Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

ii

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu stiu ce sa spun, Cristian... Dupa parerea mea, oboseala si cascatul, nu sunt "urzeli", ci efecte ale propriului nostru trecut. Daca "avem grija" de sufletul nostru (in fapt... de cei din jur!!) nici oboseala nici cascatul nu au ce cauta. Da, poate fi inainte de a ne apuca de treaba, dar odata inceput... e ceva ce nu poate fi definit... Fiindca nici cu iubirea fata de o alta persoana cu care nu te plictisesti niciodata, nu poate fi comparata. E ceva foarte ciudat; desi parca exista un imbold de a amana sau de a nu mai face rugaciunea si desi, asa cum spui, parca simti o oboseala care te sfarseste, si poate chiar un cascat prelungit care sa te convinga de starea de oboseala, tu iti spui: "OK! O sa fac doar cutare si cutare lucru, si ma culc!" Dar "intrand" in acea stare, nu mai constientizezi nici oboseala, nici timpul care trece... Nu mai stii cand ai inceput si cand ai terminat ceva si te-ai apucat de altceva...
Dar in toate exista un pericol, poate in primul moment nesemnificativ de mic... Daca facem rugaciunea din bucurie sau recunostinta sau durerea pentru cineva anume, este una, iar daca o facem de dragul performantei, e cu totul alta problema... De aceea trebuie sa veghem neincetat si sa ne cercetam sufletul... Oricum singuri nu putem. E nevoie de o legatura stransa cu duhovnicul, care sa stie TOT si care sa ne mai tempereze daca ne entuziasmam, sau care sa schimbe putin directia, daca avem tendinta sa ne abatem din drum... Aici intervin "urzelile", nu neaparat asupra noastra direct, ci mai degraba asupra celor de langa noi de care ne pasa. Dar si-asa, acestea nu pot prinde radacini. Este ca si cum ti s-ar spune o gluma, fie ea si buna. Prima data razi, a doua oara zambesti, dar a treia oara te lasa rece fiindca stii poanta!... De fapt abia aici se descopera cu adevarat "importanta rugaciunii"!

Adevarat si frumos cuvantul tau , Culai !
De cate ori mi-a fost administrata doctoria amara , dar utila , pentru pacatele mele , rugaciunea a fost un strigat de durere , si ea a venit de la sine , a curs de la sine , fara efort , fara oboseala si fara amanare !
Poate ma crezi , sau poate nu , dar cand am o perioada mai lunga de liniste , fara caderi si ispite , incep sa ma inspaimant , caci slabesc putin rugaciunea , se stinge putin focul din ea , sau poate m-am invatat mai mult de "bici" , si-mi doresc putin din doctoria aceea amara !
Niciodata nu m-am rugat pentru performanta , din frica , din dragoste si credinta , cu siguranta .
Se poate compara importanta rugaciunii , cu necesitatea si importanta respiratiei , vitala vietii !i
In ultima perioada m-am axat mult si pe rugaciunea facuta pentru aproapele , fie el prieten sau vrajmas , si sa sti ca parca mi-am linistit mai mult sufletul in ultima perioada .
Te imbratisez cu drag !