A iubi inseamna a ierta

[Marta]

:( Inseamna ca eu nu stiu sa iert!! :(

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marta

:( Inseamna ca eu nu stiu sa iert!! :(

De stiut , stim cu toti , dar nu vrem !

[Marta]

Sa rectific, inseamna ca eu nu pot sa iert, poate nu inca. Nadajduiesc ca intr-o zi voi putea spune cu draga inima: frate, te-am iertat!
Cand iertam tinem minte raul sau nici nu sesizam ca a fost facut?! Dar poate ca nu este un subiect pe care sa-l discut aici. Ma iertati... e mult prea intim pentru mine!

Draga Marta, iertarea se invata in situatii grele. Cand vei fi foarte lovita si vei simti ca nu poti ierta, daca atunci, in loc sa te razbuni, de te vei calca pe tine in picioare si vei stergi cu buretele tot raul care ti s-a facut, stiind ca acest rau a fost facut sub imboldul dusmanului, al satanei, atunci vei ierta cu adevarat. Prima data e greu, apoi devine a doua natura a noastra. Si la ce bun sa tii minte raul , care ti s-a facut? La ce ti-ar folosi?

[Marta]

Atunci de ce pot ierta doar selectiv? pe unele da, pe altele nu. daca exista in noi puterea de a ierta, de ce nu o facem cu toata lumea care ne greseste?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marta

Atunci de ce pot ierta doar selectiv? pe unele da, pe altele nu. daca exista in noi puterea de a ierta, de ce nu o facem cu toata lumea care ne greseste?

Buna intrebare ! Unde ura si mandria e mai presus de orice, iertare nu va fi cu siguranta. Sunt situatii cand orgoliul nostru ne orbeste atat de mult incat devenim neiertatori si chiar mai mult, purtatori de ranchiuna , ce cu siguranta ne este indusa de vrajmasul vazut sau nevazut, de fortele intunericului.

Puterea de a ierta o avem in noi, dar ca act voluntar, nu ca reflex.

[OvidiuO]

În prealabil postat de Marta

Atunci de ce pot ierta doar selectiv? pe unele da, pe altele nu. daca exista in noi puterea de a ierta, de ce nu o facem cu toata lumea care ne greseste?

Fiindca nu iti propui dinainte de-a ierta pe toata lumea, iar atunci cand vine vremea aceea in care patima ar vrea sa iasa la iveala, tu sa-ti amintesti cu zambetul pe buze...O! dar eu demult te-am iertat ! :)

[Marta]

Iertam cu inima sau iertam cu ratiunea?Sau doar cand acestea doua sunt una si aceeasi pot spune ca am iertat?Pentru ca daca ar fi sa imi amintesc, as implica ratiunea. Cred ca inima trebuie sa fi iertat dinainte incat sa trebuiasca sa-mi amintesc. Probabil aici e problema , acest clivaj intre minte si inima!
Eu pot spune: te-am ierta... dar de fapt, in inima mea sa fie cu totul si cu totul alta. Apoi, ma mai gadesc eu, putem iubi un om mai mult si un alt semen mai putin?! Intreb asta, pentru ca sunt persoane care cat de rau ( rude si prieteni) mi-au facut, imi sunt la fel de dragi in continuare iar acel rau facut pentru mine nici nu exista, insa exista si alte persoane pe care as prefera sa nu le vad, pentru ca numai vederea lor ma enerveaza la culme si-mi amintesc nu ca le-am iertat, ci cat rau au facut!

[vsovi]

În prealabil postat de Marta

Iertam cu inima sau iertam cu ratiunea?...

apoi daca nici cu trecerea anilor... atunci musai cu ajutorul cuiva ???

dar daca incepem sa filosofam, pot sa-tzi spun ca din ce mi se intampla mie este ca, degeaba iarta cugetul, shi degeaba iarta shi inima, ca sufletul are caile lui ciudate shi doar paza ma ajuta sa tzin pe cineva in iertare cateva clipe pana trece furtuna... dar mereu sunt invins shi astfel iar trebuie sa ma apuc sa ma rog de "cineva" sa ma invetze shi sa ma ajute sa iert ca deshi pare ushor este cu adevarat foarte greu... ca in final, asha marturisesc sfiintzii care au ajuns, ei parca spun ca trebuie sa-l ai pe aproapele care tzi-a greshit nu ca pe un frate, nu ca shi pe oricare prieten bun de al tau ci ca unul prin care tzi-a venit o mica shi neinsemnata "nenorocire" binecuvantata ce tzine de mantuire... deci am impresia ca trebuie sa-l priveshti pe aproapele care chiar tzi-a greshit ca pe cel care itzi reduce din datoriile pe care le mai ai la Dumnezeu... dar de foarte multe ori defapt ma inshel ca doar fac afirmatzii gratuite ca mi-ar fi greshit unul sau altul ca defapt doar eu impresia asta total pe dinafara realitatzii, ca daca spun cuiva de intamplare acela precis observa ca eu sunt cel cu musca pe caciula, ca ei stimabilii poate nici macar nu greshesc dar nici nu imi dau seama de ce mi se intareshte mie convingerea asta ca aceia chiar mi-au greshit... dar ma trezesc doar ca in sufletul meu ii urasc shi ma feresc de ei ca de dracu, deshi nu mi-au facut concret mai nimic rau, dar ajung sa-i evit, ajung sa ma distantzez, shi dinpacate cand chiar fac o analiza ajung descumpanit deoarece constat ca aceia nu aveau nimic deimpartzit cu mine ci eu poate mahnindu-ma paralel cu adevarul shi realitatea am aberat shi mai mult am constatat ca apoi raman suparat multa vreme shi nu mai indraznesc sa ies din acea stare shi stau asha ca mi-e shi mult mai comod sa raman certat...

deci in final fara dragoste nu prea potzi sa iertzi chiar daca ai facut-o din cuget sau inima, dar shi cu dragoste, fara ajutorul lui Dumnezeu te vei afunda in disperare ca am impresia ca noi nu suntem in stare sa iertam ca doar Domnul iarta in noi pe greshitzii noshtrii shi tot asha ne iarta shi pe noi, ca eu cel putzin sunt varza la capitolul asta........ dar precis ar vrea sa iertam shi noi cam ca shi El... sigur o vrea mereu de la noi... cred ca trebuie sa avem o astfel de infrangere cu fiecare persoana care ne-a greshit, o incercare pe termen lung... ca Dumnezeu o sa te intrebe, shi poate te intreaba mereu, de ce nu l-ai iertat pe ala sau pe ala?, shi tu o sa-I zici ca l-ai iertat shi cand se uita Dumnezeu constatzi alaturi de el ca in sufletul tau il urashti shi il osandeshti de zor, chiar in fatza lui fara rushine... ba cu lumea, ba cu sfintzii, ba cu tine insutzi, ba cu el insushi, shi poate ajunge de se intreaba shi Hristos, cam cu ce anume nu ai reushit sa il osandeshti pana acuma? ca pare ca cu toate il osandeshti pe aproapele tau shi ca doar cu asta se ocupa sufletul tau shiret care mai shi minte shi la inima dar shi la cuget, ca mereu le spune: I-ai iertat, shi iar o sa-l iertzi, deci nu-tzi fa probleme shi dumneata stai multzumit...linishtit ca lucreaza FNI-ul dar defapt.... nici macar nu-tzi pasa de respectivul... dumneata deabea ashteptzi sa scapi de el din preajma ta ca sa te ocupi de problemele personale... ce au mai scris ziarele, ce film e diseara, cu cine cade romania in grupe la euro shi multe alte probleme capitale pentru toata viatza ta moderna...

Domnule, in final, e bine macar ca totushi mai iertam... ( dar asha a cerut Hristos : de 70xcate7 (7=taina shi iubirea lui Dumnezeu, 10 = Dumnezeu shi Poruncile Sale)) dar unii intzeleg shi ca de 70 ori cat=impartzit la 7 adica 70 impartzit la 7 este 10 iar 70 ori 10 este 700 deci nu de 490 de ori trebuie sa iertzi ci cu 210 ori mai mult... :cool:

Domnule n-a intzeles nimeni ca acum am priceput ce a vrut sa zica Hristos domnule, shi iar o sa ma bata ca va spun shi voua.... mare taine shi cat de orb poate fi omul?

POI ne cere sa iertzi de 70 de ori pe un om shi sa ai impresia ca defapt l-ai iertat doar de 7 ori shi astfel n-ai implinit porunca... ASTA ESTE.... shi astfel Duhul Tatalui nostru mi-a dat draga Marta exact in ceasul acela cuvantul Sau pentru tine ca intr-adevar Maria era cea care a fugit de slujirea treburilor din casa... :) apropo, ai iertat-o pe sora ta?