Citat:
În prealabil postat de celestial_pottery
Intr-o lume normala, nici nu s-ar pune problema de declaratii "de protocol" in raspar cu propria credinta, si culmea, si cu credinta oricui pe planeta (ma refer la tampenia cu sarutatul Coranului, etc., etc., si altele facute de Fericitul).
|
In momentele acelea a iesit de sub incidenta infailibilitatii

Putea sa-si arate compasiunea pentru suferinta irakienilor si dragostea pentru semeni si fara gestul de a saruta Coranul, cartea care neaga dumnezeirea lui Hristos. Intotdeauna m-am intrebat : dar cum si-au permis sa-i faca Papei cadou Coranul? :) Daca ar veni in Romania marele muftiu saudit, mi s-ar parea un gest nepotrivit ca Patriarhul sa-i faca cadou Biblia. Ma gandesc ca Ioan Paul al II-lea a considerat cadoul drept unul simbolic, in sensul ca oamenii aceia i-au daruit ce aveau ei mai de pret si de aceea el si-a aratat recunostinta pentru gestul lor, prin sarutarea cartii; nu s-a gandit la cartea propriu-zisa in acele momente, ci a fost miscat de gest, de a oferi ce ai tu mai de scump. A gandit ca un om, nu ca un Papa. Ca Papa n-ar fi trebuit sa sarute Coranul.