Ce este moartea(exista sau nu)

Că avansează este bine, însă nu vor fi niciodată suficiente teoriile științifice, atâta vreme cât se vor ocupa doar de palpabil. Pentru că lumea asta supusă simțurilor și cognoscibilă prin ele este insuficientă nevoii noastre de sens.

Iar nevoia de sens există, cred eu, pentru că sensul există.

Și dacă toate trec și merg de la o alcătuire la un moment dat uimitoare către descompunere și neant, atunci cum am putea găsi sens în asta?

Dacă ajungi la întrebarea asta, intri într-o stare de receptivitate, îți ridici antenele, deschizi urechile, îți speli ochii și, căutând, vei afla, pentru că răspunsurile sunt date și abia așteaptă să fie cunoscute.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de N.Priceputu

nu vor fi niciodată suficiente teoriile științifice, atâta vreme cât se vor ocupa doar de palpabil.

Din fericire, dintotdeauna in istoria stiintei, contrar a ce afirma majoritatea celor care se cred imbisericiti, teoriile stiintifice avanseaza permanent in impalpabil. Ceea ce se studiaza in stiinta sunt legile. Iar legile sunt impalpabile. Abstracte, universale, generale.
Oamenii de stiinta fac o teologie mult mai serioasa decat majoritatea asazisilor credinciosi.
Din pacate ei nu stiu ca fac asta - teologie. Multi insa si-au dat deja seama ca studiaza creatia lui Dumnezeu Care Se vrea cunoscut, mai intai prin efectele prezentei Sale in Creatie.

Problema este a atribuirii: unii atribuie totul acestui zeu ciudat care este Natura. Altii, cei credinciosi, adica oamenii lucizi, atribuie lui Dumnezeu paternitatea si interventia permanenta care sustine viata, Cosmosul, totul....

Mai este inca o deosebire: unii sunt imbatati de cunostintele lor si se petrece un ciudat proces de innebunire a lor, simtindu.se mici dumnezei. Altii dimpotriva, multumesc Domnului pentru partasia la cunoastere si se fac tot mai mici, mai smeriti inaintea minunilor Creatiei. Cu totul recunoscatori si ...fericiti.