Credeti ca noul Papa va avea curajul sa faca consacrarea Rusiei?

[nutucutu]

În prealabil postat de AlinB

Iarasi confuzie mentala grava, in cazul lui Pavel, era un fenomen personal, subiectiv, interior.

Si in cazul lui Pavel putem observa ca experienta lui Pavel nu a insemnat nimic pentru ceilalti, chiar daca erau de fata. Biblia ne spune ca toti au fost invaluiti de o lumina orbitoare, insotitorii lui Pavel au auzit glas dar nu au vazut pe nimeni. Toate astea au fost cat se poate de exterioare.

În prealabil postat de AlinB

In cazul acelor oameni, era voba de un fenomen care se vroia material, obiectiv, fiind vorba de Soare si nu de o lumina oarecare, si daca ar fi fost asa, trebuia sa fie observat de mult mai multi oameni, inclusiv cei care nu erau in zona, faptul ca nu s-a intamplat asa arata ca a fost mai degraba un fenoment subiectiv, mental si fara continut duhovnicesc dar care s-a vrut material, obiectiv si prin asta impresionat in sine.

De aceea cred ca mai degraba tine de paranormal, hipnoza, "impresionism" decat de un fenomen duhovnicesc cu scop duhovnicesc.

NU stiu cine i-a hipnotizat pe cei 70000 mii oameni de au marturisit cu totii aceleasi lucruri. Oricum, urmarile aparitiilor de la Fatima sunt fara continut duhovnicesc doar pentru cei care nu cred. Darzenia acelor copii care au refuzat sa faca marturisiri autoritatilor comuniste de la acea vreme, convertirile si minunile ulterioare sunt relevante pentru noi, chiar daca nu pentru dumneavoastra.

[AlinB]

În prealabil postat de nutucutu

Si in cazul lui Pavel putem observa ca experienta lui Pavel nu a insemnat nimic pentru ceilalti, chiar daca erau de fata. Biblia ne spune ca toti au fost invaluiti de o lumina orbitoare, insotitorii lui Pavel au auzit glas dar nu au vazut pe nimeni. Toate astea au fost cat se poate de exterioare.

Da, dar nu facea soarele tumbe pe cer.
Nu te-ai obosit sa citesti nici macar un rand din argumentare, nu faci decat sa repeti aceeasi ineptie.

NU stiu cine i-a hipnotizat pe cei 70000 mii oameni de au marturisit cu totii aceleasi lucruri. Oricum, urmarile aparitiilor de la Fatima sunt fara continut duhovnicesc doar pentru cei care nu cred. Darzenia acelor copii care au refuzat sa faca marturisiri autoritatilor comuniste de la acea vreme, convertirile si minunile ulterioare sunt relevante pentru noi, chiar daca nu pentru dumneavoastra.

catalin2 a dat deja niste indicii despre cine putea face asta.
Fenomenul respectiv in sine (soarele buclucas), nu avea nici un continut sau scop duhovnicesc.
Despre restul, iarasi, a vorbit catalin2.

[nutucutu]

În prealabil postat de AlinB

Da, dar...

Cred ca nu suntem noi capabili sa-I spunem Domnului de ce asa si nu altfel. De ce o fi despicat Domnul Marea Rosie in doua, ca putea sa-i duca pe evrei si prin aer? Sau de ce s-a aratat in tufisul care ardea fara sa se stinga? Putea sa se arate in tufis pur si simplu. Sau de ce a luat forma unui sarpe de arama, in pustiu si nu s-a aratat sub forma de miel? Niciodata nu putem comenta noi de ce Domnul a facut intr-un fel si nu in altul.

În prealabil postat de AlinB

Nu te-ai obosit sa citesti nici macar un rand din argumentare, nu faci decat sa repeti aceeasi ineptie.

Mie mi se pare ca e taman invers. Dansul soarelui pe cer nu are nici o insemnatate luat ca atare. Dar acel fenoment a fost urmat de fenomene de adevarata valoare duhovniceasca: convertiri si vindecari fizice si spirituale. Mai mult decat atat, vi se par fara valoare spirituala pelerinajele care au ca scop cinstirea sfintei Fecioare Maria? Cred ca intelegem diferit "valoarea duhovniceasca". Chiar nu ati vazut bolnavii care nu pot misca un deget, dar au chipul plin de bucurie ca L-au descoperit si s-au impacat cu Hristos? Sau miile de carje lasate ca amintire de cei care s-au vindecat acolo? Nu dansul soarelui pe cer reprezinta minunea. Minunea este ceea a urmat dupa.

[cristiboss56]

Patriarhul ecumenic despre demisia Papei Benedict sursa: romfea.gr

Papa Benedict a pus o pecete indelebilă vieţii şi istoriei Bisericii Catolice romane, nu numai prin scurtul său pontificat, ci şi prin aportul său ca teolog şi ierarh al Bisericii sale, dar şi prin prestigiul său recunoscut universal.
„Cu tristeţe am fost informaţi despre decizia Sanctităţii Sale Papa Benedict de a demisiona de pe tronul său, căci ar fi putut, cu înţelepciunea şi experienţa sa, să aducă multe Bisericii şi lumii. Papa Benedict a pus o pecete indelebilă vieţii şi istoriei Bisericii Catolice romane, nu numai prin scurtul său pontificat, ci şi prin aportul său ca teolog şi ierarh al Bisericii sale, dar şi prin prestigiul său recunoscut universal. Scrierile sale vor vorbi multă vreme despre profunda sa erudiţie teologică, despre cunoaşterea Părinţilor Bisericii nedespărţite, despre contactul său cu realitatea contemporană şi despre interesul său viu pentru problemele lumii.
Noi, ortodocşii, îl considerăm întotdeauna ca pe un prieten al Bisericii noastre şi un fidel slujitor al cauzei unităţii tuturor, şi noi ne vom bucura să auzim de sănătatea sa şi despre lucrările sale teologice. Personal, ne vom aminti cu emoţie de vizita sa la Tronul Patriarhiei Ecumenice, acum 6 ani, dar şi de numeroasele întâlniri cu el şi de buna colaborare pe care am avut-o în timpul slujirii sale primaţiale.
Din Fanar, dorim ca Domnul să îi dăruiască un demn succesor în fruntea Bisericii surori a Romei şi care să continue calea noastră comună către unirea tuturor, spre slava lui Dumnezeu”.
† Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

[ioanna]

În prealabil postat de cristiboss56

Patriarhul ecumenic despre demisia Papei Benedict sursa: romfea.gr

Papa Benedict a pus o pecete indelebilă vieţii şi istoriei Bisericii Catolice romane, nu numai prin scurtul său pontificat, ci şi prin aportul său ca teolog şi ierarh al Bisericii sale, dar şi prin prestigiul său recunoscut universal.
„Cu tristeţe am fost informaţi despre decizia Sanctităţii Sale Papa Benedict de a demisiona de pe tronul său, căci ar fi putut, cu înţelepciunea şi experienţa sa, să aducă multe Bisericii şi lumii. Papa Benedict a pus o pecete indelebilă vieţii şi istoriei Bisericii Catolice romane, nu numai prin scurtul său pontificat, ci şi prin aportul său ca teolog şi ierarh al Bisericii sale, dar şi prin prestigiul său recunoscut universal. Scrierile sale vor vorbi multă vreme despre profunda sa erudiţie teologică, despre cunoaşterea Părinţilor Bisericii nedespărţite, despre contactul său cu realitatea contemporană şi despre interesul său viu pentru problemele lumii.
Noi, ortodocşii, îl considerăm întotdeauna ca pe un prieten al Bisericii noastre şi un fidel slujitor al cauzei unităţii tuturor, şi noi ne vom bucura să auzim de sănătatea sa şi despre lucrările sale teologice. Personal, ne vom aminti cu emoţie de vizita sa la Tronul Patriarhiei Ecumenice, acum 6 ani, dar şi de numeroasele întâlniri cu el şi de buna colaborare pe care am avut-o în timpul slujirii sale primaţiale.
Din Fanar, dorim ca Domnul să îi dăruiască un demn succesor în fruntea Bisericii surori a Romei şi care să continue calea noastră comună către unirea tuturor, spre slava lui Dumnezeu”.
† Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

Daca ar fi sa gandesc ca domnul Mihnea Dragomir (protejatul forumului crestin-ortodox) atunci as spune ca din acest mesaj razbate ura imensa a "schismaticilor" ortodocsi fata de Biserica Romana Catolica si Papa.

[DragosP]

În prealabil postat de ioanna

Daca ar fi sa gandesc ca domnul Mihnea Dragomir (protejatul forumului crestin-ortodox) atunci as spune ca din acest mesaj razbate ura imensa a "schismaticilor" ortodocsi fata de Biserica Romana Catolica si Papa.

Stând totuși strâmbi și judecând drept... Cât e politică în declarația aia?

[catalin2]

În prealabil postat de DragosP

Stând totuși strâmbi și judecând drept... Cât e politică în declarația aia?

Avem si raspunsul lui Ioannis Tatsis: "http://acvila30.ro/lacrimi-nu-pentru-papa-ci-pentru-victimele-actiunii-papei/

"Patriarhul Bartolomeu s-a grăbit să dea o declaraţie oficială în care îşi exprimă „tristeţea” pentru „hotărârea Sanctităţii Sale, Papa Benedict, de a se retrage din Tronul său, deoarece cu înţelepciunea şi experienţa sa ar fi putut să ofere încă multe Bisericii şi lumii”.
Chiar aşa, ce a oferit Papa Benedict?
De ce e atât de mare tristeţea patriarhală pentru demisia papei? Oare s-a îndepărtat Papa Benedict de rătăcirile şi kakodoxiile [ereziile] papismului? Oare s-a pocăit pentru multipla falsificare a Credinţei Apostolilor şi a Sfinţilor Părinţi? În mod sigur, nu."

[ioanna]

În prealabil postat de DragosP

Stând totuși strâmbi și judecând drept... Cât e politică în declarația aia?

Noua Roma saluta vechea Roma. Patriarhul si-a ales cu grija cuvintele, a subliniat unitate, nu uniune, declaratia inscriindu-se in normele admise ale politetii ecumenice si a deschiderii culturale, ce ne obliga sa fim contemporani constienti cu epoca noastra.

[catalin2]

În prealabil postat de nutucutu

Darzenia acelor copii care au refuzat sa faca marturisiri autoritatilor comuniste de la acea vreme

Nu erau autoritati comuniste in Portugalia, nici in Rusia inca nu ajunsesera la putere.

În prealabil postat de nutucutu

Si in cazul lui Pavel putem observa ca experienta lui Pavel nu a insemnat nimic pentru ceilalti, chiar daca erau de fata. Biblia ne spune ca toti au fost invaluiti de o lumina orbitoare, insotitorii lui Pavel au auzit glas dar nu au vazut pe nimeni. Toate astea au fost cat se poate de exterioare.

Aceea era o revelatie, putea sa vada chiar si Raiul dar ceilalti sa nu vada nimic. In schimb soarele era ceva material care poate fi vazut de toti. De exemplu Sfanta Lumina de Pasti poate fi vazuta de toti. Aici este o halucinatie colectiva facuta de un fachir: http://www.sfaturiortodoxe.ro/religiaviitorului5.htm
Intamplarea e relatata de un ofiter rus, prin anul 1900.
Vasul ajunge pe Insula Ceylon, iar pasagerii (majoritatea englezi) se hotarasc sa mearga sa viziteze un fachir.
"Imediat după aceea a adus câteva scaune pe care grupul nostru s-a asezat în semicerc nu prea departe de foc.
Miss Mary a soptit la un moment dat cu însufletire:
"Priviti acolo sus, pe copac!". Ne-am uitat cu totii într-acolo. Si într-adevăr, vârful coroanei copacului sub care stătea fachirul parcă se topea în lumina moale a lunii si copacul pur si simplu dispărea treptat de sub ochii nostri, sters parcă de o mână nevăzută, până când nu a mai rămas nici o urmă de copac si în fata noastră a apărut marea. Îi vedeam valurile rostogolindu-se unele după altele si rândurile de spumă albă; pe cerul, devenit deodată albastru, pluteau nori usori. Eram uluiti.
Apoi la orizont a apărut un vapor alb. Din cele două hornuri ale sale iesea un fum gros. Se apropia cu repeziciune de noi, tăind valurile. Spre uluirea noastră am văzut că este propriul nostru vas, cel cu care sosiserăm la Colombo! Un murmur a trecut printre noi, când am citit la pupa chiar numele vasului nostru, "Luiza", cu litere mari, aurii. Dar lucrul cel mai uluitor a fost că pe vapor ne vedeam chiar pe noi însine! Vă reamintesc că la acea oră nu se pomenea de cinematografie, si asemenea efecte nu erau de conceput.
Eu aproape că uitasem cu totul de mine, de faptul că eram la urma urmei un preot monah ortodox si că n-ar prea fi fost locul meu acolo, într-o asa situatie. Vraja era atât de puternică, încât inima si mintea mea erau ca paralizate. Pulsul mi s-a accelerat deodată, ca în fata unei primejdii, si m-a cuprins o spaimă de moarte.

Am început să-mi misc buzele si să rostesc: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul!". M-am simtit deodată usurat. Parcă s-ar fi desfăcut si ar fi căzut de pe mine niste lanturi grele, invizibile. Rugăciunea mea a devenit mai concentrată si odată cu ea sufletul meu s-a linistit. Priveam în continuare copacul, când, deodată, tabloul mării dispăru, suflat parcă de vânt. Nu se mai vedea decât copacul scăldat de lumina lunii, fachirul sezând tăcut lângă foc si însotitorii mei, care continuau să privească marea, ce pentru ei încă nu dispăruse. Dar la un moment dat fachirul însusi păti ceva: se răsturnă într-o parte si tânărul, alarmat, alergă să-l ridice. Spectacolul se întrerupse brusc.
Adânc miscati de ceea ce văzuseră, spectatorii se ridicară, împărtăsindu-si cu însufletire impresiile si neîntelegând de ce totul se terminase atât de brusc si de neasteptat. Tânărul a explicat că din cauza epuizării fizice a fachirului.
După ce l-am răsplătit cu generozitate prin intermediul tânărului, multumindu-i pentru că ne dăduse ocazia acestui uluitor spectacol, si când deja ne porniserăm cu totii să plecăm, mi-am întors fără să vreau capul pentru a-mi imprima mai bine întregul tablou. Atunci am întâlnit privirea plină de ură a fachirului. Nu a durat decât o secundă, pentru că imediat si-a întors capul în pozitia obisnuită; dar acea privire de o secundă, mi-a fost de-ajuns pentru a întelege odată pentru totdeauna a cui fusese puterea care produsese acel "miracol".