Adevaratul motiv al demisiei Papei Benedict !

[catalin2]

În prealabil postat de DragosP

Ce-i mai freacă grija pe englezoi de fundurile catolicilor!

"La Reppublica" este un ziar din Italia, The Guardian doar a preluat stirea.

[DragosP]

Bine. Acum sunt mai liniștit.

[cristiboss56]

Profeţia despre ultimul Papă dinaintea Apocalipsei


După anunţarea demisiei Papei Benedict al XVI-lea, a apărut o nouă controversă referitoare la profeţia unui sfânt occidental, numit Sf. Malachia, care spune că următorul Papă este ultimul dinaintea Zilei Judecăţii de Apoi.




Malachia este un arhiepiscop irlandez care a prezis în 1139 că ultimul papă va fi cel de-al 112-lea. Benedict este – se crede – al 111-lea. Ierarhul a fost canonizat de Biserica Romană în 1190.
Despre fiecare papă, acesta scrie câteva cuvinte. Spre exemplu, despre Benedict el spune că este „slava măslinilor” (gloria olivae), ccea ce a fost pus în relaţie cu originile benedictine ale Papei Ratzinger, benedictinii fiind numiţi şi olivetani. Profeţia lui Malachia se opreşte în mod criptic la cel de-al 112-lea papă şi aceste ultime cuvinte – cred mulţi – se referă la ultimul papă dinaintea sfârşitului lumii.
Aceste cuvinte despre ultimul papă (profeţit) sunt următoarele: „În extrema persecuţie a Sfintei Biserici Romane, va sta... Petru Romanul, care va păstori turma sa prin multe suferinţe. Şi când aceste lucruri se vor sfârşi, cetatea celor şapte coline va fi distrusă şi Judecătorul cel înfricoşător va judeca pe poporul său. Sfârşit”.
Unul dintre posibilii candidaţi la papalitate este Cardinalul Peter Turkson din Ghana, care poartă numele de Petru, însă nu există niciun cardinal catolic născut în Roma.
Unii istorici pun sub semnul îndoielii autenticitatea însăşi a profeţiei, de vreme ce manuscrisul original lipseşte, fiind doar descoperit şi amintit de către Benedictinul Arnold de Wyon în 1590. Înaintea lui nimeni nu a menţionat nimic de această profeţie.
Pe de o parte, mulţi istorici şi teologi au declarat că acest manuscris este un fals, sau că nu înseamnă mai mult decât un horoscop. În acelaşi timp, alţi istorici susţin că cea mai bună atitudine pentru creştini este una de atenţie sporită la împlinirea soroacelor şi semnelor care apropie sfârşitul lumii.
Într-adevăr, un creştin adevărat nu trebuie nicidecum să adopte poziţia cognitivă a struţului, iar dictonul „Crede şi nu cerceta” este străin de teologia creştină dintotdeauna, care a promovat întotdeauna înţelepciunea, ca participare la Raţiunea cea veşnică a lui Dumnezeu, care este Fiul cel Unul născut. Înţelepciunea – diferită de inteligenţă – extrage înţelesuri din tainele lumii şi înţelege întregul prin analiza părţilor, păstrând fiorul de lumină al lucrurilor şi găsindu-L pe Dumnezeu în frumuseţea făpturilor sale. Înţelepciunea este o pătrundere cosmologică a tainelor lumii şi o intrare prin smerenie în taina iubirii lui Dumnezeu pentru om. Aşa că atitudinea rezervată faţă de proorocii târzii sau false trebuie dublată de o atenţie sporită faţă de semnele pe care ni le trimite Dumnezeu pentru a ne arăta, ca unor fii iubiţi, plinirea istoriei în Biserică şi apropierea timpului de sfârşit al acestui veac. Pentru că – nu-i aşa – sfârşitul lumii se apropie, însă nimeni înafară de Dumnezeu nu îi ştie momentul. Ceea ce se dă nouă pământenilor este neîncetata aşteptare a învierii morţilor – aşa cum declarăm în Crez, atenţia asupra sfârşitului nostru, rugăciunea neîncetată şi agonisirea din această viaţă a luminii necreate a harului lui Dumnezeu.
Un adevărat creştin este adâncit în pacea Scripturilor, cufundat în şoaptele rugăciunii, însă cu ochii minţii larg deschişi la tainele lumii şi la semnele prezenţei lui Dumnezeu în lume.

[ioanna]

În prealabil postat de cristiboss56

Unul dintre posibilii candidaţi la papalitate este Cardinalul Peter Turkson din Ghana, care poartă numele de Petru, însă nu există niciun cardinal catolic născut în Roma.

Mai exista si cardinalul maghiar Erdo Peter :)

[Decebal]

Dar cine a spus că ar fi vorba despre vreun romano-catolic cu numele de Petru? Acolo ar fi vorba de numele de papă, cum de exemplu al lui Iozef Raţingăr este Benedict.

[cristiboss56]

200 000 de oameni la binecuvântarea finală a Papei Benedict


sursa: en.rian.ru

200 000 de oameni s-au adunat astăzi în Piaţa San Pietro din Vatican pentru a participa la ultima slujbă şi binecuvântare pontificală a papei Benedict al XVI-lea.
Suveranul pontif al Bisericii Catolice a spus că „Domnul l-a chemat să urce pe munte” şi să se dedice rugăciunii şi meditaţiei.
El a adăugat că: „Acest lucru nu înseamnă că voi abandona Biserica. Dacă Dumnezeu îmi cere să fac asta, este pentru că pot să continui să slujesc Biserica cu aceeaşi dedicaţie şi cu aceeaşi iubire, pe cale le-am avut până acum, dar într-un mod care este mai potrivit vârstei şi puterii mele”.
Papa Benedict, vizibil emoţionat, a mulţumit mulţimii pentru iubirea pe care aceasta i-o poartă.
Mulţimea l-a aclamat îndelung pe papă, după ce acesta a dat binecuvântareasa finală.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

200 000 de oameni la binecuvântarea finală a Papei Benedict


sursa: en.rian.ru

200 000 de oameni s-au adunat astăzi în Piaţa San Pietro din Vatican pentru a participa la ultima slujbă şi binecuvântare pontificală a papei Benedict al XVI-lea.
Suveranul pontif al Bisericii Catolice a spus că „Domnul l-a chemat să urce pe munte” şi să se dedice rugăciunii şi meditaţiei.
El a adăugat că: „Acest lucru nu înseamnă că voi abandona Biserica. Dacă Dumnezeu îmi cere să fac asta, este pentru că pot să continui să slujesc Biserica cu aceeaşi dedicaţie şi cu aceeaşi iubire, pe cale le-am avut până acum, dar într-un mod care este mai potrivit vârstei şi puterii mele”.
Papa Benedict, vizibil emoţionat, a mulţumit mulţimii pentru iubirea pe care aceasta i-o poartă.
Mulţimea l-a aclamat îndelung pe papă, după ce acesta a dat binecuvântareasa finală.

cu siguranta nu erau ortodocsi.
in plus fata de numarul celor ce se declara catolici, aceasta cifra este mica.

[dobrin7m]

stiti cati musulmani se aduna la Mecca de fiecare data cand este ramadhamul? sa fim corecti daca ne vrem corecti.
dar oare este relevant si ajutator aceste date statistice pentru mantuirea noastra?

[dobrin7m]

daca se doreste unire apai sa fie unire cu toti oamenii in semn de dragoste si iubire umanitara. altfel este ipocrizie. doriti-va unirea si cu hindusii, budistii , musulmanii si toate sectele din lume ca toti sunt oameni si pe toti trebuie sa ii iubim.

Stiti cati oameni aici, proveniti din America de sud si Insulele caraibe, indieni sarbatoresc iesirea din post si adorarea dumnezeului lor, in fiecare an in noiembrie taman cand incepe postul ortodox? Aici la Londra se organizeaza carnavale, modul traditional de sarbatorire ale acestei sarbatori.

aaa, ca nu sunt crestini, apai nu e nimic le arati voi plini de iubire ce inseamna crestinismul in plina unitate in diversitate catolici si ortodocsi si poate veti gasi un punct comun ceva de genul, voi il numiti Dumnezeu noi, Iisus Hristos, nu conteaza principalul este sa fim "iubitori".

Nu de alta , dar nu de mult discutam cu o catolica, de altfel foarte buna prietena a mea, originara din Jamaica care imi spunea ca nu conteaza ce religie ai, ca doar unul este Dumnezeu pentru toti. asa simt catolicii, se cuvine asa sa simta si ortodocsii care se simt uniti cu catolicii.

din tara, intre gardurile ortodoxiei, nu se vad multe. in mijlocul neamurilor, si in valtoarea lumii din Apus se vad destul de multe daca ajungi sa stai o perioada mai lunga de timp.

Si inca ceva. catolicii au inceput sa elimine mersul la biserica , vazand-o ca pe o traditie, cel putin aici in Marea Britanie. Mai merg la biserica batranii cu nepotii. Tinerii, care mai cred totusi in Dumnezeu ( ca multi nu mai cred) spun ca Dumnezeu ii aude oriunde ar fi ei, nu neaparat intre niste ziduri vechi construite. De aceea multe biserici catolice aici au devenit muzee si din motive financiare au fost date diverselor confesiuni: baptiste, penticostale, metodiste, evangheliste. Aceasta este o parte din lumea catolica din Londra.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de cristiboss56

Suveranul pontif al Bisericii Catolice a spus că „Domnul l-a chemat să urce pe munte” şi să se dedice rugăciunii şi meditaţiei.
El a adăugat că: „Acest lucru nu înseamnă că voi abandona Biserica. Dacă Dumnezeu îmi cere să fac asta, este pentru că pot să continui să slujesc Biserica cu aceeaşi dedicaţie şi cu aceeaşi iubire, pe cale le-am avut până acum, dar într-un mod care este mai potrivit vârstei şi puterii mele”.

Foarte frumos!

Mă tot gândesc de-o vreme câtă rătăcire trăim noi, aşazişii credincioşi...
Ne consumăm timpul preţios în dispute inter-confesionale, subliniind meritele fiecărei societăţi de credincioşi în parte şi totodată criticînd lipsurile celorlalţi.

Eu cred că, în realitate, toate societăţile de credincioşi, aşa cum sunt organizate pe ansamblu, suferă astăzi de o năucitoare maladie: subţierea tot mai accentuată a "urcării în munte" şi îngroşarea pe măsură a formalismului steril şi a triumfalismului ucigaş. În fond, umilul vameş se micşorează tot mai mult, iar fariseul devine tot mai gigantic... Nu ştiu ce substanţă catalizează, ca în poveştile pentru copii, transformarea asta comunicantă, dar Biserica îmi pare că devine parcă tot mai invizibillă şi discretă, pe măsură ce instituţia şi ifosele ei devin tot mai copleşitoare şi stridente. Viaţa de credinţă se transformă tot mai vizibil într-un nesfârşit bâlci al superstiţiilor şi declaraţiilor pompoase şi artificioase.

Oare problema vreuneia dintre confesiuni e alta decât că oamenii nu mai nimeresc poarta secretă din duh care îi duce în Împărăţia din Munte?

Oare respectarea întocmai a formulelor şi rânduielilor (pe care credincioşii din Biserica sănătoasă le foloseau cu adevărat pentru a înainta în virtute) poate substitui lucrarea de pocăinţă?
Faptul că nu suntem cu adevărat înlăuntru ci ne învârtim ca nişte fluturi orbi pe lângă, izbindu-ne de toţi pereţii, nu e mai important decât neîntrerupta gâlceavă dintre credincioşii de orientări diferite?

Înţelesurile şi simţămintele originare ale creştinismului îmi pare că sunt tot mai alterate...
În această situaţie, eu cred că chiar nu mai contează dacă te numeri printre înrolaţii dintr-o turmă sau alta. Oricum, se pare, turma rătăceşte pe la suprafaţa lucrurilor şi riscă să piară pe câmpiile pe care hălăduieşte, unele mai apusene, altele mai orientale, însă toate din iarbă şi lut, iar nu din Duh. Singurul rezultat pare a fi un cernoziom re-împrospătat, pe care, poate, în viitor vor păşi alţii, ca nişte uriaşi adevăraţi, cu picioarele pe pământ şi cu inima până la Cer.

Deocamdată, însă, preferabile îmi par amabilităţile şi încurajările reciproce, chiar într-ajutorarea concretă din saloanele bolniţelor noastre vecine, decât laudele neîncetate că boala mea e mai mişto decât a ta, precum se laudă mereu nebunii...
Că astăzi, cred, puţini mai sunt cei care păşesc, precum în vremuri de demult, în Arca lui Noe.
Deşi toţi se laudă, izmeneală, c-o fac.

Frumos mesaj (şi sublim exemplu, demn de sfinţii din vechime care au renunţat la funcţii pentru a se retrage la isihie) a dat lumii Suveranul Pontif! Ar trebui să îl urmăm cu toţii, indiferent de confesiune, în Munte... Fie şi strîngîndu-ne, cu Mila Domnului, cu toţii în Adevăratul Duh din Biserica Ortodoxă, acolo unde noi încă mai credem că se află firul nădejdii urcătoare de la pământ la Cer...