![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
am fost si noi smabata la dansa, ne-a aratat masina, copii nu erau acolo, dormeau la o vecina, fata era racita, noi am ajuns seara pana ne-am invartit pe acolo cu masina, am gasit greut locul si de aceea nu i-am gasit si pe copilasi. Ce pot sa zic... masina sta parcata intr-o curticica, pe acolo sunt aruncate multe gunoaie, nici nu prea ai loc sa calci. Am inteles ca i-a oferit cineva un locsor undeva la tara, nu prea mai stiu detalii.
Am sunat si am mai dat si eu mail, am cautat si anunturi, m-am enervat, m-am indignat pt ca nu vor sa primeasca copii am renuntat sa dau telefon dupa gazda pt ca pur si simplu nu puteam continua discutia cand mi se spunea din start fara copii, parca ar fi boala nu binecuvantare de la Dumnezeu. Mare lucru nu am facut pt dansii, o picatura intr-un ocean. Punandu-ma in situatia dansei parca nici eu nu as da cioara din mana (adica masinuta aceea) pt promisiuni desarte. Cel putin un mic culcus au. De la a scrie pe forum cum ca vrei sa ajuti pana la ajutorul propriu-zis e cale lunga... am vazut din proprie experinta cat de greu este sa faci un mic bine. Momentan a ramas in pom ca sa zic asa... imi pare rau ca nu am luat camera foto sa le fac poze, intr-adevar este un caz real si daca ar mai putea cineva sa le duca ctae ceva de-ale gurii, din cand in cadn ar fi binevenit, eventual hainute. O seara frumoasa tuturor. |
|
#2
|
||||
|
||||
|
Am fost si cativa forumisti pe acolo, cazul e real, din pacate. Am ajuns acolo fara a fi dat vreun telefon in prealabil, care sa anunte venirea noastra. Am gresit mai greu locul, e o zona foarte neplacuta, un cartier gri cu blocuri nefinisate si cu muulte materiale de constructie, caini si gunoaie. Nu am gasit-o din prima pe femeie acasa. Am intrat in minimarket-ul friguros la care vinde o femeie care o mai ajuta din cand in cand. Luminita plecase la spital cu fetita. Ne-a aratat un porcoi de copii de acte medicale si ne-a povestit ca dupa moartea sotului, femeia a fost data afara de soacra, cu copii cu tot si de atunci nu au un acoperis deasupra capului. Vanzatoarea sta cu chirie si o mai primeste din cand in cand la ea. Au venit televiziunile, au facut reportaje, au plecat. Au mai venit oameni, cu tot felul de promisiuni, nu s-a realizat nimic. Baiatul e la scoala, in cadru, programului a doua sansa. Fetita nu a putut fi scolarizata, a cazut de la etaj acum cativa ani, a avut un traumatism cerebral si are probleme cu ochii. Luminita are buletin de Bucuresti, sector 3, copiii au certificat medical si dosar medical, e si un certificat de deces al sotului.
Intre timp, a ajuns si ea. Isi lasase copiii la o vecina. Pe mine m-a impresionat demnitatea si taria ei. Nu miroase, nu cerseste, e muncitoare si foarte bataioasa, e politicoasa cu oamenii, nu e tupeista. E chiar un exemplu de bun simt. Pentru copiii ei ar face orice. Ne vorbeste clar, cu actele pe masa. Nu pare a avea probleme psihice. Ne-a aratat curtea in care are parcata Dacia. Cred ca este un centru de reciclat, sunt numai sticle de plastic peste tot pe jos, foarte multa mizerie. Cea mai mare dorinta a ei este aceea de a-i putea plati operatia de strabism a fetitei (30 milioane vechi), apoi de a avea un adapost al ei. Se pare ca a avut oferte la tara, dar ea vrea sa ramana in Bucuresti, pentru ca aici crede ca au mai multe sanse copiii ei - aici are scoala si medicul de familie. Munceste cu ziua prin Obor. Au facut demersuri peste tot, si la primarie, si la presidentie, toate usile li se inchid, sunt liste lungi de asteptare... E in evidenta primariei cu o cerere, dar va avea muuult de asteptat. E foarte trist, e multa discriminare si nepasare din fata autoritatilor si a oamenilor din jur. Am facut si poze ale actelor si ale curtii in care e parcata masina. Ii rog pe colegii forumisti care au participat sa posteze impresii si pozele. M-as bucura daca ar putea cineva sa o ajute, cu cat de putin. Forumistii din Bucuresti se pot deplasa la fata locului, ca sa vorbeasca cu ea sau o pot suna pe acel numar. Pentru mine personal, intalnirea cu aceasta femeie a fost o lectie de viata. E un exemplu de lupta si de nadejde, in cele mai mizere conditii, si un exemplu de daruire pentru copiii ei.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Am fost și eu acolo (Strada Grădinarilor nr. 33, Sector 3) și confirm cele scrise de glykys.
Zona este mai degrabă deprimantă, iar curtea în care este parcată acea dubiță pare un loc de strâns gunoiul. Este de fapt un centru de colectare pet-uri pentru reciclare. Dacă le vezi nu-ți mai vine să bei nimic dintr-o "sticlă" de plastic... dar divaghez... Ne-am întâlnit cu Luminița Florea, mama a doi copii, Antonio și Narcisa, care au ajuns să trăiască în condiții mizere de la moartea soțului Luminiței, când soacra ei i-a dat afară. Acea dubiță le este "locuință" de trei ani, în care au răbdat frig, dureri și mizerie. Am întâlnit-o și pe doamna din reportaj care îi mai ajută, în sensul că îi ia pe copii să doarmă la ea, le dă acces la baie și la bucătărie. Dânsa stă însă cu chirie, împreună cu fiul, și nu are spațiu și pentru mamă, și pentru copii. În plus și-i pune în cap pe ceilalți locatari, care pretind creșterea cheltuielilor de întreținere, creștere pe care ea nu o poate acoperi. Luminița este într-adevăr o luptătoare, căci în aceste condiții face tot ce poate pentru a-și crește copiii, pe care îi iubește ca pe lumina ochilor... ca orice mamă. Ca și când necazurile lor nu ar fi fost de ajuns, fetița a căzut acum ceva timp de la etajul 1, rămânând cu probleme de sănătate care nu îi permit să meargă la școală... cel puțin deocamdată. Trebuie să facă și operație de strabism. Costul operației a fost estimat la 3.000 ron, căci după cum îmi dau seama nu cred că beneficiază de asigurări medicale. Referitor la obținerea unei locuințe, cele două femei sunt dezamăgite de atâtea promisiuni deșarte. Poate însă nu s-au resemnat, căci speranța moare ultima. Ar fi frumos să îi putem ajuta în vreun fel, poate cu banii de operație. Mămica ar fi fericită ca fetița ei să scape de acest defect de vedere. Nici nevoia de locuință nu este de neglijat, desigur, dar nu mă pricep în ce fel am putea ajuta... soluțiile autorităților se lasă așteptate, iar un angajament pe termen mediu/ lung pentru aceste persoane nu știu cine sau câți dintre noi ne-am putea asuma. Doamne ajută! |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Poze de la fata locului, care vorbesc de la sine:
|
|
#5
|
|||
|
|||
|
Nu știu dacă este înscrisă la o cantină socială. Ar putea să meargă la Samusocial (în Cotroceni, la Leu). Acolo sunt asistenți sociali care o pot îndruma mai bine în sensul ăsta, plus pentru haine, asistență medicală și poate chiar și un loc de muncă.
|
|
#6
|
||||
|
||||
|
Propun daca nu gresesc caci nu vreau sa supar pe cineva sa facem un apel pentru gasirea unui medic care sa opereze fetita doamnei Luminita voluntar pentru ca noi sa o putem ajuta post operator pentru ca nevoile sant foarte mari si poate gasim si o casa .
Sa ne rugam si sigur vom primi ajutor.
__________________
O,vorba buna balsam pentru suflet! |
|
#7
|
||||
|
||||
|
Oare Pro-vita Bucuresti, nu s-ar implica daca ar stii cazul? Se pot contacta pe mail, telefon sau direct la sediu, poate au ei idei si solutii, caci au mai ajutat oameni.
__________________
https://www.facebook.com/sil.en.94 |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Cine doreste sa punem mana de la mana sa strangem ctr-valoarea operatiei? Eu sunt dispusa sa dau o mica parte, nu am cum pe toti, nu am nimic pus deoparte, dar de ici de colo se pot strange. Ma gandesc ca asta ar fi o prioritate ca fata sa poata merge la scoala cat mai repede.
|
|
|