Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[adam000]

Cristi, singura mea mahnire ca ai postat aceasta stire foarte tarziu (11 feb ora 8 seara), cand vecernia a fost deja (s-a terminat), iar maine dimineata multi dintre noi avem servici si nu putem merge la Liturghie.
Cand poti (si in masura in care poti), ar fi foarte bine sa postezi stirile mai din vreme, ca sa avem timp sa le citim si sa participam.

Iar in acea biserica, slujbele acestea "bilingve" ( "rostite" si in limbajul semnelor pt surzi si obisnuit pentru noi cei normali) sint ceva cu adevarat extraordinar - cat de mult Har este acolo! Sa vezi ce binecuvantare este o vecernie acolo!

Asta cred ca inseamna adevarata dragoste - acea dragoste deplina care trece orice bariera dintre oameni (indiferent cum sant ei), daruindu-se si jertfindu-se, smerindu-se pe sine ca sa il ridice pe celalalt!
Sa vezi ca un om care are de toate - are toate simturile, auz, etc, le lasa pe ale sale deoparte, din dragoste, ca sa se coboare la nivelul celui ce nu are (al celor surzi) si sa invete limbajul lor (al semnelor), ca sa poata propovaduii crediinta ortodoxa si lor !

În prealabil postat de cristiboss56

Comunitatea Ortodoxă a Surzilor „Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei” din Bucureşti îşi sărbătoreşte pe 12 februarie ocrotitorul. O parte a comunităţii va participa în ziua sărbătorii, la Sfânta Liturghie de la Biserica ”Sfântul Elefterie” - Vechi.

Aici sunt oficiate slujbe în limbaj mimico-gestual pentru credincioşii deficienţi de auz din Bucureşti.

Biserica Sfântul Elefterie Vechi a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, între anii 1743-1744, în timpul domniei lui Mihai Racoviţă Voievod, sub îndrumarea mitropolitului Neofit. Sfântul lăcaş este monument istoric.

Începând cu 1 iulie 2008, biserica a fost dată în folosul Comunităţii Ortodoxe a Surzilor „Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei” din Bucureşti.

[cezar_ioan]

De fapt, oamenii aceia nu sunt surzi. Doar se prefac. E un protest subtil impotriva modului in care cantaretii urla (nu doar atunci cand canta ci si cand citesc rugaciunile si Apostolul) in bisericile noastre traditionale, prea traditionale. Si impotriva modului in care preotii fulgera si tuna, raspindind o ideologie agresiva in sufletele credinciosilor, atunci cand isi tin predica. Impotriva duhului de stapanitor agresiv, a celui care se crede sef cand a fost chemat sluga.
Un protest impotriva celor care fac concurenta teraselor, impingindu-si difuzoarele cu slujbe pana in strada, de nu mai poti auzi o pasare cantind in parc din pricina trilurilor pseudopsaltilor nostri.
Este o atragere a atentiei ca apropierea de Dumnezeu este un gest de mare tandrete. Doar I love you se urla, din pacate. Dragostea sufletului omenesc catre Creatorul sau e de obicei rostita in soapta, ba chiar in suspin si tacere. E tainica.
Nu, nu sunt surzi. Sunt crestini ortodocsi.
Iar protestul nu e al lor, ci cred ca e al Insusi Bunului Dumnezeu, prin ei.

[adam000]

Eu multumesc Lui Dumnezeu si pt acestia care dau difuzoarele la maxim sa se auda Liturghia pina hat departe'n strada! Serios. A fost o vreme cand serviciul imi impunea din cand in cand sa muncesc si duminica, iar singura mea sansa sa mai particip in vreun fel la Liturghie in acele zile era faptul ca exista o biserica in apropiere care facea sa se auda slujba pina la mine. Era singura mea bucurie si mangaiere in acele zile cand ma intrebam ce caut eu acolo de trebuie sa fiu acolo la lucru in loc sa fiu la biserica.
Iar acea biserica, cu slujba difuzata "la maxim" aducea bucurie multora ce se aflau acolo si nu puteau merge la biserica.
Asa ca nu zice asemenea lucruri ca are Dumnezeu iconomia Sa cu toate.
Poate ca multi oameni care duminica dimineata nici nu si-ar aduce altfel aminte de Dumnezeu (ci poate chiar pornesc fara de grija spre diverse pacate), poate ca auzind de departe slujba, isi aduc aminte de Dumnezeu si poate isi schimba traiectoria spre directia bisericii.

[cezar_ioan]

Tandretea, soapta, suspinul, delicatetea sunt insusiri tot mai mult respinse in lumea de azi, unde domina urlatul isteric si porunca stapanului catre sluga lui.
Desigur, in cultura claxonului si a galeriei lui Gigi, unde barbatul macho isi etaleaza bicepsii si euroii, femelele si yachtul, unde educatia scolara incepe la 7,30 cu racnete pe care le-ar invidia pana si imblanzitorii de tigri, se cuvine desigur sa strangem din dinti inclusiv la rugaciune.
Prea multi decibeli, omoara taina. Omul. Sufletul.
Pe vremuri cuviosii se retrageau la isihie. Care insemna, mai intai, pur si simplu tacere. Intrerupta doar, cand si cand, de vreun suspin...

[adam000]

În prealabil postat de cezar_ioan

Pe vremuri cuviosii se retrageau la isihie. Care insemna, mai intai, pur si simplu tacere. Intrerupta doar, cand si cand, de vreun suspin...

Vezi tu, cuviosii acestia gustasera un pic din Dumnezeu, gasisera deja un strop din comoara, de, asa cum spune si Hristos in pilda, au vandut toata averea lor pentru acea tarina (Matei 13:44)

În prealabil postat de cezar_ioan

Tandretea, soapta, suspinul, delicatetea sunt insusiri tot mai mult respinse in lumea de azi, unde domina urlatul isteric si porunca stapanului catre sluga lui.
Desigur, in cultura claxonului si a galeriei lui Gigi, unde barbatul macho isi etaleaza bicepsii si euroii, femelele si yachtul, unde educatia scolara incepe la 7,30 cu racnete pe care le-ar invidia pana si imblanzitorii de tigri, se cuvine desigur sa strangem din dinti inclusiv la rugaciune.
Prea multi decibeli, omoara taina. Omul. Sufletul.

Vezi, aceasta este frumusetea: este exact acelasi lucru ca in exemplul anterior, numai ca privit invers: ei sint surzii, care nu aud soaptele, nu au gustat suspinul si de aceea nu il aud, nu inteleg delicatetea pentru ca nu aud semnificatia - oare noi, astia de ne dam crestini, deci urmatori, robi, slugi, slujitori ai (voii) Lui Hristos, oare noi astia care am primit de la El bogatia de a gusta crediinta (de ne credem atat de ortodocsi practicanti), oare putem noi sa ne coboram la nivelul celor ce nu au (gustat) aceasta bogatie, oare putem sa vorbim pe limba lor, chiar daca asta inseamna ca va trebui sa suportam acei (prea) multi decibeli ca se auda pina la urechile lor si sa auda si ei?

[adam000]

Eu cred ca noi (chiar cei care auzim bine) sintem surzi fiecare in felul propriu (sintem surzi la ceea ce ne spun cei din jur), ani de zile sintem surzi unul fata de celalalt, si de aceea ne ranim atat de mult unii pe altii fara sa ne dam seama si nu ne corectam, pt ca atat timp cat sintem surzi nu auzim nici macar strigatele de durere pe care le provocam in ceilalti fara sa vrem, si nu ne putem corecta pt ca nu constientizam.

Sa ne rugam sfantului Meletie sa ne ocroteasca si pe noi cei care sintem surzi, desi cu urechile auzim bine!
Si sa ne ajute cu blandetea dragostei sale sa auzim ce ne spun ceilalti!

[cristiboss56]

În prealabil postat de adam000

Cristi, singura mea mahnire ca ai postat aceasta stire foarte tarziu (11 feb ora 8 seara), cand vecernia a fost deja (s-a terminat), iar maine dimineata multi dintre noi avem servici si nu putem merge la Liturghie.
Cand poti (si in masura in care poti), ar fi foarte bine sa postezi stirile mai din vreme, ca sa avem timp sa le citim si sa participam.

Cu siguranta aceasta este si dorinta mea , dar agentia de presa si siteurile agreate de Basilica , anunta de multe ori si ele cu intarziere , dar voi cauta si alte surse de informare pentru a tine pasul cu evenimentele in derulare .
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

În dimineaţa zilei de 12 februarie 2013, la ora 3 şi 10 minute, Arhimandritul Serafim Man a trecut la cele veşnice, după cum informează site-ul manastirea-rohia.ro.

Arhimandritul Serafim (Ştefan) Man, s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă Rohia. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obştea mănăstirii Rohia, fiind primit de către stareţul Justinian Chira, actualul Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului. După un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În martie 1957 a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul 410, până în 1971, a slujit ca preot în Parohiile Cupseni, Baiut şi Costeni. În 1971 a revenit la mănăstirea de metanie, iar în anul 1973 a fost numit stareţ al Mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în 1984 când, din motive de sănătate (cancer la gât) s-a retras. Preacuvioşia sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obştea mănăstirii şi l-a călugărit. Părintele Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj-Napoca şi a fost licenţiat al Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoţia 1979.

În 6 decembrie 1973, de sărbătoarea Sfântului Nicolae, a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, de hramul mănăstirii a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, la 27 decembrie 2012, de sărbătoarea Sfântului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin Sigheteanul i-a acordat în semn de preţuire şi respect „Crucea Voievodală maramureşeană”. De sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ştefan, numele sfântului pe care l-a primit la botez, a fost ultima dată când a slujit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a fost împărtăşit de către Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, ucenicul Arhimandritului Serafim Man. În noiembrie 2010 la împlinirea vârstei de 75 de ani a primit titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Târgu Lăpuş.

[cristiboss56]

sursa: spc.rs



Autorităţile municipale din Decani (Kosovo) şi grupuri de extremişti albanezi au vrut să intre cu forţa în Mănăstirea Decani, după ce au potestat în faţa zidurilor ei. Cordoane de poliţie şi de trupe KFOR au blocat însă intrarea în mănăstire.
Pentru a proteja pe monahi de mulţimea plină de ură inter-etnică, condusă de edilii oraşului, Stareţul Mănăstirii, Arhimandritul Sava Janjić, a decis să închidă porţile mănăstirii tuturor pelerinilor şi vizitatorilor, fapt ce constituie o premieră în ultimii 13 ani.
De mai multe zile, Mănăstirea este ţinta unor manifestaţii radicale, în care mesajele de ameninţare cu moartea şi sloganurile extremiste sunt la ordinea zilei. Aceste manifestaţii ale urii se datorează deciziei judecătoreşti care confirmă drepturile funciare ale mănăstirii.
Mănăstirea se află pe lista patrimoniului cultural universal UNESCO şi este una dintre minunile ortodoxiei sârbe din Kosovo.
Pe o pancartă a extremiştilor albanezi se afla scris: "Aceasta este mănăstirea noastră, jos labele de pe pământul nostru"

[cristiboss56]

Toţi banii rulaţi într-o seară în cazinourile din Las Vegas pot hrăni întreaga Africă pentru câţiva ani.


Un copil mic moare de malarie la fiecare 28 de secunde. Pe măsură ce veţi citi acest articol, alţi 8 copii au murit de malarie.
Peste 216 milioane de oameni au contractat malarie în 2010, şi peste 655 000 au murit în acelaşi an din cauza acestei cumplite boli, conform Centrului pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) citat de portalul creştin christianpost.com. Pentru a combate aceste statistici ale morţii, multe asociaţii creştine s-au raliat în lucrare şi informare, mai ales în Africa Sub-Sahariană şi în India. Organizaţia World Vision a dezvoltat o iniţiativă de acest fel în colaborare cu Bisericile creşţine locale numită "Iniţiativa Divină" (Divine Initiative).
Din 2008, organizaţia HIS Nets a distribuit mai mult de 130 000 de plase de ţânţari tratate cu insecticid pentru familiile sărace, femeile însărcinate şi copiii care trăiesc în Ghana, Kenya, Tanzania, Liberia, Zimbabwe, Malawi, Haiti şi în alte ţări lovite crunt de malarie. Fiecare plasă costă 6 dolari şi protejează o familie de ţânţari timp de 6 ani.
S-a estimat că lucrarea acestei organizaţii creştine a salvat până acum peste 1 milion de oameni de la moarte prin plasele de ţânţari.
Deşi toată lumea vorbeşte despre SIDA, această boală face doar jumătate din victimele pe care le face malaria în lume.
CDC estimează că 3000 de copii sub 5 ani mor zilnic de malarie, pentru că bebeluşii şi femeile însărcinate sunt cei mai expuşi acestei boli. Acest lucru înseamnă că la fiecare 28 de secunde, un copil mic moare de malarie în lume.
Ceea ce este foarte grav este că această boală poate fi prevenită 100% şi poate fi tratată, însă copiii africani sunt prea săraci pentru o plasă de ţânţari. Malaria ţine Africa pe marginea prăpastiei morţii, a spus un doctor din Senegal, Lamine Diawara.
Malaria este cauzată de un parazit numit Plasmodium, care este transmis prin muşcătura ţânţarilor infectaţi. Odată ce parazitul intră în organism, se multiplică în ficat şi infectează celulele sangvine. După 10-15 zile, cei infectaţi au simptome de febră, durere de cap şi stare de vomă. Netratată, această boală este mortală, tăind practic afluxul de sânge către organele corpului. Din 2000, şi datorită organizaţiilor creştine umanitare, malaria a scăzut cu 25% la nivel global.
Un calcul simplu arată că o sumă infimă de bani pentru occidentali, câteva zeci de milioane de dolari - ar putea stârpi sau cel puţin limita drastic extinderea unei boli tratabile, prevenibilă şi eradicată în ţările occidentale. Toţi banii rulaţi într-o seară în cazinourile din Las Vegas pot hrăni întreaga Africă pentru câţiva ani. Banii alocaţi pentru fenomenul absurd de mutare a capitalei europene de la Bruxelles la Strasbourg şi înapoi ar putea eradica malaria într-un an. Cruzimea şi cinismul celor bogaţi fără măsură condamnă însă o jumătate de planetă la o viaţă de durere, de foamete şi de moarte. Cafeaua este cumpărată cu câţiva dolari tona în ţările africane sărace şi este vândută cu câţiva dolari kilogramul, cu un adaos de o mie de ori mai mare care ajunge în buzunarul intermediarilor în loc să hrănească milioane de copii care plâng de foame.
Dreptatea dumnezeiască nu este însă călcată în picioare. Cei ce suferă aici câteva zeci de ani sau mai puţin, primesc răsplata veşnică a fericirii din mâinile lui Dumnezeu. Bebeluşii morţi de foame merg în ceruri la ospăţul iubirii, însă cei vinovaţi de moartea lor primesc osânda. Fiecare lacrimă vărsată pe pământ valorează enorm în ţara unde nu este durere, nici întristare nici suspin. Iar cei fără de măsură de bogaţi, surzi la plânsul miliardelor de săraci, orbi la vederea morţii bântuind pe străzile lumii, vor suferi o veşnicie, şi în mod paradoxal, nici măcar aici pe pământ nu sunt fericiţi, hăituiţi de fantomele trecutului şi asediaţi de legiunile morţii.