|
|
|
|
|
|
|
#1
05.02.2013, 19:47:34
|
||||
|
||||
__________________
,,Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur și simplu, varsă-ți inima ta în fața Lui." Pr Sofronie Saharov 
|
|
#2
05.02.2013, 20:23:07
|
||||
|
||||
|
Michelangelo, Sonete
Pe cât mi-s dragi, pe-atât mă înfioară Pe cât mi-s dragi, pe-atât mă înfioară Acele gânduri care vin temute Cerându-mi seama zilelor trecute Ce niciodată nu se mai repară. Dragi, ca înaintea morții îmi spun iară Că trecere sunt stările plăcute, Și la triste, la vârstnici, cum știut e, Păcatelor iertarea este rară. Nu-i mult, când e promisiunea-Ți lege, Să cred că de-mi întârzie căința Tu tot mă ierți, o, Doamne, din iubire? Dar totuși, jertfa-Ți lasă-a se înțelege: Cum nesfârșită fost-a suferința, Și darurile-Ți sunt la nesfârșire. Tot timpul hărăzit spre rugăciune Tot timpul hărăzit spre rugăciune Mi l-a furat iluzia lumeasca, Păcătuiam sub dragostea cerească, Mai mult ca fără ea, cum nu pot spune. Ce-a dus pe alții la înțelepciune Pe mine-a izbutit să mă orbească Și nu mai sper, dar prinde-un dor să crească: Amorul propriu de a-mi-l răpune. Spre cer, redu-mi la jumătate calea, Darși în cea de-adouajumătate, Dă-mi, te rog, o mână salvatoare. Fă să urăsc ce-i place lumii, valea Cu frumuseți de oameni adorate, Să-mi știu din viață viața viitoare. Nu-i lucru în micime să-l întreacă Nu-i lucru în micime să-l întreacă Pe cel ce sunt eu.Doamne, fără Tine! De aceea-Ți cer puterile-mi puține, O, dor al meu, iertare, și se-apleacă! Îngăduie prin viața mea să treacă Acel lanț tare, aducând cu sine Cerescul dar,credința, care-n mine, Prin vina mea, e slabă și săracă. MAi mare îmi va fi pe cât mai rar îmi e Al darurilor dar și mare fi-va PE cât lipsindu-i, lumea n-are pace. Cum larg ai fost cu sângele Tău, care Va fi temeiul jertfei, milostiva, Cât nu-mi dai cheia cerul spre a-l desface? (trad. C.D. Zeletin)
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|
|
#3
05.02.2013, 20:54:02
|
|||
|
|||
|
Frumoase sonetele lui Michelangelo.
Poate ar fi bine sa amintim si de noua talmacire a Divinei Comedii de Dante Aligheri, in traducerea lui Razvan Codrescu. Si un scurt fragment din poezia Invierea de Daniel Turcea: ''Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ale Cãrui urme se vãd pe plaja stelelor La tãrmul lui Dumnezeu A venit într-un grãunte si acolo între pustiul mic si pustiul apei sub mãslini a fost rãstignit. Lumea nu are decât o singurã justificare - Învierea!''
|
|
#4
05.02.2013, 20:54:54
|
|||
|
|||
|
Cer scuze, redau din nou:
''Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ale Cãrui urme se vãd pe plaja stelelor La tãrmul lui Dumnezeu A venit într-un grãunte si acolo între pustiul mic si pustiul apei sub mãslini a fost rãstignit. Lumea nu are decât o singurã justificare - Învierea!''
|
|
#5
05.02.2013, 20:58:50
|
|||
|
|||
|
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Cel ale carui urme se vad pe plaja stelelor La tarmul lui Dumnezeu A venit intr-un graunte si acolo Intre pustiul mic si pustiul apei sub maslini A fost rastignit Lumea nu are decat o singura justificare: Invierea.
|
|
#6
06.02.2013, 18:26:09
|
|||
|
|||
|
Nu stiu cine a scris acesta poezie dar am citi-o intr-un context mai larg,care se refera la acele clipe dinaintea Invierii dar si de dupa, incercand sa surprinda durerea clipei strapunsa prin strigatul ,,Tetelestai" ca o durere din care se va naste o noua creatie,totusi o durere profunda dar din care a tasnit lumina Vietii.
,,Intr-a saptea zi, Preasfantul
odihnitu-s-a-n mormant; Cand lucrarea-si mantuise-n ziua-a sasea pe pamant; Mut,cuvantul adormise, seceta lovi-n izvor, Firimituri mai sunt din paine Ceru-l nu-i decat un nor. Isi pierdu turma pastorul trist insamantat pogon Pe Imparat iata-l vandura pironindu-mi-l pe tron O,Golgota,te-odihneste in mormantul de Sabat Unde de noi nestiutul zace-n giulgiu-nmiresmat Pace Tie,drag Isuse, peste regi si neamuri Domn Intr-a Duhului durere intr-al primaverii somn"
|
|
#7
07.02.2013, 10:00:42
|
||||
|
||||
|
Petru Dugulescu
Cruce si înviere
"De n-ar fi fost un deal al Capatânii Si crucea în hotarul nevazut, Cu ziua-ntâi în capul saptamânii, Strain mi-ar fi cuvântul “La-nceput”. De nar fi stat în Vinerea cea mare Pe crucea dintre cruci, Pascalul Miel, Egiptul cu verdeturile amare, M-ar fi robit pe veci de veci în el. De n-ar fi fost Emausu-nserarii Si pâinea frânta-taina de Strain, N-as fi vazut lumina învierii, Nici drumul meu înspre Ierusalim."
|
|
|
Mod hibrid