la desăvârşirea cunoaşterii. O faptă ce izvorăşte, cum s-ar părea, din cea mai bună pornire, adesea poate avea consecinţe nedorite, ba chiar rele. Iar aceasta pentru că mijloacele sau chipul înfăptuirii erau rele sau pur şi simplu greşite în situaţia dată. Adesea auzim pe câte cineva îndreptăţindu-se cu buna intenţie avută, dar aceasta nu este destul. Viaţa omenească este plină de astfel de greşeli. Iată pentru ce cel care iubeşte pe Dumnezeu todeauna caută îndrumare de Sus ciulind necontenit urechea sa lăuntrică spre a auzi glasul lui Dumnezeu."

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Stiu ca-l iubesti mult pe Sfantul Siluan , si chiar nu stiu de ce ai scos din semnatura ta frumoasele sale invataturi , dar ma intreb daca Sfantului Siluan i-au trebuit zeci de ani ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu , ce sansa avem noi in a-L cunoaste cu adevarat ? Una e iluzia cunoasterii lui Dumnezeu , si alta e Cunoasterea Adevarata a lui Dumnezeu . Pe ce treapta ne aflam noi fata de acesti mari nevoitori , sau poate nu ne aflam pe nici o treapta , doar visam , speram si cam atat.

E adevarat ca am schimbat "semnatura" prin care faceam trimitere la invataturile Sf Siluan... Intre timp a oranduit Dumnezeu sa gasesc invataturi deosebit de folositoare si la alti sfinti parinti, si parca evidentiindu-l doar pe Sf. Siluan, i-as nedreptati pe ceilalti... Pana la urma am constatat ca toti sfintii parinti ne indeamna la fel: sa-i iubim pe vrajmasii nostri. Acest lucru, din cate observ si la altii nu doar la mine, mi se pare cel mai greu examen al ortodoxiei. Daca suntem capabili sa ne rugam pentru cel ce ne tulbura si ne face zile fripte, inseamna ca Mantuitorul nu degeaba s-a rastignit pe Cruce, iar noi am inteles si am trecut testul smereniei! Daca insa continuam sa ne luam de guler cu fiecare-n parte, daca mai aruncam cate o ironie (de indreptare "cica"!...), daca ne razvratim si lovim cu pumnul in masa, IMPUNAND... ortodoxia (vai! ce jalnic suna: "impunerea ortodoxiei), oare unde mai este gandul nostru de rugaciune pentru vrajmasi?... De aceea, frate Cristian, am indraznit sa ma rezum in semnatura mea, doar la ceea ce e esential in sfanta ortodoxie: Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat; este o porunca! Mi-e greu sa mi-o insusesc "peste noapte", dar poate vazand-o atat de des sub ochii mei, macar sa ma apropii suficient incat sa faca restul, bunul Dumnezeu, pentru mine!
Facand un lucru atat de greu, dar atat de simplu in sinea lui, atunci avem sansa sa-L cunoastem pe Dumnezeul din noi. Cred ca de fapt asta e esenta ortodoxiei in mod special!

[cristiboss56]

Of , frate Culai , nu asta-i esenta ORTODOXIEI , ci INIMA INFRANTA si SMERITA , dobandirea SMERENIEI , prin care pazim TOATE PORUNCILE , nu una sau doua , si prin asta Dumnezeu ne va iubi si nu ne va urgisi in veacul veacului .
Inima infranta si smerita , n-o sa vada niciodata vrajmasi in juru-i , nu va fi deranjata de orice semn de punctuatie , de orice contrazicere , de orice cuvant , nu are cum sa vada vrajmasie , cearta si ura in jurul ei !
iNIMA INFRANTA SI SMERITA , naste iubire continua , pace , intelegere , iertare si se fereste de minciuna , desfranare , clevetire , trufie , marire , de slava desarta , si toate poruncile le implineste , nu una sau doua , caci degeaba-ti iubesti vrajmasii , si curvasaresti cu sufletul si trupul , si te maresti cu cele dobandite .
Iubirea de vrajmasi o intalnim mai in toate religile lumii , pe cand SMERENIA este esenta credintei noastre , si odata dobandita toate cele rele dispar precum ceata . Nu suntem smeriti , fratele meu drag , sarim etape importante in desavarsirea noastra , si de multe ori durerile noastre la adresa celor din jurul nostru sunt oglinda noastra , a felului nostru de a fi . E o vorba romaneasca , ca hotu striga hotu , asa si noi vorbim de iubire , iertare , si le propovaduim cu-nversunare , tocma ca nu le avem , nu le cunoastem , lucram opusul lor , si atunci cerem altora ceea ce noi nu avem . Lipsa de smerenie pe toate le ucide , te rog sa ma crezi , si o inima care nu stie sa se infranga si sa se smereasca , nu va avea in veci iubire , fie ea si de vrajmasi . Toate poruncile , nu una , sau doua trebuie pazite , caci altfel sansele noastre sunt minime , ne furam singuri caciula , fratele meu !
Repet , esenta Ortodioxiei este SMERENIA , adica INIMA INFRANTA si SMERITA , iar cel care crede ca un astfel de om exista pe un forum , fie el si "ortodox" se inseala , caci smerenia nu are legatura in general cu internetul , dar mai cu seama cu forumul asta sau oricare altul ! Ne asumam acest risc fiecare in parte , dar te implor sa ma crezi ca esenta Ortodoxiei este INIMA INFRANTA SI SMERITA , din care rezulta pazirea tuturor poruncilor si cunoasterea reala a lui Dumnezeu !
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu , sa nu zabovim prea mult pe aici , eu deja am "depasit norma ", si sa ne ocupam cu seriozitate de pocainta noastra , lasand teoriile si maririle noastre , si lucrand practic la indreptarea noastra , pana atunci figuram doar in statistici ortodocsi !
Din tot sufletul iti doresc sa reusesti ce eu nu am reusit pana acum , din tot sufletul iti doresc . . . !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

esenta Ortodoxiei este INIMA INFRANTA SI SMERITA , din care rezulta pazirea tuturor poruncilor si cunoasterea reala a lui Dumnezeu !

As vrea sa pot sa nu te contrazic, iar daca o fac, imi cer iertare, fiindca nu din orgoliu se intampla acest lucru, ci din dorinta de a ne folosi.
Teoretic, tu ai dreptate, dar la cei de genul noastru, ma tem ca nu merge deloc. Ce sa ma convinga pe mine sa ma smeresc, Cristiane, sfaturile userilor crestini? Predicile preotului, de dupa sfintele liturghii? Sau poate Psalmul 50?... Asta este apa de ploaie, pentru cei ca noi... Nu ne invatam minte ca suntem indaradnici pur si simplu.
Iar ca sa intelegi rationamentul meu, o sa-ti dau un exemplu extrem de simplu. Pe fiecare pachet de tigari scrie mare: "Tutunul dauneaza grav sanatatii!". Cu toate astea, fumatorul isi vede de viciul lui, desi stie ca nu-i bine ce face. Am la Sf Gheorghe un cumnat cu care am incercat in fel si chip sa-l determin sa renunte la fumat. Fara succes insa! Acum este internat in spital intr-o stare foarte grava. Spunea ca daca scapa cu bine, nu mai pune in viata lui gura pe tigari!
Vezi tu, Cristiane, cum e cu smerenia la care suntem sfatuiti sa purcedem, si PORUNCA pe care ne-o da Dumnezeu, sa ne iubim vrajmasii? Noi, oamenii, dotati cu ratiune si plini de desteptaciune paranoica, nu ascultam de sfatul nimanui, fie El si Dumnezeu! Un sfat e un sfat, si-atat! Adica, mai merge si dupa capu' nostru. Dar cand e PORUNCA, scuza-ma, nene, nu mai e loc de-ntors. Rationamentul meu este simplu: atunci cand scriu un mesaj, trebuie sa-mi dau cum pot silinta sa nu intru in conflict cu propria semnatura. Ma silesc sa inteleg pe fiecare-n parte, chiar daca nu de putine ori, unele mesaje contin aluzii ostentative... Oare facand zilnic efortul de a intelege si de a-i ingadui oricui sa spuna orice la adresa mea, fara sa ma tulbur (prea tare, sau pentru mult timp), oare nu asta inseamna lupta cu propria mandrie? nu cumva asta este smerenia de care vorbesti tu? Ca sa vorbesc de smerenie, fara sa-mi iubesc vrajmasul, este ca si cum as merge la padure fara topor! Ori, dupa parerea mea, smerenia n-o poti accepta in sufletul tau dupa ce ai auzit "Sfatul Inteleptilor". Pentru asta iti trebuie ascultare oarba, iar la noi... fara "porunca" nu merge!!!
Tu poti sa ma sfatuiesti pe mine de mii de ori pe zi! In trufia mea, poate de vad un inselat. Eu pot sa te sfatuiesc de mii de ori pe zi. In orgoliul tau, stii bine ca sunt un inselat! Avand in vedere cele doua exemple, valabile pentru oricine de pe acest forum, cine va iesi castigat, frate Cristian? Tu oricum nu asculti de sfatul meu, eu oricum nu ascult de sfatul tau si tot asa, nu ne mai smerim in vecii vecilor! Dar, o solutie tot ne da Dumnezeu, care nu-si pune mintea cu slabiciunile noastre. Mie mi-a dat aceasta varianta, poate tie ti-a dat (sau iti va da) alta! Pana la urma nu ne lasa, iar pentru asta ar trebui sa-I fim mult recunoscatori.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ce sa ma convinga pe mine sa ma smeresc, Cristiane, sfaturile userilor crestini? Predicile preotului, de dupa sfintele liturghii? Sau poate Psalmul 50?... Asta este apa de ploaie, pentru cei ca noi... Nu ne invatam minte ca suntem indaradnici pur si simplu.

Dacă-mi îngăduiți să mă amestec și eu în vorba voastră: Cu adevărat sfaturile nu prea ajută ca să ne smerim. Că nu ne putem smeri cu de la noi putere. Ne ajută, însă, Domnul, să o facem, dar tot dacă vrem: ne dă (binecuvântate) necazuri, dureri, prilejuri de răbdare - a nedreptăților, a ocărilor. Ne dă, cu alte cuvinte, Crucea Sa. Sau, mai bine spus, ne îndeamnă doar să ne-o purtăm pe a noastră. Fără Cruce nu putem să ne smerim. Dar ne-am obișnuit tare mult să fugim de ea, să o evităm prin orice mijloace. Și atunci, cum ne vom mântui?
Și iată, cred că tot ce e binecuvântat în lumea asta trebuie să poarte semnul crucii: monahii după cruce aleargă, mirenii trebuie să înțeleagă căsătoria ca pe o cruce; munca este cruce; facerea de bine de asemenea.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

As vrea sa pot sa nu te contrazic, iar daca o fac, imi cer iertare, fiindca nu din orgoliu se intampla acest lucru, ci din dorinta de a ne folosi.

Nu orice contrazicere este suparatoare sau daunatoare ! Avem nevoie de aceste dialoguri , si sa dea Bunul Dumnezeu ca numai astfel sa se dialogheze pe acest spatiu virtual , pe acest forum .
Iti multumesc pentru cuvantul tau si pentru rabdarea de a ma citi .
Doamne ajuta !

[iustin10]

În prealabil postat de cristiboss56

Iubirea de vrajmasi o intalnim mai in toate religile lumii ,!

Intrebarea mea nu vrea sa te contrazica . Dar in ce religii mai intalnim 'iubirea de vrasmasi"?
Esenta celorlalte religii imi pare a fi mai degraba :ochi pentru ochi dinte pentru dinte. Adica sa ne fie bine noua si la ai nostril . Iar ceilalti ... sa nu ne tulbure

Eu cred ca iubirea de vrajmasi e o chestie total noua adusa de crestinism ,si depaseste firea umana ,care lasata singura,nu ar fi fost in stare sa emita o asemenea invatatura.
Este o invatatura dumnezeiasca a singurului Dumnezeu adevarat , graita noua prin Fiul Sau.

Si intradevar este foarte greu de implinit aceasta porunca ,dovada ca este intradevar o porunca dumnezeiasca in lupta cu patima noastra ,careia deseori ii subestimam puterea

Ca sa implinim o asemena porunca,asa cum ni se precizeaza si in Noul Testament, e nevoie sa ne curatim sufletul,si aici se face legatura cu cele subliniate de tine :adica,ca ne este necesara o inima infrinta si smerita
Cuvantul nu se exclude cu inima ci se completeaza . Fara cuvant nu se poate ,iar cuvantul fara inima e mort

[iustin10]

Prima intalnire cu credinta in Dumnezeu a fost auzind sau vazand pe altii . Aceasta m-a facut curios sa vad ce scrie in Biblie.
Desi,si inainte de asta, mai eram dus la Biserica ,mi se parea ceva infricosator , si neinteles.
Nu intelegeam nimic, dar nici nu ma intrebam ce se face acolo
De abia cand am inceput sa imi arunc eu insumi ochii prin Biblie,am ramas fascinat.
Deci la mine,intalnirea cu Dumnezeu s-a produs prin Cuvant
De abia apoi,am inceput sa inteleg si sa accept Biserica.
Iar dintre cuvinte , cel mai mult m-a fermecat Predica de pe munte.Noroc ca era situate la inceputul evangheliei :)
Atata dragoste intense razbatea de acolo,si atata dezvaluire simpla a lui Dumnezeu ,incat am exclamat si eu uimit ca eevrei " Omul acesta vorbeste ca Unul care are putere !"
Parca ma intalneam cu mine insumi, si cu Dumnezeul cel simplu si adevarat

[Mihnea Dragomir]

Eu L-am descoperit pe Dumnezeu si L-am descoperit pe Isus la date diferite. Spun asta, ca sa arat ca am inceput prin a fi, cum se spune "teist". Ecuatia fundamentala "Dumnezeu este Isus", fara de care cineva nu poate decat adera la o religie a filozofilor, iar nu la Religia Vietii, mie mi-a fost ascunsa ani de zile. Desigur, din cauza solzilor de pe ochi si a induratiei inimii.
Mai in detaliu am vorbit despre asta in acest mai vechi articol.