Teologia ortodoxa (patristica, academica) si stiinta (paradigma stiintifica actuala)

Iartă-mă, Cătălin, poate nu te înțeleg suficient, însă nici tu nu ești atent la ceea ce scriu și te lupți cu propriile tale plăsmuiri. Pentru că ai obiceiul să atribui interlocutorului concepții sau cuvinte pe care nu le-a spus. Dacă unul vorbește de deschidere, tu recunoști imediat acolo o influență protestantă, pe care o descrii, iar apoi i-o atribui. Asta ai făcut mai sus, întrucât eu n-am spus că e de ajuns să crezi în Iisus și că ereziile nu contează. Tocmai pentru a nu cădea într-o astfel de eroare am scris în mesajul precedent de necesitatea învățăturii drepte, în Biserică.

Poate că și eu fac la fel ca tine, socotindu-te reprezentantul „ortodoxiei închise”.
Nu o dată m-ai întrebat de catehizare, și ți-am răspuns. Sigur că am fost catehizat, nu doar înainte de botez (mai puțin), ci și mulți ani după aceea, pentru că sunt aproape 20 de ani de când trăiesc în Biserica Ortodoxă, de când mă hrănesc cu predicile ei, de când îi citesc învățătura. Cu toate astea, mărturisesc că mai am mult de învățat. Însă consider că nu am contrazis, prin ceea ce am scris, învățătura dogmatică a Bisericii. Mă străduiesc, în orice caz, să n-o fac, pentru că respect din inimă adevărurile pe care le-au formulat atât de bine Sfinții Părinți.

Deci dacă tu consideri că mă abat, te rog să-mi arăți unde, ca să mă îndrept. Repet, la dogmă mă refer.

În esență, cred că viziunea mea diferă de a ta într-un punct care nu este precizat printr-o dogmă. Prin canoane se poate să fie, și dacă vrei să constați că nu sunt prea riguros în ce privește canoanele, o să-ți dau dreptate. Însă și aici mă sprijin pe Părinți și teologi care sunt mai puțin riguroși. Pentru că sunt de părere că trebuie mult discernământ în aplicarea lor, după cum se știe, uneori cu acrivie, alteori cu iconomie. Și nu eu le aplic, repet, ci doar ader la modul lor de a interpreta.

Simt nevoia unei discuții mai lungi cu tine, și poate mai lămuritoare, pentru că mi se pare că este posibilă o comunicare între noi, dar, din păcate, stau prost cu timpul, nu găsesc niciodată destul.