Incerc sa rezist...

[vsovivivi]

Dragă Petre, mie nu-mi eşti drag ci cred că doar Domnului. Te văd cum vrei să te opui sinuciderii şi pentru asta ceri semne şi minuni ca să crezi... păi tu nu-ţi dai seama că vrei ceea ce vor fariseii şi saducehii? Nu-ţi dai seama că te-ai lăsat păcălit de satana şi ai mers peste tot ca să scapi mai uşor şi prin asta ai trădat mereu pe Dumnezeu şi tu ştii asta şi acum te doare şi-ţi vine să te judeci şi să te răzbuni pe aproape şi cum eşti singur atunci te răzbuni pe tine, adică defapt pe Dumnezeu că cică te-a lăsat să... înnebuneşti şi te superi până la extrem... extrema dreaptă.

Dragul meu, nu vreau să te mustru, să te condamn, nu vreau nimic de la tine, însă nu pot să stau indiferent văzând cum tu nu ai priceput că sinuciderea este calea cea bună, dar tu vrei să te sinucizi ca Iuda sau Arie sau ca fiul risipitor ajuns fiu al pirzării în loc să cauţi buna murire, adică să fii un călugăr adevărat oriunde ai fi şi oriunde te-ai afla, sau dacă vrei o viaţă în doi atunci caută-ţi o femeie... şi continuă fecioria adică fidelitatea în doi formând un singur trup neadulterin.

Deci Calea spre mântuire este chiar sinuciderea adică BUNA MURIRE, deci nu fugi de ea ci sinucide-te! Dar fă în aşa fel încât să te mântuieşti adică lasă-te în mâna lui Dumnezeu, spune mereu: Nu după cum vreau eu Părinte ci facă-se după cum Tu voieşti, aşa să se facă cu Mine... înţelegi?

Adică defapt călugăria la mănăstire sau oriunde altundeva, în viaţa de zi cu zi este defapt buna murire de sine ca să aibă loc Dumnezeu în viaţa ta... şi asta se poate doar dacă-l asculţi pe ŞEFUL: HRISTOS!

Dacă tu vrei să alegi orice sinucidere aşa cum ai ales orice vindecare şi de la oricine asta denotă necredinţă, desfrânare, şi multă naivitate şi credulitate... nepricepând că mamona şi tatulio îi stăpâneşte pe toţi puii de năpârcă îmbrăcaţi în haină de oaie, de medic sau de biserică.

Tu practic vrei exact ca fiul risipitor: Să pot eu... şi nu vezi că prin dorinţa ta nebună, dorinţa duhului minciunii măririi de sine care ne păcăleşte pe toţi, tu defapt te dezbini de Dumnezeu... şi-ţi plângi de milă în loc să te lepezi de tine, adică să lepezi pe puiul de năpârcă şi VIPeră pe care l-ai adoptat şi să-ţi fie mai degrabă milă de Hristos.

Leapădă deci minteresurile gLumii, şi pe puiul de drac pe care l-ai adoptat că-ţi face pe plac şi du-ţi bucuria călugăriei, nu prin mănăstiri ci ia-o cu tine peste tot şi dacă ţi se va da ţie o femeie, atunci bucuraţi-vă împreună de fidelitate... şi credinţă... dar nu aşa cum eşti tu obijnuit, sau eu, să văd în toate minciunile şi trădările o clae de mântuire şi vindecare căci una este Calea, Adevărul şi Viaţa: 'Eu sunt'... adică nu eu ci Duhul Sfânt care te va povăţui şi călăuzi în tot Adevărul.

Deci sinucide-te şi te leapădă de tine însuţi prin liniştirea în mila de Dumnezeu!

Multă iubire curată şi nevicleană şi veselie îţi doresc... fiindcă întristarea ta vine din frustrare... tot aşa cum sunt eu frustrat că chelesc exact ca un pui de năpârcă sau VIPeră care fuge şi se ascunde ca să scape de răul care vine...

'Nimeni nu te scapă, doar Eu te scap!..' aşa că nu te mai lăsa păcălit învinovăţind pe Dumnezeu după ce te-ai ruşinat de El nădăjduind în tine sau în vrăjitori sau vindecători de tot soiul...

Tu nu ai nimic decât eşti păcălit prea uşor de satana ca să te tooot gândeşti la cai verzi pe la servici.

Foarte bine dacă eşti nebun, Dumnezeu iartă şi te vindecă de toate mândriile şi răutăţile... şi nu cere nimic în schimb... decât se bucură că-i eşti prieten.

Deci te rog să ai încredere că Dumnezeu iartă şi nu o dată ci de mii şi mii de ori... El iartă mereu... fiule risipitor.

[AGabriela]

În prealabil postat de vsovivivi

Dragă Petre, mie nu-mi eşti drag ci cred că doar Domnului. Te văd cum vrei să te opui sinuciderii şi pentru asta ceri semne şi minuni ca să crezi... păi tu nu-ţi dai seama că vrei ceea ce vor fariseii şi saducehii? Nu-ţi dai seama că te-ai lăsat păcălit de satana şi ai mers peste tot ca să scapi mai uşor şi prin asta ai trădat mereu pe Dumnezeu şi tu ştii asta şi acum te doare şi-ţi vine să te judeci şi să te răzbuni pe aproape şi cum eşti singur atunci te răzbuni pe tine, adică defapt pe Dumnezeu că cică te-a lăsat să... înnebuneşti şi te superi până la extrem... extrema dreaptă.

Dragul meu, nu vreau să te mustru, să te condamn, nu vreau nimic de la tine, însă nu pot să stau indiferent văzând cum tu nu ai priceput că sinuciderea este calea cea bună, dar tu vrei să te sinucizi ca Iuda sau Arie sau ca fiul risipitor ajuns fiu al pirzării în loc să cauţi buna murire, adică să fii un călugăr adevărat oriunde ai fi şi oriunde te-ai afla, sau dacă vrei o viaţă în doi atunci caută-ţi o femeie... şi continuă fecioria adică fidelitatea în doi formând un singur trup neadulterin.

Deci Calea spre mântuire este chiar sinuciderea adică BUNA MURIRE, deci nu fugi de ea ci sinucide-te! Dar fă în aşa fel încât să te mântuieşti adică lasă-te în mâna lui Dumnezeu, spune mereu: Nu după cum vreau eu Părinte ci facă-se după cum Tu voieşti, aşa să se facă cu Mine... înţelegi?

Adică defapt călugăria la mănăstire sau oriunde altundeva, în viaţa de zi cu zi este defapt buna murire de sine ca să aibă loc Dumnezeu în viaţa ta... şi asta se poate doar dacă-l asculţi pe ŞEFUL: HRISTOS!

Dacă tu vrei să alegi orice sinucidere aşa cum ai ales orice vindecare şi de la oricine asta denotă necredinţă, desfrânare, şi multă naivitate şi credulitate... nepricepând că mamona şi tatulio îi stăpâneşte pe toţi puii de năpârcă îmbrăcaţi în haină de oaie, de medic sau de biserică.

Tu practic vrei exact ca fiul risipitor: Să pot eu... şi nu vezi că prin dorinţa ta nebună, dorinţa duhului minciunii măririi de sine care ne păcăleşte pe toţi, tu defapt te dezbini de Dumnezeu... şi-ţi plângi de milă în loc să te lepezi de tine, adică să lepezi pe puiul de năpârcă şi VIPeră pe care l-ai adoptat şi să-ţi fie mai degrabă milă de Hristos.

Leapădă deci minteresurile gLumii, şi pe puiul de drac pe care l-ai adoptat că-ţi face pe plac şi du-ţi bucuria călugăriei, nu prin mănăstiri ci ia-o cu tine peste tot şi dacă ţi se va da ţie o femeie, atunci bucuraţi-vă împreună de fidelitate... şi credinţă... dar nu aşa cum eşti tu obijnuit, sau eu, să văd în toate minciunile şi trădările o clae de mântuire şi vindecare căci una este Calea, Adevărul şi Viaţa: 'Eu sunt'... adică nu eu ci Duhul Sfânt care te va povăţui şi călăuzi în tot Adevărul.

Deci sinucide-te şi te leapădă de tine însuţi prin liniştirea în mila de Dumnezeu!

Multă iubire curată şi nevicleană şi veselie îţi doresc... fiindcă întristarea ta vine din frustrare... tot aşa cum sunt eu frustrat că chelesc exact ca un pui de năpârcă sau VIPeră care fuge şi se ascunde ca să scape de răul care vine...

'Nimeni nu te scapă, doar Eu te scap!..' aşa că nu te mai lăsa păcălit învinovăţind pe Dumnezeu după ce te-ai ruşinat de El nădăjduind în tine sau în vrăjitori sau vindecători de tot soiul...

Tu nu ai nimic decât eşti păcălit prea uşor de satana ca să te tooot gândeşti la cai verzi pe la servici.

Foarte bine dacă eşti nebun, Dumnezeu iartă şi te vindecă de toate mândriile şi răutăţile... şi nu cere nimic în schimb... decât se bucură că-i eşti prieten.

Deci te rog să ai încredere că Dumnezeu iartă şi nu o dată ci de mii şi mii de ori... El iartă mereu... fiule risipitor.

Sa va fereasca Dumnezeu sa treceti prin momentele de deznadejde prin care trece fratele Petre. Daca tot veniti cu o astfel de mustrare, luati aminte si la ce spune Sf Apostol Pavel:"dojeniti pe cei fara de randuaila, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet" (Tesaloniceni I, 5:14), iar fratele care scrie aici, dupa umila mea parere nu este fara de randuiala, ci doar slab la suflet. Asa ca va rog sa aveti grija pe cine si cand mustrati. Spor in cele bune

[vsovivivi]

În prealabil postat de AGabriela

Sa va fereasca Dumnezeu sa treceti prin momentele de deznadejde prin care trece fratele Petre. Daca tot veniti cu o astfel de mustrare, luati aminte si la ce spune Sf Apostol Pavel:"dojeniti pe cei fara de randuaila, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet" (Tesaloniceni I, 5:14), iar fratele care scrie aici, dupa umila mea parere nu este fara de randuiala, ci doar slab la suflet. Asa ca va rog sa aveti grija pe cine si cand mustrati. Spor in cele bune

Draga mea, dezndejdea este tocmai nădăjduirea în dezbinare vicleană... dar nu vrea omul să se dezbine el de nărav ci musai vrea numa' ca să se răzbune... pe iubire.

Deci draga mea, eu nu numai că nu l-am mustrat deloc dar nu i-am mustrat nici rânduiala lui şi nici că e slab sau puţin la suflet ci am încercat să-i scot stâlpul de telgraf telefon radio din ochi... dar n-am reuşit din pricina stâlpului din ochiul meu, stâlpul caznelor.

Tu cred că te sperii de mustrare şi de aia ai făcut depresie şi groază când ai citit câteva cuvinte din ceea ce am postat pentru Petre şi asta pentru că tu nu ştii că mustrarea este pentru copiii care vor să se facă copii căci fără de ea ei nu mai pot ajunge fii... ai Domnului se vor chema... aşa că draga mea: cine nu iubeşte mustrarea, cine nu vrea să se sinucidă cu adevărat ci vrea să fie liber şi să fie mare... pervers lasciv... ăla se duce în gLume ca orice fiu rătăcitor... care vrea să ia de nevastă pe fata babei, baba aia vrăjitoare.

Este însă speranţă acolo sus... este undeva multă speranţă.

Petre Petre, ce ţi-am spus io ţie,
Că nu-i bună viaţa la socrie,
Niciodată să ştii de la mine,
Socrul, soacra, nu ţine cu tine...

Petre Petre, ce ţi-am spus io ţie,
Că nu-i bună viaţa la simbrie,
Niciodată să ştii de la mine,
Şeful, şefa, nu ţine cu tine...

Petre Petre, ce ţi-am spus io ţie,
Că nu-i bună viaţa la vrăţie,
Niciodată să ştii de la mine,
Popa prostu' nu ţine cu tine...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AGabriela

... fratele care scrie aici .... slab la suflet.

Dupa umila mea opinie (si credinta tare), va inselati!
E mai tare ca mine, de pilda. Sunt absolut sigur de asta!

Va rog sa nu va suparati ca va contrazic. Pariez mereu pe Adevar, chiar daca de felul meu sunt, inca, uneori mincinos.

[AGabriela]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dupa umila mea opinie (si credinta tare), va inselati!
E mai tare ca mine, de pilda. Sunt absolut sigur de asta!

Va rog sa nu va suparati ca va contrazic. Pariez mereu pe Adevar, chiar daca de felul meu sunt, inca, uneori mincinos.

Nu am de ce sa ma supar... ba chiar va dau dreptate. Dansul este mai tare decat noi toti. Nu-i deloc usor sa treci prin ce trece el... sa ne fereasca Bunul Dumnezeu.

[vsovivivi]

Ce s-o fi întâmplat cu Petre a lu' hEmmorange?
Stai că-i pun un clip îmbărbătător... şi partea a doua. Poate-i revine buna dispoziţie. Peace.

Petre,

am regăsit de curând un fragment, care m-a dus cu gândul la tine şi la alţii aflaţi în suferinţă. Legătura pe care o văd eu este aceea că putem avea o viaţă nouă aici, pe pământ (nu e nevoie de o viaţă de chin aici, în ideea că vom fi răsplătiţi în viaţa viitoare).
Această nădejde este reiterată şi în Liturghie, când se afirmă: "cealaltă vreme a vieţii noastre..."

Şi acum, fragmentul respectiv:

În cartea sa „Pelerinul Absolutului” Leon Bloy afirmă că: „Suferinţa trece, dar că am suferit nu trece niciodată”. Trebuie dat acestui aforism remarcabil sensul cel mai larg. Putem depăşi experienţa vieţii, dar experienţa trăită rămâne pentru totdeauna zestrea omului şi măreţia realităţii din viaţa spirituală. Nu este nici o posibilitate să ştergi faptul trăit. Ceea ce a fost, continuă să existe sub o formă transfigurată. Omul nu este o fiinţă absolut împlinită, se formează şi se creează în experienţa vieţii, în lupta spiritului, în probele destinului.

Omul nu e decât planul lui Dumnezeu.

Creştinismul ne învaţă că trecutul se poate depăşi şi poate fi învins, poate fi răscumpărat, ispăşit şi iertat, naşterea într-o nouă viaţă este posibilă.

Dar în orice viaţă nouă, transfigurată, intră experienţele ce nu pot dispărea fără să lase urme. O suferinţă poate fi depăşită, bucuria, fericirea pot renaşte, dar în orice nouă bucurie, în orice nouă fericire va intra misterios suferinţa trăită; bucuria şi fericirea vor fi de acum încolo diferite. Îndoielile torturante pot fi dominate, dar în credinţa câştigată se va revela profunzimea acestor incertitudini. Aceeaşi credinţă va fi de o cu totul altă calitate decât faţă de cea a oamenilor fără aceste îndoieli, ce vor crede prin moştenire, prin naştere sau prin tradiţie. Omul ce a călătorit mult în lumile spirituale, ce a trecut prin încercări în cursul peregrinărilor şi căutărilor sale, va avea altă formaţie spirituală decât omul sedentar, pentru care aceste lumi au rămas necunoscute.

Omul e legat de destinul său şi nu are puterea să renunţe. Destinul meu îmi aparţine, nu se reînnoieşte, este unul şi unic. În experienţa vieţii mele, în încercările şi căutările mele, se zideşte desăvârşirea spiritului meu.

Tot ce am trăit face parte din înaltele acumulări ale vieţii mele spirituale, ale credinţei, ale Adevărului meu, m-am îmbogăţit prin experienţă, chiar dacă a fost torturantă şi teribilă. Chiar dacă pentru a învinge prăpastia, a trebuit să strig la alte forţe decât cele omeneşti.

Când omul revine la Dumnezeu după experienţa apostaziei, cunoaşte în relaţiile cu El o libertate ignorată de cel care a trecut viaţa într-o credinţă paşnică şi tradiţională, care a trăit într-o „moştenire patrimonială”.

Suferinţa trece, dar a fi suferit nu trece niciodată. Acest adevăr este exact, atât la individ în particular cât şi la societăţile omeneşti. Trăim într-o epocă tranzitorie crizei spirituale, în care mulţi pelerini rătăcitori revin la creştinism, la credinţa părinţilor, a Bisericii, a ortodoxiei. Aceşti oameni revin, fiind trecuţi prin încercarea istoriei noi, prin care au atins limitele extreme. Aceste suflete ale sfârşitului sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea sunt suflete tragice. Sunt suflete noi, din care nu se pot dezrădăcina consecinţele experienţei trăite. Cum se primesc aceşti călători ce revin în Casa Tatălui?

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Berd...0libertate.htm

Petre, oare ce mai faci? Mai intri pe aici?