Intrebare despre revelatie

În prealabil postat de cezar_ioan

Nu prea inteleg ce acceptiune acorzi termenului de Revelatie.
Eu cred ca Pavel, de pilda, continua (participarea la opera fiintei si Fiintei numita) Revelatia.
Mai cred ca intreaga Traditie a Bisericii face aceasta. Cum altfel ar mai fi Traditia in perpetua germinatie si innoire? Sa innoiasca, ce anume? Si, mai ales, pe cine? Iarasi rupem Revelatia de persoane si Persoana?..... O facem document galbejit si aruncat pe-o masa?... Document sec de seminar? Curs de faculta?
E devenire crestina intru Fiinta, frate!... Rampa de lansare pentru visul pamantului catre Cer.
Nu e raport, nu e document, nu-i o poveste incheiata ci este roman-fluviu, roman-total, aflat in plina redactare. La care, poate, vei fi fiind si fratia-voastra colaboratore, macar cu un cuvant micut, cu vreun suspin...
Imi pare cu totul imposibil ca Dragostea lui Dumnezeu sa inceteze a-si mai reinnoi continuturile si formele!... Chiar si "contractul"! (nu simti cum Domnul, etern parinte-bun si vesnic-iubitor, reinnoieste contractul Lui cu noi, muritorii si pacatosii? Nu-L simti cum face nesfarsite concesii, mereu, tainuind parca articol peste articol si reintregind altele, mereu, intretesind lacrima dragostei printre genele ochilor nostri miopi, printre ifosele respirarilor noastre tuberculoase?) Au oare nu resimti cum Domnul negociaza dumnezeieste cu noi si pentru noi?........

Daca prin Revelatie numesti Decalogul, Profetiile, Predica de pe Munte si celelalte momente sfinte ale Lucrarii mantuitoare a Domnului, atunci sunt inclinat sa capat un oarecare acord. Ca vad ca le vezi drept texte, vai (vechea noastra disputa privind conceptul de "invatatura", fie ea si "dreapta")... Nicidecum relatie vie, of. Nicidecum aventura existentiala si ontologica in care risca ambii parteneri...

Biserica, insa, nu este un depozit inchis al Revelatiei, nu e un sertar cu cheita ascunsa in buzunarul vreunui sfant, oricare ar fi el, chiar Apostol, ci un cuibar germinativ necontenit, in vecii vecilor. Un foc reinnoit si mereu potolit (bland, care izvoraste bland) al Dragostei.
Asa incat, o baba surda din Biserica imi pare partasa la noi, minunate si de nespus lumini in statu nascendi ale Revelatiei.

Intre ceea ce spuneti dvs si ...



... ce spune dl. Mihnea Dragomir

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este clar ca Adventiul va fi un eveniment cat se poate de bulversant. Nu mi-e clar ce intelegeti prin "ideologizarea si dogmatizarea lui Dumnezeu". Desigur ca Dumnezeu nu se va contrazice pe El Insusi dandu-ne, la Adventiu, adevaruri contrare celor pe care ni le-a dat pana acum, indeosebi la prima Sa venire. Pe de alta parte, adevarul continut in dogmele pe care ni le-a dat pana acum este un adevar partial. El a comunicat Bisericii atata cat este necesar ca oamenii sa se mantuiasca. De aceea, acum nu putem raspunde la toate intrebarile. Domnul ne spune aceasta la Cina cea de Taina, cand se desparte de Apostoli cu cuvintele "multe mai am a va spune voua, dar pe care acum nu pe puteti cuprinde". Asadar, va exista acolo, in "Valea Iosafat" o revelatie finala, prin care partea nedezvaluita pana acum va fi dezvaluita atunci.

prefer ce spune dl. Dragomir, sper sa nu aiba "legaturi" cu "corleone da la liga", dar dpdv al adevarului ratiunea este mai clara, daca ma intelegeti ce vreau sa zic...

Acum daca dvs. sunteti multumit de revelatia din biserica si traditie atunci nu trebuie sa aveti un dialog cu mine ci pur si simplu trebuie sa va relaxati si inima se descurca cu restu'

ps nu sunt catolic deci nu are leg. cu denominatiunea.

[dobrin7m]

În prealabil postat de EzioAuditore

Intre ceea ce spuneti dvs si ...



... ce spune dl. Mihnea Dragomir



prefer ce spune dl. Dragomir, sper sa nu aiba "legaturi" cu "corleone da la liga", dar dpdv al adevarului ratiunea este mai clara, daca ma intelegeti ce vreau sa zic...

Acum daca dvs. sunteti multumit de revelatia din biserica si traditie atunci nu trebuie sa aveti un dialog cu mine ci pur si simplu trebuie sa va relaxati si inima se descurca cu restu'

ps nu sunt catolic deci nu are leg. cu denominatiunea.

Articolul postat de mine si scris de un doctor in dogmatica l-ati citit?
Cand stabiliti adevarul pe baza caruia discerneti, de ce tineti cont? Puteti face abstractie de eventualele antipatii care tin strict de firea dvs si pot influenta asa zisul adevar al dvs stabilit?


"Observaţii generale privind acest subiect
Începând cu Dogmatica Sf. Ioan Damaschin (care pe nedrept este uitată în ultima vreme), majoritatea tratatelor de Dogmatică şi Catehisme (culmea, chiar şi al Sf. Petru Movilă) nu conţin o astfel de temă despre "Revelaţie". Iar dacă o conţin, nici pomină de împărţirea romano-catolică destul de târzie în "revelaţie naturală" şi "revelaţie supranaturală" – înseşi noţiunile fiind străine Teologiei Ortodoxe. Am mai observat că doar câteva manuale româneşti din tot spaţiul ortodox, conţin şi "consfinţesc" aceste noţiuni. Din păcate, şi admirabilul pr. prof. Dumitru Stăniloae menţine aceeaşi împărţire, chiar dacă ( – şi asta e partea bună a lucrurilor) îmbogăţeşte schemele scolastice cu mai mult duh ortodox. În acest sens, Stăniloae face un salt mare, dar nu depăşeşte problema. Nici nu avea cum, dacă ne uităm atent ce surse foloseşte cel mai mult…

Ne-am bucurat însă foarte mult că în primul volum al Dogmaticii lui Nikos Matsoukas, intitulat "Introducere în gnoseologia teologică"[1], există un adevărat tratat pe marginea acestei probleme în care se demonstrează clar netemeinicia unei astfel de împărţiri şi originea ei în polemica catolico-protestantă neterminată nici astăzi. În cele din urmă, văzând că chiar şi ruşii, care în ultima vreme au cochetat destul de mult cu "teologia" romano-catolică, tot nu au o astfel de împărţire, am hotărât ca şi noi să renunţăm la ea. Bineînţeles, lipsa acestor împărţiri nu suprimă şi conţinutul de idei care de obicei se predă la această temă, numai că el va fi altfel strucurat şi va privit prin prisma Tradiţiei Ortodoxe. Buni călăuzitori ne vor fi Sf. Ioan Damaschin, dar mai ales Sf. Maxim Mărturisitorul. Însuşi cuvântul "revelaţie" îl vom înlocui adesea cu românescul "descoperire – descoperire dumnezeiască", iar unde a fost cazul, vom folosi şi grecescul "apokálipsis" (dar bineînţeles, în sensul lui originar, şi nu în cel atribuit în prezent )."

[dobrin7m]

"Tot la aceste observaţii generale trebuie să menţionăm şi faptul că descoperirea dumnezeiească şi cunoaşterea omenească fac parte din acelaşi proces de întâlnire şi stabilire a comuniunii noastre cu Dumnezeu, numai că prima porneşte de la Dumnezeu şi vine spre om, iar a doua reprezintă efortul şi îndreptarea omului spre Dumnezeu. Deci e vorba de deschiderea persoanelor una spre alta, a iubirii lor. De aceea este absolut normal ca, ceea ce vom numi noi căi ale descoperirii dumnezeieşti să fie în acelaşi timp şi căi ale cunoaşterii lui Dumnezeu de către om. Şi una şi alta presupun şi implică un efort şi o curăţie duhovnicească a omului, precum şi răspunsul afirmativ la chemarea sau, putem spune chiar, provocarea lui Dumnezeu. Totuşi, din cauza că Revelaţia şi Teognosia (cunoaşterea lui Dumnezeu) sunt capitole destul de vaste, le vom dezvolta pe rând, în capitole separate. Trebuie însă ca tot timpul să ţinem cont de lăgătura dintre ele." din articolul mentionat

[dobrin7m]

Aceasta idee cum ca Dumnezeu est retras "intr-un turn de fildes" si ca revelatia s-ar fi incheiat apare in special in catolicism.
Biserica catolica fiind lipsita de Duhul sfant oamenii ei au ajuns sa isi formeze unul pe baza imaginatiei. Din imaginatie apar inclusiv simtiri.
Cine a simtit harul Duhului Sfant poate simti prezenta lui intr-o manastire ortodoxa sau Biserica ortodoxa dupa cum poate simti lipsa lui intr-o biserica catolica. Adevaratul simtamant ce apare in biserica catolica este acela de muzeu care mai pastreaza doar ziduri din ceva ce candva a fost un locas plin de har.

Asta este biserica catolica, cu tristete, o biserica fara har.

În prealabil postat de dobrin7m

Aceasta idee cum ca Dumnezeu est retras "intr-un turn de fildes" si ca revelatia s-ar fi incheiat

Nu a spus nimeni ca revelatia s-a incheiat, ci dimpotriva ca va fi mult mai profunda la a doua venire a lui Yeshua. Dar mai usor e cu paiul decat cu barna.

[dobrin7m]

În prealabil postat de EzioAuditore

Nu a spus nimeni ca revelatia s-a incheiat, ci dimpotriva ca va fi mult mai profunda la a doua venire a lui Yeshua. Dar mai usor e cu paiul decat cu barna.

Sigur ca mai usor e cu paiul decat cu barna.
Ceea ce e tragic insa este ca sunt oameni care cred ca nu au nici paie nici barne, iar alti oameni au barne si cred ca au paie. Cat despre cei care au paie si cred ca au barne e bine de iinvatat de la ei totusi ca e o dovada de smerenie.

Inca oameni care sa nu aiba nici paie nici barne nu am prea auzit. Dvs ce credeti? exista oameni care sa nu aiba nici paie nici barne? si o alta intrebare: cine poate aprecia daca este pai sau barna ce se afla in ochiul semenilor? noi astia cu paie si barne care habar nu avem de noi insine daca avem paie sau barne, putem?

[dobrin7m]

Despre ieromonahul doctor in teologie care a scris acest studiu despre revelatie, eu cred ca nu are paie sau barne, dar daca totusi are eu zic ca e un pai micut, comparativ cu noi astia pacatosi si cu barne mari.

În prealabil postat de dobrin7m

Sigur ca mai usor e cu paiul decat cu barna.
Ceea ce e tragic insa este ca sunt oameni care cred ca nu au nici paie nici barne, iar alti oameni au barne si cred ca au paie. Cat despre cei care au paie si cred ca au barne e bine de iinvatat de la ei totusi ca e o dovada de smerenie.

Inca oameni care sa nu aiba nici paie nici barne nu am prea auzit. Dvs ce credeti? exista oameni care sa nu aiba nici paie nici barne? si o alta intrebare: cine poate aprecia daca este pai sau barna ce se afla in ochiul semenilor? noi astia cu paie si barne care habar nu avem de noi insine daca avem paie sau barne, putem?

Ati folosit de 9 ori cuvantul paie si de 9 ori cuvantul barne. Deci puteti construi un lacas si sa si hraniti o cireada intreaga. Amin.

În prealabil postat de dobrin7m

Aceasta idee cum ca Dumnezeu est retras "intr-un turn de fildes" si ca revelatia s-ar fi incheiat apare in special in catolicism.
Biserica catolica fiind lipsita de Duhul sfant oamenii ei au ajuns sa isi formeze unul pe baza imaginatiei. Din imaginatie apar inclusiv simtiri.
Cine a simtit harul Duhului Sfant poate simti prezenta lui intr-o manastire ortodoxa sau Biserica ortodoxa dupa cum poate simti lipsa lui intr-o biserica catolica. Adevaratul simtamant ce apare in biserica catolica este acela de muzeu care mai pastreaza doar ziduri din ceva ce candva a fost un locas plin de har.

Asta este biserica catolica, cu tristete, o biserica fara har.

Uite ce spune un ortodox, in caz ca ai nelamuriri in zonele adiacente :

În prealabil postat de catalin2

In ortodoxie se considera ca revelatia a fost completa si intreaga odata cu ultimul Sfant Apostol. Sinoadele si teologii doar au clarificat invatatura revelata cand a fost cazul. La fel si in cazul Sfantului Ioan Damaschin, a scris ceva ce spusesera chiar si alti sfinti inainte.

[dobrin7m]

În prealabil postat de EzioAuditore

Uite ce spune un ortodox, in caz ca ai nelamuriri in zonele adiacente :

Rog respectuos sa cititi totusi studiul ca sa va lamuriti pe deplin. De altfel dupa ce veti citi veti constata ca userul Catalin nu contrazice cele spuse de mine, intru-cat are dreptate , vorbind despre revelatia in istorie. Insa descoperirea lui Dumnezeu este mult mai profunda si nu poate fi privita atat de distant si abstract, pana la X si punct.

"Temeiurile Revelaţiei
Dumnezeu a creat şi susţine lumea din dragoste pentru om. De aceea, Dumnezeu pe care (în fiinţa Sa) nimeni nu L-a văzut vreodată (Ioan 1:18), nu rămâne totuşi pe deplin tăinuit şi ascuns, ci se arată şi se descoperă omului într-un mod deosebit, tainic. Această descoperire a lui Dumnezeu se mai numeşte revelaţie (αποκαλυψις; revelatio; откровение). Revelaţia dumnezeiască este deci descoperirea lui Dumnezeu–Iubire şi a lucrării Lui. Această descoperire se face fiinţelor raţionale, adică oamenilor, capabili şi însetaţi de ea.
Primul act de revelaţie sau prima arătare a lui Dumnezeu s-a realizat prin crearea lumii şi a omului care încă de la început vorbea cu Dumnezeu, iar Dumnezeu i se arăta ca iubire, lumină şi viaţă. De aceea, omul fără revelaţie nici nu poate trăi pentru că viaţa, atât cea biologică, dar mai ales cea teologică nu este posibilă fără Dumnezeu care este „Domnul ce S-a arătat nouă” şi spre care omul este făcut să se îndrepte (orienteze). Astfel, în Doxologia Utreniei noi slăvim pe Dumnezeu spunând (la persoana II-a): „Că la Tine este izvorul Vieţii, întru Lumina Ta vom vedea Lumina;” apoi adăugăm: „Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine”. Interesantă este legătura între viaţă-lumină-cunoaştere deasupra cărora este mila, harul şi iubirea lui Dumnezeu ce se revarsă continuu, ca dintr-un izvor asupra omului. Omul trebuie doar să se întoarcă spre Dumnezeu pentru a primi iubirea Lui. Omul este o oglindă a lui Dumnezeu. Dumnezeu se oglindeşte, se arată şi se vede în om, iar omul rămâne om, atâta timp cât rămâne orientat spre Dumnezeu. Chipul din oglindă dispare dacă obiectul sau subiectul oglindit nu mai stă în faţa oglinzii sau dacă oglinda se murdăreşte şi se întunecă; aşa se întâmplă şi cu omul. Însuşi termenul de om (αν-θρωπος) înseamnă „cel orientat spre cer, cel ce se uită în sus”. Deci omul este creat pentru a primi revelaţia, pentru a vedea şi a vorbi cu Dumnezeu, pentru a primi darul Lui, iar „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorând de la Părintele luminilor” (Iacov 1:17).

Tradiţia patristică vobeşte despre două căi prin care Dumnezeu ni se descoperă:
I. Ο descoperire a lui Dumnezeu în şi prin creaţie în urma căreia omul, văzând frumuseţea şi armonia creaturilor, Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi-L laudă. Foarte sugestive în acest sens sunt textele de la Ps. 18:1-4; II Macab. 7:28 şi mai ales Rom. 1:20; şi

II. O descoperire a lui Dumnezeu în istorie, înţelegând prin aceasta toate descoperirile lui Dumnezeu (teofaniile) din istorie, care au avut loc "în multe rânduri şi în multe chipuri… iar mai pe urmă, prin Fiul Său" – Iisus Hristos (Cf. Evrei 1:1-2)"