Comunicat de presa din partea Patriarhiei Romane

În prealabil postat de sophia

@Nastya

Eu nu contest ce se spune in citatele puse aici.
Cred numai ca nu este solutia la problema (lipsa preotilor buni).
Este numai partial valabil, asa cum am mai spus.

Poti sa nasti si sa educi copii buni, credinciosi.
Dar:
1. Cine iti garanteaza ca se fac preoti?
2. Cine iti garanteaza ca si raman asa?

Un preot trebuie sa faca si facultate. Sa invete niste lucruri, in primul rand sa lucreze cu oamenii. Si aici cred eu ca este problema mare: preotii nu stiu sa umble cu oamenii, sa-i ajute, sa-i lamureasca.

Oamenii se duc cu drag la biserica, dar pentru Dumnezeu, poate ca mai putin pentru preoti. Depinde.

Si depinde si de ce asteptam de la un preot. Ca daca nu corespunde asteptarilor noastre, atunci spunem ca nu este preot bun.

Noi oamenii suntem foarte diferiti, inclusiv sufleteste.
Unul se impaca bine si il iubeste pe un parinte Cleopa, sau Boca si ii va cauta pe ei ca duhovnici si modele, altul nu. Ii este frica, nu-l intelege, fuge.

Altul il cauta pe parintele Galeriu, sau alt preot de mir din parohia lui, sau din alta biserica.

Ce fac parintii acasa si cum ii educa poate ca este importanta, dar viata te mai si schimba.

Se dau exemple de preoti care o iau pe cai gresite. E vina parintilor lui?
Daca era, atunci poate ca nici n-ajungea preot.
Mai sunt si alti factori: neputinte mai ales sufletesti, sotie, familie, prieteni, ierarhii etc.

Unii se duc sa se faca preoti din alte motive decat credinta. Nu stiu. Se poate.

Si este si pilda aceea cu samanta (una dintre ele, ca sunt mai multe). Nu stiu exact in care se spune ca nu numai samanta conteaza ci si cum este ingrijita si cultivata.
Ne spunea preotul nostru la predica pe marginea pildei, ca se poate aplica si la preoti: preotii buni pot face enoriasi buni, dar si invers, un preot bun este rodul enoriasilor lui.
Singur nu poate.

Orice om poate sa conteste orice. Problema ar fi: daca este indreptatit sa o faca. De cate ori îi contestam pe preoti, toti gresim. Si toti îi contestam. Unul e suparat ca nu e bine spovedit, altul ca poate preotul grabeste slujba, altul ca doar preotul X are har, dar preotul cutare n-are etc.

Preotii sunt si ei oameni ca noi toti. Asta spun si sfintii parinti din care am citat. (Trebuie doar sa cititi). Nu le absolutizam calitatile. Dar nici nu e corect sa le vedem doar greselile. Dar nici nu trebuie sa-i judecam. Daca suntem crestini stim ca scopul vietii noastre aici – pe pamant – este mantuirea. Si mantuirea e in Biserica. Si preotul este acela care ne insoteste in drumul nostru greu, plin de piedici, plin de spaime si de bucurii, spre Dumnezeu.

Preotii ortodocsi (inteleg ca aici ar fi problema) sunt absolventi ai Facultatii de Teologie Ortodoxa. Nu cred ca mai sunt preoti fara studii universitare. Multi (foarte multi) au si titlul stiintific de doctor in Teologie. Sa le cerem sa faca si a II-a facultate? Multi sunt si absolventi de filologie, sau inginerie etc.
Poate ar trebui sa fie si academicieni?

Si acum sa presupunem ca suntem in zi de sinceritate; cand pe internet e o abundenta de oferte: vand lucrari de licenta, vand lucrari de disertatie, comandati teze de doctorat.... va dam reducere la comanda dubla... sa mai fie o mare problema sa obtinem niste diplome sau niste titluri?


Stiti, de exemplu, (sa va amintesc) cam ce spunea Petre Ţuţea?

<<Religia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de guturai.

Fara credinta, fara Dumnezeu, omul devine un animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

Religia transforma poporul intr-o masa de oameni culti.

Nivelul meu intelectual, chiar dacă sînt savant, nu depăseste nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul. Nici o stiinta nu te duce acolo.

În afară de cărti nu trăiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru că n-au ratiune, ceilalti pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de constiintă.

În fata lui Dumnezeu nu există genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.

Un sfînt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfintenie e legată de ideea de minune. Un sfînt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorată în cultul genialitătii ca slăvire a progresului în afară. Atît. Or, cu cît sîntem mai avansati, mecanic si material, cu atît sîntem mai departe de esenta reală a lumii, de sfintenie.>>

(Antologiile Humanitas, 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, Editura Humanitas, 1997)




Oamenii ar trebui sa mearga la catehizare; sa caute si ei singuri, sa citeasca Sfanta Scriptura, sa citeasca din cartile Sfintilor parinti... daca semeni pe pamantul sterp, nimic nu iese. Sa se roage, sa-si deschida sufletul spre Dumnezeu.

Oamenii ar trebui sa se duca la Biserica cu credinta in Dumnezeu si atunci totul ar fi mai simplu.
Trebuie sa cautam neimplinirea si in noi insine. Răul nu e numai in afara noastra. Răul e in noi.

Bineinteles ca sunt si preoti cazuti. Dar padure fara uscaturi nu exista. Dar si preotul cazut, are har. Harul nu se pierde. Preotul raspunde in fata lui Dumnezeu, asa cum si noi raspundem dar preotul este mai aspru pedepsit pentru greseala.

Toti medicii sunt medici buni? Toti profesorii sunt bine pregatiti si corecti? Dar inginerii, dar bancherii, dar avocatii, dar economistii, dar ....dar...
Toti parintii sunt parinti adevarati? Toate soţiile sunt asa cum trebuie sa fie o soţie? Toti soţii sunt asa cum ar trebui sa fie un sot? Toti copiii sunt....?

N-avem dreptul sa cerem doar altora perfectiunea. Si noi trebuie sa ne-o cerem noua insine. Daca o cautam in NOI, o gasim? Parca n-as crede.

O foarte frumoasa talcuire a „Pildei semanatorului”, la care va referiti, gasiti si la Parintele Ilie Cleopa pe: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/37semanatorul.htm