Deosebirile fundamentale intre Ortodoxie si Papism de Mitropolitul Ieroteos Vlahos

[cezar_ioan]

În prealabil postat de iana

Dogmele sunt hotararile luate, la inceput, de soborul apostolilor (FA 16;4) "Si cand treceau ei prin cetati, le invatau sa pazeasca hotararile randuite de apostolii si preotii din Ierusalim" iar in continuare de sinoadele Bisericii , hotarari in ceea ce priveste invatatura Evangheliei.
Asadar dogmele sunt adevarurile revelate de Dumnezeu si lamurite de apostoli si urmasii lor in Sinoadele Ecumenice. Dogmele sunt crezul Bisericii.
Sfintii Parintii :Ioan Hrisostom, Vasile ce Mare, Ioan Damaschin, Maxim Marturisitorul si ceilalti nu au inventat ei dogme ci le-au lamurit pe cele primite de la Hristos, neschimbandu-le sau inlocuindu-le.
Dogmele sunt de la Insusi Cuvantul.

Aşa cum puneţi accentul, eu cred că vă îndreptaţi spre o viziune dogmatistă asupra dogmelor. Şi confundaţi dogma, pe alocuri, cu anumite măsuri şi îndreptări lumeşti, cu chestiuni care ţin mai degrabă de păzirea dogmei în viaţa creştinului, decât de dogma însăşi.
Nu mi se pare că afirmaţi vreun neadevăr, cel puţin nu în literă. Cu toate acestea, eu cred că vă opriţi la jumătatea drumului, mă iertaţi de opinie.
Ezit în a-mi lua libertatea de a vă da un îndemn, totuşi o fac în virtutea unei convingeri personale clare şi statornice: lucraţi mai mult pe drumul minţii către inimă şi, cu cât avansaţi în lucrare veţi sesiza cum apare un nou înţeles asupra dogmei. Mintea care se apropie de inimă, pe măsură ce şi inima se curăţeşte, începe să priceapă altfel lucrurile.
Vă rog să mă iertaţi că vă spun: văzînd dogmele doar în mod mentalist, dogmatist, legalist vă aflaţi în situaţia celui care moare de sete pe marginea fântânii.... Iar asta nu e deloc treabă cuminte, ortodoxă.
Pe de altă parte: chiar aţi citit tot ce am scris eu mai înainte? Sau mi-aţi răspuns aşa, aruncînd un ochi pe deasupra, la plesneală? Întrucât din ce aţi scris reiese că vorbim oarecum ca surzii... Făcusem apel la Tradiţia Bisericii, acolo. La experierea Duhului Sfânt în Biserică, de către credincioşi, martiri, mucenici, cuvioşi etc.
Îmi scrieţi ca şi când aş fi vorbit despre visul de fată mare al coanei Lenuţica într-una din piesele lui Caragiale. Şi îmi daţi exemple pe care eu însumi le sugerasem de fapt în text, însă exemplificaţi cu aerul că ma contraziceţi. Ca şi cum aş fi spus opusul sau cu totul altceva. Deci ne contrazicem de dragul contrazicerii, care va să zică.
Dacă nu voiţi să discutăm serios subiectul, vă rog să nu îmi mai scrieţi. Ne putem opri aici, fără vreo problemă. Iertaţi-mă!