Duhovnicul - cine este, cu ce te poate ajuta?

[rainrainbow]

În prealabil postat de BursucGabrielaIonela

Nu am sa raspund ca un adevarat teolog ce inseamna duhovnicul, ci ca o simpla persoana care are deja un duhovnic. Nu toti preoti sunt si duhovnici din cate stiu. Sunt oameni care merg la preot se spovedesc si cam atat, insa duhovnicul reprezinta mult mai mult. Cel putin duhovnicul pentru mine, este in afara de cel ce sta pe scaunul spovedaniei, omul la care merg sa iau chiar si numai sfat in problemele de zi cu zi, sau de ce nu, merg chiar si pentru o simpla rugaciune, omul la care merg sa imi stearga o lacrima, sa ma incurajeze prin sfaturile lui pline de duiosie si caldura sufleteasca, omul care se bucura impreuna si se intristeaza cand e sunt trista. Cred ca e vorba de multa implicare din partea ambelor parti, dar in primul rand din partea noastra prin afectiune, fiindca este cunoscut ca cu cat iti iubesti duhovnicul ma mult cu atat faci ascultare si daca dragostea ta duhovniceasca este sincera cu siguranta e reciproca si din parta duhovnicului in mod tainic. Spun din ceea ce simt din ceea ce am trait in cei sapte ani de zile de cand merg la sfintia sa.

unde ai gasit asemenea comoara?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de rainrainbow

unde ai gasit asemenea comoara?

În ea însăşi, în propriul suflet, în propria dăruire mai întâi...

Apoi, îţi propun să cugeţi, dacă voieşti, la câtevaîntrebări:
Pe cine bănuieşti mai mult de nereguli: pe duhovnic, sau pe tine? Ridici piatra înainte să te asiguri că eşti fără de păcat?...
Cui atribui neregulile mai întâi: sfatului duhovnicului sau propriilor tendinţe?
Pe cine crezi mai mult? Pe duhovnic sau pe tine?
Pe cine te sprijini mai mult? Pe duhovnic sau pe tine?

Un răspuns la astfel de întrebări poate aduce oarecare lumină... O spun doar din experienţa mea. Poate mă înşel, iertare!

[rainrainbow]

În prealabil postat de cezar_ioan

Poate mă înşel, iertare!

ma bucur ca ti ai dat seama.te iert

[rainrainbow]

În prealabil postat de cezar_ioan

În ea însăşi, în propriul suflet, în propria dăruire mai întâi...

Apoi, îţi propun să cugeţi, dacă voieşti, la câtevaîntrebări:
Pe cine bănuieşti mai mult de nereguli: pe duhovnic, sau pe tine? Ridici piatra înainte să te asiguri că eşti fără de păcat?...
Cui atribui neregulile mai întâi: sfatului duhovnicului sau propriilor tendinţe?
Pe cine crezi mai mult? Pe duhovnic sau pe tine?
Pe cine te sprijini mai mult? Pe duhovnic sau pe tine?

Un răspuns la astfel de întrebări poate aduce oarecare lumină... O spun doar din experienţa mea. Poate mă înşel, iertare!

prin /comoara/ era o lauda nu jignire.oricine si ar fi dat seama.suntem inzeastrati cu ratiune.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de rainrainbow

prin /comoara/ era o lauda nu jignire.oricine si ar fi dat seama.suntem inzeastrati cu ratiune.

Abramburico, lasă ţigările şi alcoolul măcar când intri pe forum, că te zăpăceşti de tot la conştiinţă. Zău aşa, micuţo...
Uite, când te trezeşti din intoxicaţie (Doamne ajută!) caută să citeşti ce îţi scriu aici:

În relaţia cu duhovnicul, pentru a căpăta un oarecare folos, primul pas e să te aşezi într-o poziţie de receptivitate a celor cu folos. Adică, mai întâi îţi face curăţenie în tine, te aşezi în "inima înfrântă şi smerită" şi, cu foamea şi setea credinciosului de Hristos, mergi aşa la duhovnic. Te raportezi la duhovnic aşa cum te-ai raporta la Dumnezeu.
Dacă ţi-ai făcut în prealabil loc în sufleţel pentru cuvântul Domnului, atunci vei găsi că duhovnicul e minunat, că vorba lui e tămăduitoare şi sfântă, că duhovnicul e blând şi bun chiar când te mustră, spre folosul sufletului tău, că, în fine, eşti copilul protejat şi iubit de un adevărat părinte.
Dar dacă te duci ca o capră în sfânta biserică, dacă ai inima învârtoşată şi împuţită de la amestecul greţos al prostiei şi mândriei, dacă te crezi luceafărul zilei şi piatra preţioasă a lumii, dacă îl vezi pe duhovnic ca pe un ins oarecare, atunci, Hristos Însuşi de ti-ar apărea înaintea ochilor, vei zice că-i un oarecare iar tu eşti prea-lumina lumii.

Asta spuneam acolo, copilă, că modul cum îl vezi şi cum îl resimţi pe sfinţitul slujitor al Domnului, trece mai întâi prinlăuntrul tău, prin starea de curăţie (mai mare sau mai mică) a cugetului şi inimii tale.

Când priveşti printr-un ciob noroit, până şi soarele îţi pare negru.

Sora care povestea mai sus a avut parte de frumuseţea relaţiei duhovniceşi pentru că a păşit în biserică aşa cum se cuvine unui creştin: cu gând de pocăinţă, cu smerenie, cu duhul umilit, inima înfrântă şi smerită.

Acum ţi se pare mai pe înţeles, oare? Are sens pentru tine? Eu unul m-aş bucura să ţi se pară cu înţeles bun.
Doamne ajută, păpădie firavă! Caută să fii mai cuminte, copilă...

[rainrainbow]

În prealabil postat de cezar_ioan

Abramburico, lasă ţigările şi alcoolul măcar când intri pe forum, că te zăpăceşti de tot la conştiinţă. Zău aşa, micuţo...
Uite, când te trezeşti din intoxicaţie (Doamne ajută!) caută să citeşti ce îţi scriu aici:

În relaţia cu duhovnicul, pentru a căpăta un oarecare folos, primul pas e să te aşezi într-o poziţie de receptivitate a celor cu folos. Adică, mai întâi îţi face curăţenie în tine, te aşezi în "inima înfrântă şi smerită" şi, cu foamea şi setea credinciosului de Hristos, mergi aşa la duhovnic. Te raportezi la duhovnic aşa cum te-ai raporta la Dumnezeu.
Dacă ţi-ai făcut în prealabil loc în sufleţel pentru cuvântul Domnului, atunci vei găsi că duhovnicul e minunat, că vorba lui e tămăduitoare şi sfântă, că duhovnicul e blând şi bun chiar când te mustră, spre folosul sufletului tău, că, în fine, eşti copilul protejat şi iubit de un adevărat părinte.
Dar dacă te duci ca o capră în sfânta biserică, dacă ai inima învârtoşată şi împuţită de la amestecul greţos al prostiei şi mândriei, dacă te crezi luceafărul zilei şi piatra preţioasă a lumii, dacă îl vezi pe duhovnic ca pe un ins oarecare, atunci, Hristos Însuşi de ti-ar apărea înaintea ochilor, vei zice că-i un oarecare iar tu eşti prea-lumina lumii.

Asta spuneam acolo, copilă, că modul cum îl vezi şi cum îl resimţi pe sfinţitul slujitor al Domnului, trece mai întâi prinlăuntrul tău, prin starea de curăţie (mai mare sau mai mică) a cugetului şi inimii tale.

Când priveşti printr-un ciob noroit, până şi soarele îţi pare negru.

Sora care povestea mai sus a avut parte de frumuseţea relaţiei duhovniceşi pentru că a păşit în biserică aşa cum se cuvine unui creştin: cu gând de pocăinţă, cu smerenie, cu duhul umilit, inima înfrântă şi smerită.

Acum ţi se pare mai pe înţeles, oare? Are sens pentru tine? Eu unul m-aş bucura să ţi se pară cu înţeles bun.
Doamne ajută, păpădie firavă! Caută să fii mai cuminte, copilă...

clar ai uitat sa ti iei pastilele.vezi ce face dependenta de net din tine?
nu stiu de ce mai insisti ti am zis ca te iert,fi calm nu te mai ambala atata k m am amuzat destul si in plus n am timp de fleacurile tale. :D

[cezar_ioan]

În prealabil postat de rainrainbow

clar ai uitat sa ti iei pastilele.vezi ce face dependenta de net din tine?
nu stiu de ce mai insisti ti am zis ca te iert,fi calm nu te mai ambala atata k m am amuzat destul si in plus n am timp de fleacurile tale. :D

"Clar: ai uitat să-ţi iei pastilele. Vezi ce face dependenţa de net din tine?
Nu ştiu de ce mai insişti, ţi-am zis că te iert, fii calm, nu te mai ambala aţât, că m-am amuzat destul şi, în plus, n-am timp de fleacurile tale."
Am tradus oare, bine, din limba ta în limba română?

Oare părinţii tăi sunt mândri de tine? ...

[leonte]

Ionele, Ionele! Oare Ma iubesti tu pe Mine?

p.s. Asa se [re]aduc la turma oile cele ratacite... cu ciomagul? Nu stiu de unde ai deprins duhul acesta al persecutiei, dar ti-ai face un mare bine sa scapi de el.