Pro si contra pedepsei cu moartea

[laurastifter]

În prealabil postat de heaven

Sigur ca nu este usor ca cineva sa iti faca un mare rau tie sau celor dragi si ...sa ierti.In mod firesc resimtim furie,dorinta de a pedepsi cand o alta persoana ne raneste atat de profund,in acele momente cand pana si mintea constienta se blocheaza fara a mai putea gasi o explicatie rationala,iar suferinta devine coplesitoare.
Nevoia de a pedepsi,culpabilizarea celorlalti si chiar a propriei persoane se regaseste si in trairea doliului,atunci cand el survine firesc,fara a fi provocat decesul de catre altcineva,chiar daca,rational privind lucrurile,in majoritatea cazurilor nu a fost vina nimanui ca cel defunct a plecat.Cu toate acestea,cei ramasi in viata simt nevoia de a cauta un vinovat,cineva care sa fie responsabil pentru durerea si revolta care pot fi resimtite in acele momente.Unii se razboiesc cu medicii,parintii care si-au pierdut copilul se pot acuza reciproc si sa isi destrame relatia de cuplu,altii se vor culpabiliza pe ei insisi,pe Dumnezeu,resimtind pierderea ca pe o mare nedreptate.
Cu atat mai mult,aceste trairi vor fi accentuate,cand,spre exemplu,decesul este provocat de o mana criminala,cand,poate fiinta care este sacrificata astfel este un copil nevinovat.
Intr-adevar sunt dureri teribile,care nici nu pot fi descrise in cuvinte si,probabil,pentru ca cineva sa poata regasi acceptarea si iertarea in inima sa,are nevoie sa isi depaseasca conditia de om si sa treaca spre cea a unui om indumnezeit,ceea ce fara ajutorul lui Dumnezeu nu se poate.
Si totusi iubirea,acceptarea alaturi de iertare pot fi singurele care sa elibereze de suferinta pe cel in cauza.Pentru acest mesaj atat de important s-a si intrupat Hristos: El a iubit omul,a acceptat suferinta care i-a fost data si i-a iertat pe cei care i-au fost calai.
Aceasta cale au inteles-o foarte bine toti sfintii,martirii,care au patimit atat ei,cat si familiile lor,monahii care s-au rugat din atata iubire inclusiv pentru demoni,pentru a fi iertati si eliberati.Acestea pot parea greu de imaginat,daramite de trait,pentru noi,oamenii obisnuiti.Cu toate astea,acesta este crestinismul si aceasta este calea,adevarul pe care Hristos ni le-a relevat atunci cand s-a intrupat pe pamant...

Da, Heaven... M-a impresionat ceea ce aţi scris.
Tocmai asta ne cere Dumnezeul nostru: imposibilul.
Este greu, oare, să ne mântuim? Aşa se întreba părintele Rafail Noica... iar răspunsul: nu-i greu să te mântuieşti; este cu neputinţă.
Cu Hristos, însă, imposibilul devine cu putinţă şi uşor.
În Hristos, imposibilul a fost deja realizat: Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului, pentru ca pe oameni să-i facă fii ai lui Dumnezeu - aşa cum spun Sfinţii Părinţi.
De aceea, părintele Nicolae Steinhardt îi atribuia lui Dumnezeu cuvintele: "Nu vă temeţi: sunt Imposibilul Care vă priveşte"!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!